Activități copii
Showing the single result
-
Pages
- Activity
- Contul meu
- De prin lume
- Espere(by Jacques Salome) pentru adulti
- Evenimente
- Finalizare
- Înscriere webinar
- Magazin
- Members
- Montessori – istorie si educatie…
- Politică de confidențialitate
- Prima pagină
- Sănătate la superlativ
- Smart Kids
- Comunicare
- Club de lectura
- Memoriile unei mame
- Cinefili
- Despre mine
- Susțin femeile
- Contact
-
Categories
- Activitatile mele cotidiene
- CLUBUL DE LECTURA
- Colaborări
- COMUNICARE SI NU NUMAI…
- DE LA LUME ADUNATE…CURIOZITĂȚI
- EVENIMENTE
- Interviuri
- Magazin online
- MEMORIILE UNEI MAME
- MUZICĂ ȘI FILME
- Sănătate la superlativ
- Smart KIds
- Smart Start
- Spring SuperBlog 2014
- SUPERBLOG 2012
- SuperBlog 2015 Octombrie
- Uncategorized
-
Archives
- November 2023
- April 2023
- February 2023
- November 2022
- February 2022
- October 2021
- February 2021
- October 2020
- August 2020
- July 2020
- June 2020
- May 2020
- April 2020
- March 2020
- February 2020
- January 2020
- April 2019
- October 2017
- November 2016
- October 2016
- February 2016
- January 2016
- October 2015
- September 2015
- August 2015
- July 2015
- June 2015
- April 2015
- March 2015
- February 2015
- January 2015
- December 2014
- October 2014
- September 2014
- May 2014
- April 2014
- March 2014
- February 2014
- January 2014
- December 2013
- November 2013
- October 2013
- September 2013
- August 2013
- July 2013
- June 2013
- May 2013
- April 2013
- March 2013
- February 2013
- January 2013
- December 2012
- November 2012
- October 2012
- September 2012
- August 2012
-
Meta
Hi, this is a comment.
To delete a comment, just log in, and view the posts’ comments, there you will have the option to edit or delete them.
[…] Comentarii « SUPERBLOG 2012 […]
Buna,
Multumesc mult!
O experienta inedita, va multumesc pentru oportunitate!
Cu respect,
Salut si bun venit printre participantii la SuperBlog 2012! Iti multumim pentru inscriere si te asteptam la start maine, 1 octombrie! Succes! 🙂
Multa bafta!
Va multumesc mult!
Event Puma 25 octombrie
Fiți pe fază!
Arta nu mușcă!
In general maxim una dar buna.
Asta-i important – calitatea cartii respective!
[…] MANIFEST PENTRU CREATIVITATE VIATA NOASTRA UNDE E?! AcasăCINEFILI, VA ASTEPTAMCLUBUL DE LECTURACOMUNICARE SI NU NUMAI…CONTACTDESPRE MINEPARENTING RSS ← PUMA EVENT Comunicat de presa […]
Promisiunea unei idei!….
M-am intors in timp :)! Mult succes! Cu drag, Simona
Multumesc din suflet! Ma bucur c-am reusit s-aduc putin din ambientul de odinioara!
Bună seara,
Mulțumesc din suflet! Sunt onorată!
O seară minunată!
Mii de scuze pentru răspunsul cu întârziere!
Cu respect,
Cristina
Creativitatelafeminin
Mi se pare mie sau articolul a fost scris … cu mult suflet? 🙂 Mi-a placut tare mult ideea cu scannerul care tine de Managementul Calitatii si m-as bucura daca am avea sansa sa apucam asemenea vremuri. Eu va doresc sa ramaneti un cuplu “tanar” si la 80 de ani, asa cum ai scris in incheiere.
Felicitari pentru articol si mult succes in competitie!
Bună seara,
Mulțumesc mult pentru apreciere! Mă simt onorată!
Da, îmi place mult să scriu, să simt, să trăiesc cele scrise cu tot sufletul meu!
