Metoda stickerelor

Cum să dăm dulciuri copiilor, fără să ne certăm, părinți și bunici?
Prin metoda stickerelor

”Cum să dăm dulciuri copiilor fără să ne certăm, părinți și bunici?”

Dragi părinți și bunici, cum procedăm, ca să nu ne certăm, când copiii mănâncă dulciuri, prea multe, în compania bunicilor?

Minunat ar fi să urmărim planul câștig-câștig, în triunghiul copil-părinți-bunici.

În acest caz, să lăsăm bunicilor plăcerea de-a răsfăța copiii, amintindu-le de reguli – limite sănătoase – consecințe, chiar dacă vouă, părinților, nu vă surâde, tocmai pentru că vi se par reacții exagerate și poate distructive, cum ar fi excesul de dulciuri!

Nu puteți să vă transformați în bau-bau pentru copii, ”încurajând” bunicii să acționeze pe ascuns.

Astfel, adoptă, drag părinte, metoda stickerelor. 

 Metoda stickerelor are nevoie să fie implementată cu toate părțile implicate (copil-părinți-bunici)

 Aveți nevoie de stickere și un calendar.

Se vor stabili zilele pentru dulciuri, în perioada șederii copilului la bunici. Calendarul cu stickere va fi soluția funcționării triunghiului.

Copilul va avea acces la dulciuri, dar în anumite condiții, urmând un plan.

Părinții vor fi liniștitți, știind că se va urma un plan, fără dulciuri în exces.

Bunicii se vor simți utili, răsuflând ușurați, că nu se vor mai ascunde.

Stickerele vor fi puse chiar de copil, astfel, fiind parte integrantă din ”poveste”. 

Depinde de voi, adulții, cum gestionați!

Ideea este că cel mic va avea un obiectiv, aplicația stickerelor, ”contabilizarea” acestora și mai puțin dorința fizică și senzorială ”de-a se îndulci”.

Drag părinte, lasă bunicii să dea dulciuri copilului, chiar dacă e educațional-distructiv! :))

Astfel, bunicii vor simți și mai mult nevoia colaborării cu voi, părinții nepoților. 

Dragi bunici, țineți cont de calendarul săptămânal al dulciurilor pe stikere!

Părintele este figura educațional-constructivă, dar, din păcate, cu timp puțin.

Părinții vor educație sănătoasă, dar, din păcate, nu există timp suficient, să  insereze așa cum își dorește. Apelează la ajutorul bunicilor, știm bine cu frica-n sân, asta pentru că bunicii compensează cu nepoții, ce n-au putut cu ai lor copii, prin răsfăț exagerat, dulciuri, lipsa regulilor,  a limitelor, nemaivorbind de consecințe. 

Atunci, prin metoda stickerelor, de acord și conectați cu bunicii, un tabel al zilelor din săptămână și notat:

  1. a mâncat acadele la bunica, azi, deci, acasă, la mami și tati, nu mai mănâncă acadele.

”- Mama, pun stickerul acum. Am mâncat, azi, acadică la buni.

          2. nu a mâncat decât X dulciuri la bunica, atenție la calendar!

”-Mama, haide să verificăm calendarul!”

Tabelul săptămânal cu alegerea dulciurilor.

De comun acord, stabilite zilele dulciurilor.

Bunicii sunt mai atenți, cu timpul, la nepoți,  nu neapărat educativ-constructiv, dar mai atenți. Echilibrul e acesta: bunicii au timp, părinții nu prea! Bunicii exagerează cu anumite contexte, dar nu cu rea intenție, dimpotrivă!

Posibil, atitudinea bunicilor să nu fie pe placul părinților, dar acesta e echilibrul. Fiecare parte acționează conform propriului tipar educațional-comportamental, mai bun sau mai puțin bun, pentru ansamblu, parcursul și efectul, cele scontate, pe termen lung.

”Metoda stickerelor” cuprinde un set de reguli vesele: stabiliți zilele pentru dulciuri, într-un tabel săptămânal sau/și lunar, iar copilul aplică stickerul unde e cazul.

Copilul e ”actorul”, are o mare responsabilitate și tare-i place!

Drag părinte, responsabilizează-ți copilul și vei vedea ce încântat va fi, când va lipi stickerul. Lasă-l să-și aleagă culoarea. Poate cum a fost dulcele mâncat. 

A mâncat dulce la bunici, luni, a aplicat bulina pe luni; acasă, la părinți, fără dulce!

 Deja stabilitate, continuitate și asumare!

Astfel, nimeni nu se mai ceartă cu nimeni, de frustrări, nici vorbă!

Prin această prezentă metodă, toate părțile sunt implicate și fiecare dintre acestea e conștientă de rol și limită.

Bunicii sunt bucuroși că pot fi ”dulci”, fără să le securizeze nimeni toată ziua.

Părinții sunt bucuroși că nu mai ”înroșesc” obrajii bunicilor.

