Entuziasmul, între exercițiu și visare

Când exersezi, depinde de subiect, pentru a menține ritmul…alert, sigur, scurt/din scurt, vioi sau nu…

Să fii entuziasm e, de multe ori, un lux într-o lume care te dorește pragmatic, apatic, fără soare-n priviri…

Azi, vom face un exercițiu de imaginație:

Ce-ar fi dacă am fi entuziaști mereu, dacă am molipsi și pe alții cu entuziasmul nostru?

CE trebuie să facem pentru asta? Entuziasmul se educă? Entuziasmul se învață, se deprinde?

Da, cu certitudine, da!

 E nevoie de exercițiu, dar e la îndemâna noastră dacă vrem!

Când spun entuziasm, inima și mintea-mi fug și asociază, împletesc simțurile:

s-ating, să gust, să aud, să văd, să miros, să fiu eu însămi, potrivindu-mi toate acetse simțuri, dorindu-mi-le coroborate.

Entuziasm verdus deprindere, surâs, risc, non-aparență, climat adecvat.

Cine nu-și dorește să fie entuziasmat?!

NOI, VOI, EI, împreună, vibrând prin entuziasm.

Entuziasmul mână-n mână cu voia bună, visarea/reveria, dorința de-a explora, de-a fi tu însăți și cu-atât mai mult,  A FI VIU!

1. Deschide fereastra și mulțumește Universului că exiști, simți, zâmbești, te bucuri de ceea ce e în jur.
2. 2. Liniște sau muzică, alege ce te face să simți viața.
3. Propune-ți ceva și desăvârșește în miezul zilei.
4. Bucură-te de simplitatea unei priviri fără subînțeles.
5. Un cuvânt simplu spus din inimă cuiva drag!
6. Salută și zâmbește unui necunoscut – un exercițiu binevenit, zilnic.
7. Pregătește ziua, momentul, fii tu!

Doar câteva idei, ce-ți vor induce starea de bine, creând un moment, o continuitate.

Frumosul e în mâinile noastre, depinde cum privim! …doar pieziș să nu fie! J)