Cine sunt eu?
…femeia din oglindă…
Ce e imaginea de sine?
”Cum ne vedem”, cum ne percepem pe noi însene, în funcție de gradul de apreciere, acceptare pentru noi însene.
Cu cât ne apreciem, ne acceptăm mai mult, cu atât și stima de sine, încrederea în sine vor fi la cote mari! Dacă nu picăm în extrema cealaltă, a criticii, a ”scorpiei neîmblânzite”(cine a văzut pelicula ”Îmblânzirea scorpiei”) și stim ce e echilibrul, toleranța față de noi însene și față de ceilalți, că a greși e omenește, că a greși, de multe ori, poate fi o oportunitate, nu o ”condiție” pentru ”a scoate ochii”(mai puțin plastic!), atunci, putem fi niște fericite și câștigate!
Dacă nu etichetăm vulnerabilitatea, dacă nu o arătăm cu degetul, ooo, poate fi minunat!
Dragilor, echilibrul face diferența!
Nu mă critic, nu critic, nu mă laud devenind arogantă, ”întind” firul echilibrului și al disciplinei interioare, fiind bine cu mine însămi și cu ceilalți.
Dragilor, ce vă spune ”vocea interioară”?
Cum e imaginea de sine?
Imaginea de sine, indiferent de ”tabără”, influențează comportamentul.
O imagine de sine negativă va atrage o lipsă a motivației, va atrage procrastinarea, frica de a fi și a face. Ori va duce la a fi prea sau a nu fi deloc, ori va duce la a face prea mult, haotic, fără sens sau deloc!
NU mai spun de frica de a încerca! Frica de a se alătura, frica de a povesti și a se povesti!
O imagine de sine negativă va duce la un blocaj emoțional, la un fizic vlăguit, la o inimă bântuită…
O imagine de sine pozitivă va duce la contextul: ”Pot muta munții din loc!”
La îndeplinire, putință, creștere, motivație, mobilizare continuă și ascendentă pentru a fi și a face!
Când te simți valoroasă, nu mai sunt obstacole, comunici eficient, acționezi!
Când nu-și acorzi valoare, credit, comunicarea este anevoioasă sau deloc, obstacolele sunt parte din ”decor”, reacționezi mereu și clar, poți distorsiona realitatea!
”POT și merit asta!” – valoroasă, pozitivă
”Nu pot, nu merit!” – lipsită de valoare, neputincioasă
Să nu uităm: când nu avem încredere în noi, în forțele noastre, imaginea de sine poate fi distorsionată foarte ușor…
Cum?! Prin părerea celorlalți, din păcate!
”Pentru cine contează părerea celorlalți?”
Pentru cei care au o imagine de sine distorsionată, nu au o imagine de sine grozavă, raportându-se mereu la ceilalți.
De unde până unde?!
Să ne întoarcem în copilărie, dragilor!… recurs la memorie!
Cine ți-a spus mereu că nu e bine ce face, cum faci, că e loc mereu de mai mult, că trebuie să fii perfectă?
Sau reversul:
Cine ți-a spus că esti cel mai bun, te-a lăudat necontenit, distorsionând realitatea?
Dragilor, grijă mare la extreme: nici minimalizat mereu, dar nici extrema până la aroganță.
Toți suntem diferiți în unicitatea noastră, dar asta nu înseamnă că suntem mai buni sau mai puțini buni!
Niciodată nu comparăm oameni, pentru că duce la distorsionarea realității!
Cum putem proceda pentru a crește noi între noi, neștirbind imaginea de sine?
- Cum sunt? Ce calități am, ce defecte(nu vulnerabilități)?
- Ce am realizat până acum?
- De fiecare dată, mă voi aniversa, pentru fiecare reușită
- NU există greșeli, ci oportunități
- Cum se mănâncă un elegant? …bucăți mici
- Să-mi îndeplinesc nevoile, o, da, înainte de toate! Să-mi știu, verific și îndeplinesc toate nevoile, apoi, trec la dorințe!
- Să nu uit că trebuie s-o fac pe termene: scurt, mediu, lung!
Azi, am ales să fiu eu însămi, cea de ieri povestită și cea de mâine visată…
