Au existat, există, vor mai fi eroi și eroine?!…De unde până unde, care sunt limitele, care sunt parametrii pentru stabilirea unei astfel de titulaturi?!

Istoria  îi menționează și-i aclamă, ni-i oferă exemplu demn de urmat. Gesturile, eforturile, atitudinea, acțiunile  acestora fac diferența!

Amelia Earhart a fost o eroină. Acțiunile ei au fost un imbold pentru iubitorii de aviație și pentru femeile din întreaga lume.  A fost un pionier al aviației și-o militantă pentru drepturile femeilor.

S-a născut pe data de 24 iulie 1897  în SUA, Kansas. Fiica unui avocat alcoolic, a stat mai mult în grija bunicilor. O fire aparte, o fată care căuta mereu înălțimile, cățărându-se,  îi plăcea să vâneze, să tragă cu arma, iubind aventura și riscul.

În anul 1915 a absolvit liceul, cu rezultate foarte bune. În anul 1917 a lucrat ca  soră medicală în cadrul armatei,  în Boston. În anul 1919 a început să studieze medicina la universitatea „Columbia University”,  din New York.  După numai 1 an, a renunțat la studiul medicinei, întorcându-se la părinți, iar în anul 1920  a zburat pentru prima dată cu avionul, hotărâtă fiind  să devină pilot. Costul ridicat al orelor de zbor, 1000 dolari, a dus la refuzul părinților de-a le achita.   A practicat 28 de profesii până ce, în anul 1921, a putut lua primele ore de zbor de la Neta Snook.  După numai șase luni, cu ultimii bani economisiți și-a cumpărat un avion „Kinner Airster”, cu care a stabilit recordul de înălțime de zbor, pentru femei, cu o altitudine de 4300 m.

Conjuncturile vieții n-au fost line, dar a răzbit. A dovedit tărie și perseverență. Și-a urmat pasiunea!

În anul 1920 părinții ei au divorțat, iar Amelia s-a mutat cu mama ei pe coasta de Est a SUA.  A vândut avionul, la insistențele mamei și a cumpărat un automobil sport. A lucrat în Boston ca învățătoare, fiind și angajată social.

Presa internațională a menționat-o la data de 17 / 18 iunie 1928 ca  prima femeie pasageră care traversează cu avionul Oceanul Atlantic, fiind sărbătorită și declarată „femeia anului” , devenind un idol și erou feminin.

A militat pentru drepturile femeilor, specificând că  femeile nu sunt cu nimic mai prejos decât bărbații.

În  anul 1929 a contribuit la înființarea clubului piloților feminini „Ninety Nines”,  cu scopul sprijinirii femeilor care vor să zboare cu avionul.

În anul 1931 a fost cerută în căsătorie de George P. Putnam, mentorul și admiratorul ei.

În anul 1932 a căutat să urmeze exemplul lui Charles Lindbergh, care a traversat singur la 20/21 mai 1927 oceanul Atlantic, însă din cauza timpului nefavorabil și a unor probleme tehnice a trebuit să întrerupă zborul, neajungând la Paris,  aterizând în Irlanda de Nord.

Amelia, femeia care a traversat oceanul Atlantic de două ori, a primit de la președintele american Herbert C. Hoover medalia de aur „National Geographic Society”. La primirea distincției ea a făcut următoarea remarcă : „Unele detalii ale zborului sunt exagerate”.

Ea s-a angajat mai departe pentru drepturile femeii și recunoașterea poziției acesteia în societate.

Au urmat mai multe zboruri peste Pacific,  între Honolulu (Hawaii) și Oakland (California).   Înainte de-a împlini 40 ani, și-a dorit să facă înconjurul Pământului la Ecuator. După ce parcursese 3/4  din zborul planificat, a decolat  la data de 2 iulie 1937 de la Lae (Noua Guinee) spre insula Howland din Pacific, unde, din păcate, n-a mai ajuns niciodată.

Moartea Ameliei Earhart este încă  învăluită-ntr-un mister…s-a prăbușit cu avionul, a murit, dar trupul nu i-a fost găsit niciodată.  De-aici și multe suspiciuni și supoziții: unii cred în supraviețuirea acesteia, alții susțin c-ar fi fost o spioană în cel de-al Doilea Război Mondial, strângând date despre japonezi, revenind în SUA cu o altă identitate.

O echipă de cercetători a pornit, la începutul lunii iulie 2012, din Hawaii, pe urmele AMELIEI EARHART, la 75 de ani de la dispariţia în Oceanul Pacific a celebrei aviatoare americane, informează Mediafax care citează AFP.

”Pasionaţii de “arheologie aeronautică” din asociaţia TIGHAR (The International Group for Historic Aircraft Recovery) trebuie să ajungă pe Insula Nikumaroro din Arhipelagul Kiribati, pentru a încerca să îşi probeze teoria potrivit căreia AMELIA EARHART ar fi supravieţuit o anumită perioadă de timp accidentului de avion pe care l-a suferit.

În ciuda operaţiunilor de căutare lansate de preşedintele Franklin D. Roosevelt, nicio urmă a avionului nu a fost descoperită, iar cei doi aviatori (Amelia Earhart și navigatorul Fred Noonan) au fost consideraţi dispăruţi în mare.

Totuşi, potrivit membrilor asociaţiei TIGHAR, cei doi aviatori ar fi putut să aterizeze pe minusculul atol Nikumaroro, nelocuit, aflat la o distanţă de 480 kilometri de insula Howland, şi ar fi supravieţuit acolo pentru o vreme, în timp ce avionul lor se scufunda în mare. Câteva obiecte americane datând din anii 1930 au fost descoperite pe această insulă, ca şi urmele unui cort.

Echipa de exploratori, alcătuită din 20 de cercetători şi arheologi, intenţionează să analizeze acest sit.”

Numele său a fost atribuit unui prestigios premiu acordat anual în Franţa şi câștigat în anul 2012 de o româncă. Premiul Amelie Earhart, ce recompensează anual tinerele pentru excelenţa lucrărilor în materie de ştiinţă şi inginerie în domeniile aeronautic şi spaţial, a fost oferit anul acesta româncei Georgia Deaconu pentru cercetările privind autonomia traiectoriilor sateliţilor pe orbită.

În logo-ul GOOGLE,  AMELIA EARHART este reprezentată în timp ce urca într-un avion, echipată în costum de pilot, iar avionul are scris pe aripi literele G, G, L, E, de la GOOGLE.