Creștem frumos împreună! Educație și psihoeducație
Home
 

Diferențiind nevoia de dorință

Sunt momente în viață când totul o ia razna și nu mai reușești să păstrezi controlul… Ar fi simplu dacă mintea-ți n-ar fi ”cotropită”. La fel de bine știm că soluțiile sunt, de cele mai multe ori, lângă noi sau cu noi, doar că, la fel, suntem prea încrâncenați în a nu le vedea.

Era o seară de toamnă splendidă, totul strălucea în jur, arămiul copacilor și aroma atât de binecuvântată a naturii, toate acestea îmi șopteau că va fi bine…Golul din suflet  se umplea cu aceste noi sentimente și emoții care mă copleșeau cu armonia lor.

” – Va fi bine!” asta-mi spuneam mereu.

” – Va trebui doar să închid ochii, să-mi încălzesc mâinile, să văd dincolo de orizont…”

 

…Și-am înțeles..asta a făcut și diferența..distingeam momentul, scopul, mijloacele și feeling-ul, distingeam nevoia de dorință. Așa m-am luminat și-am găsit și soluția.

Niciodată nu am agreat împrumuturile! M-au speriat, m-au determinat să văd o latură, ce nu mi-o doream, dar acum și aici, asta a fost soluția. Însă, acum, luând această soluție în calcul, nu am mai văzut-o chiar ca pe-o angoasă. Să împrumut nu mi-a plăcut niciodată, dar mai ales să împrumut bani, însă, acum și aici, am comis-o!

În schimb, am căutat o soluție mai avantajoasă, măcar emoțional, dacă nu altfel – împrumuturile rapide fara car, pe termen scurt și care să nu-mi angoaseze existența cotidiană.

Mereu, în viața de zi cu zi, căutăm soluții care să nu ne bulverseze cotidianul, ce să mai spun pe termen mediu sau lung… Soluții pe termen scurt care să asigure confortul psihic, cu precădere.

Era imperios necesar să-mi îndeplinesc o nevoie, o nevoie care,  acoperită, nu-mi agoniza cotidianul…

În același timp, voiam împrumuturi rapide nebancare, nevoia fiind imperioasă.global-logo

…Încă aveam în fața ochilor peisajul de poveste de toamnă…parcă simțeam aroma arămiului copacilor, gustam emoțiile..și m-am trezit…

Da, a fost un vis!

…Și totuși, mi-am amintit nevoia, nu dorința: colecția minunată de cărți, 30 la număr,  văzută și jinduită la anticariatul din oraș…

Da, mereu am considerat cărțile o nevoie, nu o dorință!

 

 

January 14, 2015 This post was written by Categories: Colaborări No comments yet


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Top
error

Enjoy this blog? Please spread the word :)