E luni, o zi mai lungă, mai aprigă decât celelalte ale săptămânii în curs…doar la asta fac referință… Sunt în bucătărie…gătesc…încă…felul 1, felul 2, de desert nu poate fi vorba, rămâne pentru mâine…

Nu sunt o bucătăreasă grozavă, doar o  familistă gospodină care încearcă.

De 5 ore gătesc, ascult  sunetul  unui joc fără noimă, jucat de fecioră-miu sau un altul intitulat” teach me english”(ăsta-i de bun augur, ce-i drept!), în timp ce conversăm de zor…În tot acest timp, între 7 mirosuri, 1000 cuvinte pe minut ale lui fecioră-miu, mă gândesc și la mine…de ce scriu?!…de ce simt ceea ce simt? de ce am ales calea inimii, de ce ascult oamenii, de ce cred în puterea infinită a binelui? de ce nu sunt așa cum vor alții? de ce aleg cu inima și nu cu rațiunea? de ce pun preț pe zâmbet și nu pe portofel, de ce????

…Dacă n-aș fi așa, probabil, n-aș mai scrie, n-aș mai simți nevoia să citesc mereu, n-aș mai vrea  să molipsesc pe cei din jurul meu cu zâmbet, dăruire, luminițe-n priviri…n-aș mai vorbi atât de mult, n-aș mai cugeta la lipsa de sens în multe conjuncturi și aș trăi pentru determinare și succes…

Ciudat!…Nu-mi place atât de mult să gătesc, dar o fac des, zilnic chiar, îmi place atât de mult să scriu, dar o fac destul de rar,  nu atât de mult cât mi-ar plăcea, chiar dacă iubesc condeiul!Ironia soartei?! Nu, mai bine zis  conjuncturi, social, cotidian, viață….

Gata cu gătitul pe ziua de azi!

Să trecem la scris și la citit!…

…Mâine e ziua desertului – clătite sau brioșe.

Îmi plac  brioșele! De fapt, e singurul fel gătit – desert –  care-mi dă o stare de bine…în timpul preparării acestui dulce delicat, îmi place să cânt, să simt aroma de vanilie combinându-se fin și mătăsos cu ciocolata, migdalele, fructele confiate sau gemul dulce-acrișor…hmmm, îmi lasă gura apă, sunt delicii ale unui cotidian diferit. Tudor și mami fac brioșe nemaipomenite! Brioșe cu răvașe și dragoste, în două culori, având forme apetisante!..

Scris, cărți, brioșe, dragoste, prietenie, comunicare…

Noapte bună!