Copiii își asumă rolul cu tact și responsabilitate.

Ce le mai place rolul!

Deci, win-win!

Spor la ”dulcegărit” !

Drag cititor cu copii, dacă-ți place metoda, exerseaz-o și revino cu-n feed-back!

La tine, cum a fost?

Ține un ochi aproape, voi reveni cu alte ponturi pentru interacțiuni de succes, copil-părinte, copil-părinți-bunici!

Dacă nu ai copii de vârstă mică, dar ai prieteni cu copii de vârstă mică, distribuie pagina/link-ul!

Zi cu bun și bine!

Incurajeaza – ma, nu ma critica!

Dragi prieteni,

Joi, 27.08, ora 19:00, un webinar gratuit, pe Zoom Meeting, despre ”Încurajare și laudă, nu critică!”

Join Zoom Meeting

https://us04web.zoom.us/j/6378980844?pwd=M3B5RGlNV29xR1h6amdMQnRxNW9MUT09

Meeting ID: 637 898 0844

Passcode: 142023

Tema se adaptează în educația copiilor, în cuplu, în familie, în creșterea sinelui, individual, în grup, în comunitate.

”Elogiază cel mai mic progres, fiecare progres.Aprobă din toată inima și laudă cu dărnicie.”

Investește încredere în oameni.

Pentru a deprinde încurajarea, renunță la critică!

Da, prin exercițiu zilnic

Dragilor, în acest webinar, deprindem și desprindem forța încurajării și exercițiile propice parcurgerii acesteia. Da, renunțarea la critică!

Dacă simți că e pentru tine, hai să deprindem încurajarea, lauda și să dăm la o parte critică!

Haideți să creștem împreună!

”Cel care poate să facă asta are întreaga lume la picioare. Cel care nu poate va merge singur.”

În urma acestui webinar, vei ști să faci câteva exerciții, prin care vei deprinde încurajarea, lauda și vei lucra la a nu mai critica.

Ne vedem joi!

Zi cu zâmbete, în simplitate, simplificare, smerenie(fără ego)!

Cu drag,

Florentina Drăgoi

Inima iubitoare

Scrii într-un jurnal?…continuă să scrii…mergi și notează-ți cu tărie acest proces al inimii iubitoare:

Trage cu urechea la gândurile negative:

Ascultă-ți dialogul interior, pentru a identifica sporovăiala negativă despre tine. Fă o listă cu ce-ți spune Vocea Urii de Sine. Care sunt lucrurile pentru care te critici, mereu? Cu ce greșești față de tine însăți?

Prețul urii de sine:

Fă o listă cu prețul și consecințele faptului că asculți acest dialog interior. În ce fel îți răpește el curajul și încrederea?

Imensa putere a remușcării:

Scrie-i copilului rănit din tine, o scrisoare, prin care-ți ceri iertare din toată inima. Spune-i exact pentru ce lucruri, pe care i le-ai zis sau făcut, îți pare rău. Lasă-te călăuzită de sintagma ”Îmi pare rău!”

Doze zilnice de conectare plină de iubire:

Fă-ți un obicei zilnic din a vizita copilul rănit din tine, petrecând un timp, pentru a-l recunoaște și a-ți cere iertare, dacă a fost ignorat sau rănit în vreun fel, pe parcursul zilei.

Dialogul interior vindecător:

Fă o listă cu lucrurile bune pe care ți le poți spune în fiecare zi, pentru a înlocui sporovăiala negativă și a spori curajul, încrederea și iubirea de sine

Lista cu socoteli de încheiat:

Fă o listă cu socoteli de încheiat, cu toate lucrurile pe care trebuie să le rezolvi sau să le îndrepți, pentru a te împăca cu trecutul.

Treci la fapte, pentru a-ți elibera inima:

Pornind de la lista cu socoteli, fă ce trebuie pentru a o termina cu trecutul și a putea fi curajoasă, încrezătoare în cine ești!

Pentru activarea curajului, te rog:

Găsește 3 persoane față de care vrei să-ți repari greșelile și, printr-o discuție telefonică, un mesaj sincer, o scrisoare încondeiată cu drag – da, scrierea de mână – cere-ți iertare și trimite-le dragostea ta.

Dacă-ți îndrepți greșelile, atunci când ți-e teamă, poți căpăta mai mult curaj decât ți-ai imaginat vreodată.

Pentru dezvoltarea încrederii:

Analizează orice proiect în care ești implicată, unde știi că trebuie să trasezi niște limite. Vorbește cu una dintre persoanele implicate și spune-i că nu-l vei realiza, deocamdată. Acest lucru îți va da încredere, știind că poți spune adevărul tău autentic.

Voi încheia, prin a te ruga, să faci o listă cu 7 ocazii în care te-ai revanșat, în trecut, față de cei pe care i-ai rănit în vreun fel.

