Nivelele de bază ale creierului, trunchiul cerebral și mijlocul creierului, sunt primele  părți care se dezvoltă și care sunt conectate. Aceste două nivele îndeplinesc funcția de supraviețuire a ființei umane și sunt responsabile pentru controlul funcțiilor corporale de bază: reglarea presiunii sângelui și temperatura  corpului.

Nivelele superioare în dezvoltarea creierului sunt reprezentate de sistemul limbic și cortexul cerebral, acestea fiind responsabile pentru funcțiile intelectuale și de gândire. Sistemul limbic adesea este numit și nucleul emoțional al creierului. Cortexul reprezintă aproximativ 85% din masa creierului. Cortexul este aceea arie a creierului care răspunde de: motivație, logică și gândire rațională.  Cititul, scrisul și aritmetica sunt funcții corticale. Pe întreaga perioadă a adolescenței cortexul trece printr-o perioadă de creștere și maturare, ajutând adolescentul să intre în etapă de viață adultă.  Regiunea cortexului, localizate  în spatele frunții se mai numește cortex prefrontal. Reprezintă acea parte a creierului care ajunge la maturitate cel mai târziu.  Un cortex prefrontal matur  este responsabil pentru decizii bune, controlul impulsurilor, stabilirea de obiective, planificare și organizare de activități/evenimente, abilități cognitive controlate. O primă intensificare  a  cortexului  prefrontal are loc în jurul vârstei de 11 ani(adolescența timpurie)  și durează până la etapa  adultului tânăr.

O altă parte  într-o continuă modificare, puternic influențată de mediu și de experiențele de viață este cerebelul.  Este responsabil pentru coordonarea motricității fine și a unor funcții cognitive.

Este foarte important ca adolescentul,  tânărul, pe tot parcursul dezvoltării lui, să aibă aportul adulților, pentru a-și dezvolta cât mai bine și corect  aceste abilități cognitive.

Cum putem ghida, ajuta un adolescent/tânăr  în perioada respectivă?!

1. Nu dați sarcini multiple adolescentului; una câte una, de la simplu la complex, dovedind răbdare și înțelegere.
2. Stimulați, creând noi oportunități  și cât mai variate, în urma cărora adolescentul să-și descopere pasiuni, să încerce, să testeze, să țină cont de interese și talente.
3. Jocurile de rol, exercițiile interactive, scenarii de luare a deciziilor,  împărțirea activităților, stabilirea obiectivelor, etc.

Aveți grijă la creierul emoțional al adolescenților!

Adolescenții  procesează informația în mod diferit de adulți. Sunt momente în care nu greșesc intenționat, ci pentru că gândesc diferit, văd lucrurile diferit! La fel, cu înțelegere, atenție, timp dedicat lor, putem  să contribuim într-un mod util la dezvoltarea lor, fără a ne /le reproșa.

Adolescenții/tinerii  sunt predispuși să răspundă emoțional la situații. Încurcă de multe ori emoția cu furia. Creierul lor în formare manifestă o vulnerabilitate crescută la stres, reacționând exagerat chiar. De aici și predispoziția la testarea limitelor și încălcarea regulilor.  Odată cu maturarea creierului, vor apela din ce în ce mai mult la cortex, unde are loc judecata și rațiunea.

Nu vă impacientați, părinți, ci acordați-le ajutor , faceți-i să se înțeleagă, să-și înțeleagă emoțiile, educându-i cu privire la modificările ce se produc în creierul lor!  Apelați la jocurile de rol.

Vorbiți cu ei despre modalități de gestionare a emoțiilor, coordonarea acestora, exerciții pentru a învăța să facă față stresului: exerciții fizice, exerciții de respirație, exerciții de meditație.

Nu uitați: iubirea influențează decisiv  și irevocabil dezvoltarea  creierului copiilor voștri! Arătați-le, împărtășiți-le iubirea și veți beneficia cu zâmbetul pe buze de rodul iubirii voastre! Iubirea și timpul de calitate sunt accesorii de  nota 10 pentru un viitor adult  sănătos fizic și psihic.

Conform LiveScience, iată câteva realități despre creierul unui adolescent/tânăr , de care fiecare părinte ar trebui să aibă habar:

1. O perioadă critică de dezvoltare
2. Creierul ”înflorește”
3. Abilități noi de gândire
4. Accese și oscilații(conflictul ca pe un tip de exprimare și pot avea probleme  în a înțelege un punct de vedere al altcuiva; părinții trebuie să conștientizeze că nu  e un afront personal; schimbările vizibile îi bulversează, social, emoțional, cognitiv. Părinții trebuie să dea dovadă de calm, înțelegere, să fie modele demne de urmat)
5. Emoții intense
6. Estimează incorect riscurile
7. Părinții sunt în continuare importanți(Greșește părintele care tratează adolescentul de 16, 17 ani ca pe un adult)
8. Au nevoie de mai mult somn
9. Eu sunt centrul Universului, iar Universul nu  este suficient de bun! (Ajutați-i să exploreze, nu dați-le soluții!)

Data viitoare voi aborda dezvoltarea creierului în funcție de gen.