Copii învingători
…Câteva minute în urmă, privirea mi-a fost atrasă de titlul unui articol ” Ne dorim cu toții copii învingători”.
Ce-nseamnă să fii învingător?! Asta ar trebui stabilit, delimitat, încadrat… Să ai spiritul de echipă în sânge, să militezi pentru asta, să fii un om bun și să ”predici” binele, să …. Câte idei, pentru ce-ar putea însemna învingător!
Învingător…Din punctul meu de vedere, e dincolo de supraviețuire, e intuiție, e inteligență, e ATITUDINE.
Niciodată nu mi-a sunat bine acest cuvânt – învingător! L-aș înlocui cu bun.
Parcă ne-am pregăti pentru război, parcă viața ne-ar educa doar pentru balanțe, doar pentru atacuri…Asta vrem pentru copiii noștri, astfel îi creștem, în acest spirit? ….pentru a vedea mereu balanța: învingător-învins?!…
Și ne mai întrebăm de unde atâta invidie, gelozie, frustrare, temere?! Priviți, dragi părinți, în propria curte, citiți propriile cuvinte…
Mie, una, îmi place mai mult atitudinea reușitei, împlinirii, a binelui și bunătății, nu a existenței celor două alternative: învins/învingător!
Nu toți copiii pot fi învingători…și-atunci ce facem?!…
Îi educăm în spiritul echipei, al iubirii, al binelui, al alternativelor nenumărate, a soluțiilor multiple, a variantelor de gri, verde, albastru, roșu, nu doar alb/negru…cromoterapia, prin uzarea tuturor culorilor în viața noastră, în care eșecul nu-i o corvoadă, ci punctul și virgula, posibilitatea continuității, prin găsirea soluțiilor optime.
Sunt cuvinte pe care le-aș scoate din vocabularul nostru cotidian: verbul ” a trebui”, învins, învingător…
Dragi părinți, de noi depinde prezentul, viitorul copiilor noștri, de cum colaborăm, pentru o educație optimă, nu firavă, cu multe lacune…