Dacă nu te-ai revanșat încă, totuși, ce mai aștepți?! :))

Factorul Latte și Dublu Latte

Nu contează cât de mult câștigăm, contează cât de mult cheltuim.

Independența financiară e visul oricăruia dintre noi, asta e clar, indiferent de trăiri, alegeri personale și profesionale.

De-a lungul anilor, din experiență, cărți, seminarii, practică, exerciții, am văzut, desprins și deprins că oricât ar crește venitul, tot nu poți fi independent financiar dacă nu ai grijă la cât cheltuiești.

Cei mai mulți dintre noi, din păcate, cu cât au venituri mai mari, cu atât cheltuie mai mult și se îndatorează pe măsură.

Astfel, autorul David Bach, creatorul seminarelor Finish Rich, contextual venituri-cheltuieli-datorii, Triunghiul Bermudelor în finanțe, a conceput Factorul Latte.

Fii atent la lucrurile mici pe care dai banii zi de zi și să vezi dacă ai putea să redirecționezi banii către tine. De exemplu, poți pune bani deoparte 5-10 lei pe zi pentru viitorul tău, în loc să-i cheltuiești pe o cafea extravagantă.

Deci, grijă la mărunțișuri! S-ar putea ca acel mărunțiș să-ți schimbe viața!

Voi continua cu o poveste de succes despre Factorul Latte, din volumul lui David Bach, Poți face avere, chiar dacă începi mai târziu:

Dragă David,

Mai auzisem despre cheltuirea unor sume uriașe pe lucruri mărunte, dar până să-mi prezinți tu situația, nu am realizat niciodată ce risipă de bani făceam.

Uite, de exemplu, azi eram în întârziere la muncă,a șa că n-am avut timp să iau micul dejun acasă(ceea ce se întâmplă de cel puțin 3 ori/săptămână). MI-am cumpărat o gogoașă cu cremă de brânză, o cafea și o sticlă de apă.

Prețul total pentru micul dejun: 5,65 $.

Din aceleași motive descrise mai sus, mi-am cumpărat meniul special la prânz, la muncă, inclusiv o băutură.

Prețul total pentru masa de prânz: 7,50 $.

Acum mănânc și stau să mă gândesc ce-ar fi fost dacă mi-aș fi luat pachet de acasă. Aș fi economisit 13 $ până acum, azi!

Asta înseamnă cel puțin 10 $, pe care i-aș fi putut pune într-un plan de pensie.Cu siguranță merită să te trezești cu câteva minute mai devreme dimineața, dacă asta înseamnă un milion de dolari obținuți mai târziu.

Mulțumesc,

Nancy Ocampo

LOs Angeles, CA

Știu, cititorule, vei spune că-i de peste ocean, că nu se potrivește cu pătrățica noastră, că e România, nu America. Indiferent că-i America, Franța, Anglia, România, se potrivește raționamentul!

Factorul Latte și factorul Dublu Latte, 2 concepte pentru noi toți, indiferent de țară.

Factorul Latte ne face o analiză a mărunțișului scăpat printre degete, iar Factorul Dublu Latte ni-l arată pe cel fix, da, mărunțișul fix, considerat neesențial, ca abonamentul la sală, abonamentul la HBO/HBO GO, abonamentul la un telefon sofisticat, etc. Da, extravaganțele fixe, pe care le considerăm inofensive.

Controlează-ți cheltuielile și totul devine mai ușor!

Să nu uităm că puțin cu puțin se adună, economisind cu răbdare și pe termen lung.

Mai puțin e mai mult decât NIMIC!

Din păcate, mulți oameni supraestimează posibilitățile lor financiare pentru un an și subestimează realizările lor financiare pentru 10-20 ani.

Da, să economisim, să gândim pe termen lung.

Poți economisi mai repede, descoperindu-ți Factorul Dublu Latte și tăind cheltuielile fixe neesențiale, așa cum am mai spus-o.

Determină-ți Factorul Latte:

Câți bani cheltuiești zilnic? Scrie! Negru pe alb face diferența!

Notează și taie de pe listă. :))

Controlează-ți Factorul Latte și Factorul Dublu Latte, pune deoparte bănuți la care nu te gândeai vreodată că pot fi economisiți!

Nu spune nimeni să nu trăiești, să nu te bucuri de simplitate!

Bucură-te de simplitate cu simplitate, economisind pic cu pic.

Nu renunța la dorințe, dar lista dorințelor să nu fie de 2-3 ori mai mare decât cea a nevoilor. :))

Spor la economisit!








Aboneaza-te la NEWSLETTER si intra in comunitatea FEMININ+!



Marketing by

SUNTETI CEEA CE PUTETI FI!

    E timpul sa va relaxati si sa vizualizati cat mai mult si indelung rezultatele dorite!
    Schimbati tabloul mental!

     Mindset-ul face diferența!