Da, sperăm să rămânem un cuplu ”tânăr” și la 80 ani!… Zi de zi completăm, anexăm cât putem de mult și multe relației noastre!
Vă doresc o seară minunată!
Cu respect,
Cristina
ti-am citit articolul cu placere si m-am lasat purtat de poveste pana la capat. imi place flow-ul pe care il imprimi. o mica observatie. fie intentionat, fie ti-a scapat dar am simtit termentul “conjunctura” cu derivatiile sale un pic prea prezent. o fi un tic? nu stiu. “Per general”, insa, articolul mi-a placut. La final ai inceput sa militezi un pic, dar nu-i rau 😛 🙂
Mulțumesc pentru feedback! Da, am folosit termenul ”conjunctură” de câteva ori..nu-i un tic, doar ”un cerc închis”!
[…] “Cum crezi că vei față tehnologiei când vei avea 80 ani” – Cristina Dragoi – 100 puncte […]
Să știi că nu-i ușor, dar e adevărat! 🙂
NU e ușor, dimpotrivă! De multe ori am auzit: ”Cea mai grea ”meserie” din lume e cea de părinte!”
Noi avem un năzdrăvan care ne pune de multe ori răbdarea la încercare, dar încercăm să vorbim, să analizăm, să creștem împreună, amintindu-ne mereu că ne iubim, suntem o familie, comunicăm, ne sprijinim și ”ținem aproape”, de la bune la mai puțin bune și viceversa!
Foarte util articolul! 🙂
Multumesc, Anca!
De Craciun … nu-s mai bun –> http://ned32news.wordpress.com/2012/12/15/de-craciun-nu-s-mai-bun/
Dimpotrivă, mai înverșunat, Ned32news?!…
Foarte frumoase raspunsurile tale. MA bucur ca ai preluat TAG-ul. 🙂
Pupici
Mulțumesc eu, Dee! Mi-a făcut o deosebită plăcere să preiau și să răspund la acest TAG.
Te pup,
O colaborarea cat mai lunga…Imi place ideea…
Foarte frumos!Felicitări!
Emotionant articol.
Mulțumesc mult!
Offtopic: Te invit cu drag la o leapșă de sezon.
http://creativithea.wordpress.com/2012/12/23/leapsa-de-sezon-craciunul-de-ieri-vs-craciunul-de-azi/
[…] My other side, Irina Bartolomeu, Vienela, Jteph’s words, Kiddo’s blog, Liviu Marica, Manifest pentru creativitate, Mixy, Molie, Natural, ca Aloe Vera, Blogul lui Nea Costache, Exces de sare, Pavel […]
O iniţiativă minunată, pentru care te felicit! Personal, abia aştept să văd cum vor evolua lucrurile în clubul de lectură, unde, cel puţin virtual, voi fi pe recepţie. Succes!
Mulțumesc din suflet, Antonela! Pasiunile stârnesc controverse, dar întăresc convingeri și dau speranțe!
Nici eu nu aștept Crăciunul ca să mă bucur de unele lucruri, nu cred că există o perioadă specială din an pentru asta. Dar totuși, e ceva în aer care mă face să mă simt mai relaxată și să le gust pe toate din plin. Poate pentru că e vacanță 🙂
la multi ani si multa sanatate. iti multumesc pentru vizita si iti doresc un an nou mult mai bun ca cel care a trecut 🙂
nu iti pune mari sperante in grupurile de pe facebook. acolo toti posteaza dar nimeni nu citeste. o sa vezi tu pe parcurs. daca vrei sa faci ceva cu blogul trebuie sa comentezi pe blogurile altora si daca primesti comentarii inapoi continui sa socializezi cu ei. asta e singura solutie ca sa cresti un blog. nu grupurile de pe facebook.
Mulțumesc mult pentru pont, Amirale!
wow… esti tare daca ai putut gasi 13 dorinte :)) eu cred ca raman fara inspiratie pe la dorinta 5
Eiii, nu vrei să ne divulgi din dorințele tale, lasă că știm noi! Dacă tot ai intrat în horă, dragă Amirale, joacă!
