Imi amintesc cu nostalgie de momentele, zilele cand eram nehotarata sau mohorata… Mama mereu ne spunea: ” Fetelor, cand aveti indoieli, intoarceti pagina.”

Da, ne astepta o fila alba, numai buna de umplut cu ganduri curate, imagini vii si vesele, sentimente si emotii care te pot coplesi, dar intr-un alt mod…pozitiv…

Sfaturi de-a lungul timpului, cu zambetul pe buze si pe un fond muzical de mai mare dragul!

Ingeniozitate si vioiciune, intelepciune si multe pagini albe…

Bucuria si intelepciunea din privirea ei  mi le amintesc de parca ar fi fost ieri… Tonul jovial, dar ferm, mana calda ce ne mangaia fruntile,  cuvintele pline de haz, cu cauza si efect, muzica ce rasuna zilnic in ambientul nostru, Doamne, ce amintiri!

…Ne dojenea cu dulceata…Ne soptea zilnic ca ne iubeste, ne imbratisa de multe, multe ori zilnic, ne zambea, uneori cu tristete…tristetea unui cotidian umbrit de conjuncturi nefericite…Dar ne-a iubit, invatandu-ne sa iubim, sa inducem si sa insuflam emotii constructive. Ne-a invatat fericirea unui cotidian simplu, dar minunat! Ne-a invatat ca acasa il definim noi, familia, ca un cuvant poate durea enorm, ca o privire poate urmari o viata, ca Dumnezeu, credinta si increderea  ne poarta pasii spre bun si bine!

“-Zambeste cu incredere si soarele-ti va lumina ziua!”

“-Nu fa eforturi sa faci pe placul celorlalti, fii tu insati si deschide bratele!”

-Un cuvant bun n-a adus prejudicii nimanui!…

“- O carte si-un mar indulcesc stomacul si-ti post schimba viata!”

Asta era mama! Ca era miez de zi sau miez de noapte, ea avea un zambet, o imbratisare si-o vorba de duh pentru toata lumea. Cafeaua aburinda nu era un ritual doar al diminetii, era un ritual al ei, un “Bine-ati venit acasa la mine!”

Mama, mentor, sotie, sora, prietena, un OM de poveste! Indragostita iremedialbil de: fetele ei, copii, oameni, in general, lectura, muzica, cafea si … o tigara buna…:) Indragostita de frumos, de-o bunatate fara margini! 🙂

Imi amintesc cu nostalgie de prietenele mamei, de rudele noastre, care mereu ii spuneau sa mai incuie usa ca nu se stie niciodata! 🙂

Niciodata nu i-a fost frica c-ar intra cineva nepoftit. Niciodata n-o incuia.

“Sufletul, inima  si usa nu trebuie incuiate, iar mintea sa ramana mereu treaza!”

Pleda si milita pentru iubire si zambet!  A iubit si-a zambit pana spre final, cand a uitat de ea, devenind atat de trista in fata neantului ce-l numea agonia bolii fara leac. A devenit trista!

A iubit viata pana-n ultima clipa! Niciodata n-a acceptat ca va trece dincolo!

Deseori, ulterior, m-am intrebat: “De ce? De ce Dumnezeu are nevoie de cei  buni alaturi?!”

Astazi, dupa aproape 6 ani, am reusit sa inteleg… Am acceptat si cele intamplate, dar port cu mine tolba cu povesti, pilde, corespondenta cu zambete si imbratisari!

Da, cineva acolo sus ne iubeste! Stie ca vom purta cu noi, dincolo de noi, ceea ce ne-a insuflat: iubirea!

Dumnezeu sa te odihneasca-n pace, scumpa noastra mama!

Ne gandim la tine,  fetele tale, iti zambim, te povestim  si speram ca vom reusi, la randul nostru, sa atingem sufletele si inimile celor din jurul nostru!

Doamne ajuta!

Iubire, zambet si sanatate!