Proiectati!
Aveti rabdare!
Ganditi suplu!
Precum înăuntru, așa si înafară!
 Vizualizati-va mereu telurile!
 Proiectati-vă in viitor si imaginati-va ca aveti o viata minunata, din toate punctele de vedere…cum arata ea?!…dar oricare ar fi raspunsul, proiectati imaginea mereu…
   Nu uitati de cei 3 P:
1. prezentul
2. pozitiv
3. personal
   Ex: Eu castig 10.000 euro in 6 luni…. EU-personal, castig-timpul prezent, pozitiv – castigul, apropierea de obiectiv!….

Festina lente! Parinteala cu sens

“Festina lente!” ( “Grăbește-te încet!”)

E marți și graba continuă… Te regăsești, prietene?

Dis-de-dimineață, printre cuvinte rostite și nerostite, în inerția unei alte zile, strecori:

“De azi, încep părințeala cu sens! “

“De azi, îmi iau un timp de respiro!”

Știi, cum să nu, e un proces!

Un proces cu tine însuți/însăți, în care-ți iei timp să stai mai mult cu copiii, cu soțul/soția…

Of, al naibii proces! Cum să fiu eu constant, când totul e anapoda!”

“Dar e deja târziu! Am atâtea de făcut! Dacă nu le fac azi, facturile nu se vor plăti singure. Vineri, gata, vineri, îmi voi lua o zi liberă și voi pregăti familiei o surpriză, yes!”

“Buf, uf, auch!”, se aud zgomote din camera copiilor.

“- Mami, tati, mă enervează Sebi la culme! Luați-l de pe capul meu!”

“Of, Doamne, iar se ceartă copiii ăștia! Nu știu ce să mă mai fac cu ei! Am ieșit la cinema toți 4. Ne-am aerisit, of! Unul e prea molâu, celălalt prea temperamental.”

Drag părinte, e un proces pe termen lung!

Conexiunea emoțională presupune timp, răbdare, atenție.

Cu o floare, clar, nu se face primăvară!

Știu, nu e simplu! Nu te învinovăți! Nu căuta vinovatul! Mereu, mereu, e o soluție! Poate e timpul să recurgi la ajutor, ce zici?

Ai 2-3 copii? Nu e suficient să mergeți toți la cinema o dată la 2-3 luni.

E nevoie să stabiliți conexiunea cu fiecare copil în parte. Să-l simțiți, să vă conectați la inima și mintea sa. Să stabiliți reguli, limite, consecințe, într-o prezență conștientă, cu constantă, pe termen lung.

Îți reamintesc: “Toate emoțiile sunt permise, nu toate comportamentele! Etichetăm emoția, comportamentul, nu persoana.”

Dacă simți oboseală, copleșire sau că nimeni nu te aude, îți păstrezi calmul, dar tot nu reușești să fii într-un proces de PĂRINȚEALĂ CU SENS, te invit în grupul nostru suport. Locurile sunt limitate, 7 per grupe de vârstă copii.

Grupurile suport vor fi organizate per părinți ai copiilor cu vârstele:

✅ 0-3 ani + 3-6 ani;

✅ 6-9 ani + 9-12 ani;

✅ 12- 15 ani + 15 – 18 ani.

Seminariile vor fi fizic (Piatra-Neamț) și on-line.

Vom începe în data de 8 mai.

Dacă prezintă interes pentru tine, lasă-mi o față zâmbitoare în comentarii sau scrie-mi în privat.

Voi reveni cu detaliile organizatorice.

Zi cu bun și bine, după pofta inimii și liniștea minții, prietene!

#crestemfrumosimpreuna

#educatie

#psihoeducatie

#nucleulfamilial

V

Înțelegi trăirile copilului tău?

Ziua bună toată ziua, prietene, într-o frumoasă zi de sâmbătă, 22 aprilie 2023.

Hristos a Înviat!

De multe ori, nu reușești să înțelegi trăirile copilului tău, așa-i?

Motivele tulburărilor sale ți se par banale, neliniștile sale, la fel. Considerându-le puerile, le minimalizezi, ba posibil să le și ignori.

“- Mami, tati, ochelarii aceștia sunt prea mari, colegii râd de cum arăt.

” – Eiii, faci prea mare caz din asta, dragule! Sunt altele mai rele! Ignoră-i! “

Drag părinte, nu-i așa! Copilul tău trăiește din plin grija respectivă! Neînțelegând ce trăiește atunci, nu-i vei înțelege nici consecința. Copilul tău, în urma discuției voastre, a înțeles că trăirile sale nu sunt importante, că sunt prostii. Își va pierde încrederea în sine, dar și-n voi, va ascunde anumite trăiri, ori le va ignora, nu le va mai discuta cu nimeni.

Uite cum un astfel de context, o diferență a perspectivei poate schimba relații, oameni în interiorul si-n exteriorul lor! Ba mai trist, părinții nici să nu realizeze asta, considerând c-au făcut tot ce le stătea în putință.

