Cărțile copilăriei
Am crescut cu volumele ”Povești nemuritoare”, am citit, recitit, copil fiind, ”Micul prinț”(Antoine de Saint Exupery), ”Singur pe lume”(Hector Malot) și-am plâns întotdeauna, la fiecare recitire, chinuindu-mă chiar, povestea tristă a ”Fetiței cu chibriturile”( Hans Christian Andersen); m-am delectat cu romanele lui Jules Verne, cutreierând lumea și năzuind îndrăznet, alături de personajele principale, am simulat ”lupte” de culise și tentative nonșalante, fiind spadasinul lui Paul Feval, Alexandre Dumas, Michel Zevaco…
Vă rog, să răspundeți și voi, pe blogul vostru sau aici, la întrebarea: care este cartea care v-a bucurat copilăria si v-a transformat viața? Sub titlul și sub frumusețea cărei cărți vă stau primii ani din viață?
Și dati stafeta mai departe, dragilor!
Enumerarea ta este foarte buna asa ca imi ramane doar sa completez cu mici preferinte proprii – Fratii Jderi si seria lui Ioan Dan – Cavalerii Ordinului Basarab,Mesagerul Secret si consider ca oricand aceste carti pot bate muschetarii lui Dumas – cartile lui Mark Twain si Karl May adica de la Tom Sawyer si Huckleberry Finn la Winnetou si Comoara din Lacul de Argint si Testamentul Incasului pana la Ultimul Mohican al lui James Fenimore Cooper.
Da, bine enumerate! Mulțumesc mult, am omis, într-adevăr, autori preferați, dintre cei enumerați de tine: Ioan Dan, Karl May, James Fenimore Cooper, Mark Twain! Da, adormeam, delectându-mă cu aventurierii Winnetou și Old Shatterhand… Ce vremuri!…Deevin nostalgică, mai nostalgică decât sunt de-obicei!
Mulțumesc mult!
O seară minunată!
…Mi-ai dat o idee: voi reciti ”Comoara din Lacul de Argint”! …Nostalgiile astea!…