Se spune că ”Ești cine știi în sufletul tău că ești!”
Aseară, mai mult ca altădată, am stat și-am analizat puțin acest dicton prin prisma mea, ca suflet, emoții, realizări, zonă de confort, acțiune…
E atât de ușor să spui ACTION, dar atât de greu de pornit ”motoarele”, din varii motive, mai mult sau mai puțin plauzibile! Eu, una, mă împiedic mereu de obiecții, scuze, realități mai mult sau mai puțin estompate ale celor din jurul meu. Mereu sar, le procesez, ”înghit” și le resar, ulterior, dar ideea e că în suflet apar sentimente contradictorii, având flash-uri care nu-ți mai amintesc cine ești!…
E frumos motivaționalul, dar mă-ntreb, de fapt, au făcut-o și alții, întrebându-mă…până unde merge motivaționalul, unde și când începe acțiunea?!…E doar pe hârtie sau e și-n mișcare?! …
Ia informația și pune-o în aplicare. Dacă ești doar posesor de informații, dar nu acționezi, vei spori numărul frustrărilor…Așa-i?
Informația fără aplicație e ZERO?…
Tagged: acțiune, emotii, frustrări, motivational, obiecții, sufletul
Asa este, Cristina ! Si eu incerc sa-mi amintesc zilnic vorbele lui Napoleon Hill : “actiunea este masura reala a inteligentei”.
Bine zis! Nu degeaba este marele Napoleon Hill – cuvinte pline de esență!
Da…teoria ca teoria, dar practica ne omoara !!! Nu am facut mereu ce a fost corect, dar am facut ce am simtit !!!! Nu ce trebuia.
De-aici apar și frustrările, pentru că puțini sunt cei care fac ceea ce simt, fiind încorsetați de conjuncturi defavorabile, de apropiați care sunt sceptici la ideile lor, de societatea care impune un pragmatism cotidian, o lume a măștilor…
Așa e, chiar dacă nu faci corect, dar faci ceea ce simți, e minunat! Cu siguranță va fi corect data viitoare!
Societatea prezentă ne impune o viață anostă, bazată pe logică, ca fiind suverana, lăsând creativitatea, ca fiind o sursă a celor care visează cu ochii deschiși…
Pornind de la sistemul educațional, unde se pune accentul pe materii fără nicio legătură cu viața, multe dintre ele trecând pe lângă copii la propriu, darămite să mai ajungă și la inima lor! Școala ucide imaginația, cadrele didactice, multe dintre dumnealor, mai sunt și excepții – fără supărare, vă rog! – negăsind soluții pentru predat.
De multe ori aud în jur: ”Of, e luni, iar la școală?!” sau ”E vineri, vine week-end-ul!”
Materii groaie, plictisitoare, uneori chiar fără soluții logice, cadre didactice obosite și-mpovărate, ăsta e sistemul educațional și ne mai întrebăm DE CE?…