Vrei să-i fii alături?

“Gândește-te la experiența pe care o experimentează copilul tău, ca și cum ar fi trăită de tine!” (dr. John Gottman)

Punându-vă voi în povestea copilului veți realiza momentul și-i veți conferi “greutatea” necesară.

” – Mami, tati, ochelarii aceștia sunt prea mari, colegii râd de cum arăt.

– Dragul nostru, să vedem ce putem face. Am înțeles, te-ai simți mai bine dacă ar fi mai mici, ca dimensiune. Ne va lua puțin timp să facem transformarea, dar o vom face.”

În volumul “Rivalitatea dintre frați”, autoarele Adele Faber și Elaine Mazlish, pentru a-i ajuta pe părinți să înțeleagă gelozia pe care o simte un copil, când în familie vine un alt copil, soră sau frate, oferă un context:

” Imaginați-vă că soțul sau soția vă aduce acasă un iubit nou și vă anunță că, de acum înainte, toți 3 veți trăi fericiți, laolaltă, sub același acoperiș.”

Drag părinte, comunicarea e cheia!

Cuvântul face, cuvântul desface!

Pune-te în papucii celuilalt, cu timp și răbdare!

Drag părinte, o zi cu bun și bine, după pofta inimii și liniștea minții!

#crestemfrumosimpreuna

#educatie

#psihoeducatie

#comunicarecuinimadeschisasimintealuminata

#psihologiarelatiilor

#nucleulfamilial

#psihoterapiesistemica

Vezi statistici şi reclame

Promovează postarea

Dacă vrei să fluieri, fluieri!

Perspectiva de a privi lucrurile face diferența în viețile noastre!

Îmi vine-n minte o sintagmă:

“Dacă vrei să fluieri, fluieri!”

Ce-am învățat în ultimii ani, privindu-mă cu încredere, credință, compasiune și curaj?

✅ 1. Gura lumii nu o oprești niciodată! Cu cât mă explicam mai mult, mă afundam mai mult, mă crispam din plin! Deci, dă-i de lucru! 😀

Notă: nu răni, nu te răni!🥰

✅ 2. Nu poți mulțumi pe toată lumea! Ba mai mult, alegând să fiu selectivă, am strâns DOC în jurul meu (Doar Oameni de Calitate).

Deci, fii selectiv!

✅ 3. E grozav să fii generos, dar nu până la sacrificiu!

Cu cât alergam mai mult, deveneam mai invizibilă.

Deci, oferă când simți pe deplin asta! Creează contextele aferente!

Fii generos și simte asta din plin! Îți aduce asta bucurie? Continuă! Nu, atunci, ai de acceptat, de iertat, de văzut, de procesat, de vindecat!

✅ 4. Victimizarea, of, câtă tristețe, câtă durere, câtă lipsă de compasiune și curaj per propria persoană!

Când am renunțat la a mă mai victimiza, mi-am descoperit vocația. Mi-am permis să fiu eu însămi.

Deci, cere ajutorul în acest proces, nu ezita!

✅ 5. Bunul simț e primul pas când “întinzi mâna” și-ți dai “cartea de vizită”.

Ăsta l-am avut mereu! Mama l-a cultivat în mine prin poveste și puterea exemplului. Eu, la rândul meu, fiului meu, am predat “ștafeta”.

Deci, bunul simț e pentru totdeauna și face diferența!

Dacă 10 % dintre noi, oamenii planetei, l-am avea, clar, lumea asta ar fi mai bună!

Fiecare greșeală mi-a tot adus câte o lecție, dar, deocamdată, atât!🥰

Prietene, oprește-te, respiră conștient, zâmbește-ți, zâmbește, îmbrățișează mult, mult, ascultă liniștea și vorba celor dragi și citește printre cuvinte!

Sărbători în armonie cu tine însuți si cu cei dragi inimii tale! 🥰

#crestemfrumosimpreuna

#educatie

#psihoeducatie

Vezi statistici şi reclame

Promovează postarea

Toate reacţiile:

Copiii adoră poveștile oamenilor mari

Activități de dezvoltare socială, relațională

Bună dimineața, drag prieten părinte, viitor părinte, dascăl, într-o faină zi de 02.02.2023!

✅ Azi, un periplu printre urechile ciulite ale celor mici(4 – 6 ani), de ce-urile necontenite!

Da, copiii iubesc să și asculte activ dacă le captezi atenția.

Deci, triunghiul copil-familie-dascăl/psiholog, motor!

🥰 Copiilor le place să asculte povești de viață.

“Oameni mari” care au schimbat lumea!

” – Vezi, e povestea acestuia cu prosop. Da, un om mare, un bunic. Ce vesel e! Are ochelarii ca bunelul meu omul ăsta mare.”

” – Wow, e si o bunică cu-n prosop. Ce mică e!”