Mi-am propus multe anul ăsta, Amirale, la fel ca anul trecut, la fel ca mulți ani în urmă! Ideea este ca măcar jumătate să devină realitate!
Îl am pe Nică al meu, care mă inspiră prin tot ceea ce face!
Toate bune…și împărtășește-ne dorințele tale!…
din pacate, la gradi’si la scoala invata sabloane,nu invata sa gandeasca singuri
eu incerc sa lucrez cu piticii mei (am doi – fetita e la clasa pregatitoare, implineste 6 ani luna viitoare, baietelul e la gradi’, implineste 4 ani peste cateva zile) si sa le dezvolt mintea,inteligenta,imaginatia
mereu schimb jocul,regulile,ii las pe ei sa stabileasca si sa inventeze jocuri….
de cand am blgourile, am constatat ca sunt multi parinti care se ocupa de copiii lor si ma bucur ca am ocazia sa va cunosc si sa invat si eu de la voi 🙂
bine te-am gasit!
Da, din păcate! …sistemul nostru educațional… la fel, ne jucăm, jucăm, creăm și ne bucurăm de tot ce-i frumos și plăcut în jurul nostru!…Să-ți trăiască și să aibă tot binele din lume, Antoaneta! Să vă bucurați toți de savoarea și aroma vieții! Viața e frumoasă, trebuie doar trăită! Băiețelul meu va împlini 8 ani pe 9 ianuarie…e un poznaș, un Nică, tot suntem noi de pe meleagurile lui Creangă, …Humuleștii nu sunt prea departe de noi!…Creștem și învățăm împreună, el de la noi și noi de la el! Da, cred în educația și dezvoltarea continuă! Și eu sunt încântată că am ocazia să te cunosc și să-nvăț, să-mpărtășim din aventurile noastre de mame!
incantata de cunostinta 🙂
noi suntem din Bucuresti,dar soacra mea este din Moldova
Vezi, am simțit eu bine! Nimic nu e întâmplător!
asa-i 😉
Cu drag și-o deosebită plăcere!
Ne auzim!
ai mare dreptate: la orice varsta te poti reinventa;eu am reusit asta si nu as fi crezut ca va fi asa
nici nu as vrea sa ajung la o varsta si sa ma intreb “cum ar fi fost daca…?!?”
Absolut!
Interesanta ideea voastra 🙂
Cu ce carte incepem? 😉
La Clubul nostru de lectură fizic, ne-am delectat, parcurgând cu drag volumele ”Torente”(Anne Marie Desmarest), ”Mândrie și prejudecată”(Jane Austen), volumele surorilor Bronte(”La râscruce de vânturi”, ”Jane Eyre”) – beletristică, dezvoltare personală – ”Cât de plină ți-e găleata?”(Tom Rath&Donald Clifton), ”Limbajul trupului”(dr. Peter A. Anderson)…. Au fost sărbătorile, am luat cu toții o mică pauză, dar revenim și reîncepem saga Clubului nostru de lectură – cu mult drag de carte și interacțiune – cu ”Marile speranțe”(Charles Dickens) – beletristică și ”Cartea gesturilor”(Peter Collett).
O deosebită plăcere îmi face participarea voastră la Clubul nostru de lectură virtual!
La cel fizic, ne dăm răgaz pentru lectură 2 săptămâni…Considerați că e mult, puțin timp?!…
Ulterior, vom stabili de comun acord volumele!
Am dat o comandă la Nemira și abia aștept să-mi vină cărțile! Vă voi prezenta cărțuliile dragi primite!
Toate bune, Claudia, de pe meleaguri nemțene!
Un an, Claudia și vouă tuturor, așa cum vi-l doriți!
”Marile speranțe”(Charles Dickens), ”Cât de plină ți-e găleata?”(Tom Rath& Donald O. Clifton) și-o carte dragă inimii tale, Claudia!
Rămâne de stabilit, de comun acord, data, cu aproximație, pentru întâlnirea virtuală…
O zi minunată și-o săptămână pe măsură, Claudia!
