Suferința e doar o stare, un sentiment, o etapă sau un liant?!…

…Cu ceva timp în urmă,  suferința a făcut casă bună cu mine. Am trecut prin cele 5 etape ale suferinței, am resimțit din plin gustul amar, amărăciunea din mine și de dincolo de mine,  am trăit suferința în toată ”splendoarea”  ei, sințind profunzimea apogeului acesteia, cum mă mistuia pe dinăuntru, negăsind soluții…

…Cineva spunea : Dacă nu vezi luminița de la capătul tunelului, picteaz-o!”…

1. Negarea –  Nu-i adevărat! Nu trebuia să fie astfel!

De ce toate astea mi se întâmplă numai mie?!

Vă regăsiți?! Ciudat, nu doar o dată, ci de multe, multe ori…în decursul anilor, ultimilor ani….

2. Furia….Totul îmi e potrivnic, Universul e împotriva mea, eu însămi sunt împotriva mea…furtuna într-un pahar cu apă…

3. Târguiala – …și dacă totuși…

4. Disperarea…nu văd nimic!…un gol imens îmi ”spintecă” inima, o mare imensă-mi inundă sufletul, o tăcere de nepătruns e mintea mea, o nebuloasă sunt visele mele…eu??? nimic, nimeni, niciun zar aruncat măcar în calea destinului…

5. Acceptarea…”Și te-ai dus dulce lumină….”

 

Ce rămâne-n urma suferinței?!….altă suferință și mai mare, eternă, dulcele gust al tenebrelor….

 

 

Tagged: acceptarea, disperarea, furia, negarea, suferința, targuiala