“Oooo, ce mărgele frumoase are DOAMNA asta! Ce brățări frumoase. E îmbrăcată frumos DOAMNA asta! Are și o țigară în mână…ca bunelul…” (chicoteli multe)

Copiii nu ascultă doar povești cu prințese, prinți, regine și personaje imaginare, nicidecum. Sunt încântați să afle, să întrebe, să exploreze. Le plac poveștile “oamenilor mari”! Dacă povestea are un mesaj, e deja wow!

Impresionați de “dhoti”, vestimentatia lui Mahatma Gandhi, de ochelarii săi, de figura senină și blândă, de simplitatea sa. De aici, o întreagă poveste, un periplu prin istorie, geografie, artă, filozofie chiar.

Să mai spună cineva că biografiile reprezintă o atracție doar pentru a nișă subțire de adulți! Dacă iubești poveștile, mai ai și darul de a le împărtăși, copiii adoră să le afle!

Impresionați de maica Tereza, “bunica” și tânăra. La fel, au simțit, au vazut, au apreciat enorm simplitatea. Când le-am povestit de isprăvile acesteia, de binele făcut copiilor, ascultau nemișcați, cu sufletul la gură.

Iar eleganța de netăgăduit a doamnei Coco Chanel, clar, a fost pe măsură! Bineînțeles, si nonconformismul. Povestea DOAMNEI i-a fascinat! Produsele dumneaei, la fel!

Fiecare “om mare” despre care le-am povestit, și-a adus aportul, schimbând lumea, înfrumusețând-o și îmbunând-o.

” – Când voi fi “om mare”, vreau să fiu…. si să fac…., să schimb si eu lumea!”

Drag părinte, drag dascăl, povestea simțită și transmisă, clar, ciulește urechile!

Despre de ce-urile acestui triunghi funcțional, în armonie, povestesc mai multe în grupul ”Arta celor 7 ani de acasă” (Fițuici de parenting).

Las link ul grupului, drag părinte, pentru tine și pentru alți părinți!

Te aștept cu drag în comunitatea noastră, să creștem frumos împreună!

https://www.facebook.com/groups/399579350120328/?ref=share

🥰🤗 Prietene, o zi cu bun și bine îți doresc, după pofta inimii și liniștea minții!

#crestemfrumosimpreuna

#simplitate#simplificare#smerenie

#educatiecontinua

#educatie

#psihoeducatie

#nucleulfamilial

#psihoterapie

Vezi statistici şi reclame

Promovează postarea

Toate reacţiile:

48Iuliana Ivanov, Elena Butnaciuc şi alţi 46

A venit iarna!

 

 

 

Bună dimineața!

A venit iarna!

Te-a luat prin surprindere!?

Natura mi-a dat o lecție grozavă de continuitate, perseverență, ciclicitate, frumusețe, o poveste a vieții naturale plină de inspirație.

Azi, senzorial, un punct împletit, nu de răscruce, al anotimpurilor.

Zmeura în pârg, frunzele-i galbene prevestind ce va urma, albul așternut cu blândețe…

Am simțit o liniște extraordinară, observând roșul plin, dens al fructului, sub albul imaculat al omătului, galbenul prea copt al frunzelor, o evidențiere a naturalului manifestat cu atâta discreție nerostită, dar văzută.

Am deSprins că viața așterne continuu, deloc în hazard, frumusețea!

M-am bucurat așezat, ca un copil, de acest moment senzorial, atât de simplu, profund și de impact!

Natura mi-a arătat că ce e de venit, vine, ce e de întâmplat, se-ntâmplă, să merg natural, să cresc organic, să întâmpin magia naturalului din viața de zi cu zi, să nu mai lupt împotriva curentului…

De fapt, aici voiam să ajung: viața e un proces, nu o luptă!

Să o petrecem în armonie cu noi și cu ceilalți, să întindem mâna pentru a primi, a oferi, a cere, a refuza, să fim prezenți!

Doar prezenți, gustăm din nectarul zeilor, viața! :)))

Am urmărit ani în șir ciclicitatea anotimpurilor, surprinsă fiind de fiecare schimbare, nesimțind neapărat transformarea, văzând doar bătălia elementelor dornice să mai stea puțin, azi, în schimb, văd, mă bucur de completarea naturală a ciclicității prin completare, simțind gustul transformării, predării “ștafetei” a elementelor esențiale din natură, ca proces de transformare.

Azi, am surprins senzorial un proces al transformării de tip ștafetă, de bun augur, o completare tacită a vieții.

Tu cum simți ziua de azi?

Dragilor, o zi cu sens, bucurându-vă din plin de voi!

P. S. Am mâncat toată zmeura, în timp ce-mi bucuram privirea, inima și mintea! :)))

#crestemfrumosimpreuna

#simplitate#simplificare#smerenie

Stilurile de atașament

Azi, dragilor, despre teoria atașamentului în relația de cuplu, pornind de la atașamentul copilului.

