Ce e o eroare?!

Cum o definiți?

Eroare e atunci când vreau să fac ce vreau și cum vreau, dar mă opresc…e deja o eroare emoțională, o greșeală, un obstacol în a fi fericită.

Eroarea de-a privi prea mult în jur, de-a fi într-o “sintonie” necuvenită și deloc binevenită, într-o lume unde nu toți sunt făcuți să te audă, să te simtă, să te-nțeleagă, ci să te sară cu privirea, fiind un altul/o alta ici, colo…

Suntem erori atunci când nu mai avem nimic de spus sau spunem ceva de dragul de-a spune.

Comitem erori zilnic, renunțând la noi, lipsa de atitudine e cenzura ce ne suprimă viața.

Eroare, cenzură, lipsă de atitudine?!

Prea multe “colțuri”, prea multe întrebări, prea mult nimic în acest total numit cotidian…

Nu vreau să-mi fie frică când greșesc, nu vreau să tresar când consider c-am greșit, nu mai vreau să percep acțiunea ca pe-o eroare, ci ca pe-o atitudine de luat în seamă, oricât de greșit ar fi…măcar am încercat!

Nu mai vreau să-mi fie notate erorile, nu mai vreau să-mi fie etichetate erorile, nu mai vreau o clasificare, vreau doar să fiu eu însămi.

Judecați din eroare?!

…totuși, judecați…

Nu vreau să mai judec, nu vreau să mai fiu judecată, vreau să fiu eu însămi, fără a-mi fi analizate judecata, emoțiile.

Eroare?!

Da, că n-am renunțat mai devreme la măști.

Bunătatea?

Un drept și-o obligație.

Sănătate, armonie, zâmbete!