Suntem suma trăirilor noastre din fragedă pruncie, purtăm ”povara” a ceea ce am primit si am devenit, ducând cu noi asta în relațiile și interacțiunile noastre.

Atașamentul se află la baza relațiilor umane și de calitatea acestuia deprinde calitatea relațiilor din viața noastră.

  John Bowlby, cercetător britanic, a dezvoltat teoria atașamentului. A descoperit că un copil nu are nevoie doar de îngrijire primară(hrană, haine, loc de stat), ci de conexiune emoțională și fizică cu adulții din viața sa. Un copil are nevoie de căldura sufletească, de timp, răbdare, continuitate, prezență, stabilitate.

  John Bowlby a dus o muncă de pionierat în anii 1969, în ceea ce privește teoria atașamentului, încercând să explice modalitățile în care se formează legăturile de atașament între persoane. Inspirat fiind din lucrările lui Konrad Lorentz și studiile lui Harlow, el a vorbit pentru prima oară despre ‘relația primară de atașament’ ca fiind  o bază de siguranță pentru copil, atât în perioada copilariei, cât și pe parcursul întregii vieți. Această relație de atașament primară se realizează, la copil, cu mama. În funcție de tipul de interacțiuni pe care copilul le are cu mama sau cu persoana de îngrijire, se formează un tipar de relaționare la copil, tipar care va fi reactualizat și utilizat în toate relațiile afective importante ale adolescentului și ale adultului de mai târziu.

Atașamentul securizant

Atașamentul sănătos îi va conferi copilului încredere în a explora, în a-și însuși fără frică, știind că are o bază, sporind încrederea reciprocă și în ceilalți. Deci, vorbim de un stil de atașament securizant.

Este stilul de atașament ”sănătos”.

Când mama pleacă de lângă copilul cu acest stil de atașament, devine stresat, dar când revine, se bucură, simte siguranța și își reia activitățile.

Sistemul de atașament este în fiecare dintre noi și se activează din stadiul de nou-născut. Acesta nu poate avea grijă de el, fiind dependent în procent maxim de un adult. Este mecanismul format din emoții și comportamente care ne asigură că vom fi protejați și în siguranță mereu de către cei dragi.

Așa cum spuneam, cel mai sigur stil de atașament este cel securizant.

În cuplu, o astfel de persoană caută apropierea și se simte confortabil în intimitate. Este un adult iubitor și cald, nu se teme prea mult că va fi părăsit de celălalt, combină viața emoțională cu cea sexuală, decurgând firesc, de la sine. Nu este o persoană care evită sau ascunde, dimpotrivă, are abilitatea de a se exprima deschis, așadar, de la nevoie la dorință. Clar, ține cont de emoțiile, nevoile, dorințele persoanei de alături. Este și în conflict un mediator.

Când ambii parteneri au un stil de atașament securizant, clar, relația este una dintre cele mai dorite, un exemplu pentru noi toți: armonioasă, caldă, plină de satisfacții.

 Atașamentul anxios

Un adult cu stil de atașament anxios e un partener temător. Îi e frică să se apropie prea mult, îi e frică că celălalt nu-și doreste, asemenea, apropierea.  E prea atent la nevoile, dorințele celuilalt, simțindu-se responsabil de starea partenerului.

 Copilul cu acest stil de atașament este copilul cu părinți inconsecvenți. Copilul devine insistent și hipervigilent. Când mama pleacă de lângă copil, devine agitat, iar când revine, are o stare ambivalentă, când bucuros, când furios.

Atașamentul evitant

Un adult cu stil de atașament evitant nu are încredere în intimitate. Consideră că asta l-ar duce la pierderea independenței. Deci, va alege independența, autonomia și nu îi va plăcea niciun angajament în cuplu.  Chiar și dacă ar vrea să formeze un cuplu, se cenzurează mult. Adultul cu stilul evitant face diferențierea între intimitatea emoțională și sexuală, dar o preferă pe a doua. Nu îi plac conflictele sau le folosește pentru a se îndepărta.   Este vigilent într-o relație, ținând distanță.

Copilul cu stilul de atașament evitant are părinții distanți, rigizi, insensibili, copilul, la rândul său crescând detașat. Când mama pleacă sau revine, copilul pare indiferent, deși fiziologic se vede neliniștea, comportamental, nu.

Atașamentul dezorganizat

Un adult cu stilul de atașament dezorganizat este, de fapt, o combinație dintre tipul anxios și cel evitant.  Încadrăm mamele care au lipsit foarte mult sau care, din diverse motive, nu răspund nevoilor copilului, sfârșind prin a-l abuza psihic sau fizic.

Mamele, la rândul lor, au traume nerezolvate, clar, neștiind cum să gestioneze și să răspundă emoțiilor copilului. Orice copil caută siguranța la mamă, dar pentru că mama, în acest caz, este și sursa abuzului, copilul alege să fugă  de ea. Copilul în cauză răspunde cu agresivitate, furie, ba chiar depresie timpurie. Ca adult, în relațiile interpersonale, nu are încredere în nimeni, predispoziție  la depresie, dependențe, ca formă evitantă a emoțiilor. Adultul cu stil de atașament dezorganizat  va transmite trauma propriilor copii.

Stilul de atașament e strâns legat de genetică, dar și mediul în care a crescut copilul își spune cuvântul, nivelul de stres din familie, relațiile sociale la care  a fost și este expus copilul.

Un stil de atașament nesecurizant, clar, nu va duce la nimic bun în familie, în cuplul cu sau fără copii.

Cum ne creștem copiii, o, da, amprenta adultului de mai târziu!

Cine sunt eu?

…femeia din oglindă…

Ce e imaginea de sine?

”Cum ne vedem”, cum ne percepem pe noi însene, în funcție de gradul de apreciere, acceptare pentru noi însene.

Cu cât ne apreciem, ne acceptăm mai mult, cu atât și stima de sine, încrederea în sine vor fi la cote mari! Dacă nu picăm în extrema cealaltă, a criticii, a ”scorpiei neîmblânzite”(cine a văzut pelicula ”Îmblânzirea scorpiei”) și stim ce e echilibrul, toleranța față de noi însene și față de ceilalți, că a greși e omenește, că a greși, de multe ori, poate fi o oportunitate, nu o ”condiție” pentru ”a scoate ochii”(mai puțin plastic!), atunci, putem fi niște fericite și câștigate!

Dacă nu etichetăm vulnerabilitatea, dacă nu o arătăm cu degetul, ooo, poate fi minunat!

Dragilor, echilibrul face diferența!

Nu mă critic, nu critic, nu mă laud devenind arogantă, ”întind” firul echilibrului și al disciplinei interioare, fiind bine cu mine însămi și cu ceilalți.

Dragilor, ce vă spune ”vocea interioară”?

Cum e imaginea de sine?

Imaginea de sine, indiferent de ”tabără”, influențează comportamentul.

O imagine de sine negativă va atrage o lipsă a motivației, va atrage procrastinarea, frica de a fi și a face. Ori va duce la a fi prea sau a nu fi deloc, ori va duce la a face prea mult, haotic, fără sens sau deloc!

NU mai spun de frica de a încerca! Frica de a se alătura, frica de a povesti și a se povesti!

O imagine de sine negativă va duce la un blocaj emoțional, la un fizic vlăguit, la o inimă bântuită…

O imagine de sine pozitivă va duce la contextul: ”Pot muta munții din loc!”

La îndeplinire, putință, creștere, motivație, mobilizare continuă și ascendentă pentru a fi și a face!

Când te simți valoroasă, nu mai sunt obstacole, comunici eficient, acționezi!

Când nu-și acorzi valoare, credit, comunicarea este anevoioasă sau deloc, obstacolele sunt parte din ”decor”, reacționezi mereu și clar, poți distorsiona realitatea!

”POT și merit asta!” – valoroasă, pozitivă

”Nu pot, nu merit!” – lipsită de valoare, neputincioasă

Să nu uităm: când nu avem încredere în noi, în forțele noastre, imaginea de sine poate fi distorsionată foarte ușor…

Cum?! Prin părerea celorlalți, din păcate!

”Pentru cine contează părerea celorlalți?”

Pentru cei care au o imagine de sine distorsionată, nu au o imagine de sine grozavă, raportându-se mereu la ceilalți.

De unde până unde?!

Să ne întoarcem în copilărie, dragilor!… recurs la memorie!

Cine ți-a spus mereu că nu e bine ce face, cum faci, că e loc mereu de mai mult, că trebuie să fii perfectă?

Sau reversul:

Cine ți-a spus că esti cel mai bun, te-a lăudat necontenit, distorsionând realitatea?

Dragilor, grijă mare la extreme: nici minimalizat mereu, dar nici extrema până la aroganță.

Toți suntem diferiți în unicitatea noastră, dar asta nu înseamnă că suntem mai buni sau mai puțini buni!

Niciodată nu comparăm oameni, pentru că duce la distorsionarea realității!

Cum putem proceda pentru a crește noi între noi, neștirbind imaginea de sine?

  1. Cum sunt? Ce calități am, ce defecte(nu vulnerabilități)?
  2. Ce am realizat până acum?
  3. De fiecare dată, mă voi aniversa, pentru fiecare reușită
  4. NU există greșeli, ci oportunități
  5. Cum se mănâncă un elegant? …bucăți mici
  6. Să-mi îndeplinesc nevoile, o, da, înainte de toate! Să-mi știu, verific și îndeplinesc toate nevoile, apoi, trec la dorințe!
  7. Să nu uit că trebuie s-o fac pe termene: scurt, mediu, lung!

Azi, am ales să fiu eu însămi, cea de ieri povestită și cea de mâine visată…