Felicitari pentru insiruire!!! Sper ca la finalul lui 2013 sa ne felicitam pentru ca le-am indeplinit pe toate! Te pup!
Cu siguranță! Te pup, draga mea!
[…] Ce spuneti Ioana, Dan, Elena, Petru, Diana, Pavel, Oana si Cristina? […]
mult succes si tie 🙂 sper sa castigi 🙂
Mulțumesc mult, Amirale! Nu te-ai înscris?!
wow.. mai citeste cineva in tara asta? ciudat
Sunt plăcut impresionată! Da, multe persoane încă mai au acest minunat obicei! Te provoc să fii unul dintre participanții activi ai Clubului de lectură online! Ce zici?!
A new challenge!…
Mult succes si inspiratie sa ai!
Mulțumesc mult! Să dea Dumnezeu!
Ma atrage ideea voastra si imi doresc sa iau parte, macar virtual, la discutiile starnite de cartile citite.
Sunt pe receptie. 😉
Încântată, draga mea!
Înseamnă că avem la dsipoziți 1 -2 săptămâni, pentru a vorbi despre tematica stabilită, da?! ”Marile speranțe”, ”Cât de plină ți-e găleata?” și-un volum drag inimii tale… Ce zici?! Am început să recitesc ”marile speranțe” și mă simt ca-n perioada liceului, iar volumul ”Cât de plină ți-e găleata?” m-a emoționat până la lacrimi….La cum te simt, îți va plăcea cu siguranță! Și-un volum drag ție!
O zi minunată, draga mea! Spor la citit!
Am citit candva Marile sperante, dar cred ca a sosit momentul sa o recitesc. Voi cauta cartea Cat de plina ti-e galeata, despre care acum nu stiu nimic. Si ma gandesc la Casa molimei, de Jim Crace, pe care abia am terminat-o de citit.
O zi minunata si tie!
A inceput sa ninga si la noi serios. 😛
O zi minunată pentru lectură, nu?!
Toate bune și ție!
”Cât de plină ți-e găleata?” o recomand cu căldură!
Abia aștept să împărtășim impresii!
Felicitări pentru tot!Ai o familie minunată!
Mulțumesc din suflet!
Doamne ajută! Sănătate, iubire, înțelegere tuturor! Îmi doresc ca bunătatea să fie un liant între noi toți, poate și tot, ce-i în jurul nostru, ar căpăta o altă conotație!…
Te-aștept, cu drag, la Clubul de lectură! Vezi tematica, draga mea! Dă-mi de veste!
O zi minunată, o săptămână pe măsură! Te pup,
Cu drag,
Dacă ar gândi toată lumea ca tine…….
Nu am primit invitaţia la Clubul de lectură.Unde o caut?
O săptămână minunată şi ţie!
http://creativitatelafeminin.wordpress.com/2013/01/04/clubul-de-lectura-online-i/
O idee minunată, mai ales că anul acesta mi-am propus să îmi fac timp să citesc şi alte cărţi decât cele pedagogice!
Îţi accept cu drag invitaţia la provocare!Mâine merg la bibliotecă să iau cărţile!
Mă bucur enorm, Simona! Cu drag,
Multumesc de invitatie 🙂
Foarte buna ideea ta!
Si eu inca mai sper ca sunt oameni care citesc in tara asta si tocmai de aceea am lasat ieri o provocare pentru cititorii blogului meu:
http://lecturidemamica.wordpress.com/2013/01/06/tu-ce-ai-mai-citit/
Mulțumesc! Clubul nostru de lectură fizic este super, ulterior, gândindu-mă și la varianta online!
Accept și eu, cu mare drag, provocarea ta! Poate, vom colabora, completa, împleti iubirea pentru carte, Claudia!
Am citit pe FB postarea ta!
Toate bune și cu elan înainte, draga mea!
Toti iubim, toti avem temeri, toti gresim, iar faptul ca recunosti asta este un pas pentru a-ti depasi temerile, recunoaste greselile, iar cu iubirea…acolo este mai dificil…
Da, așa-i, Paula, dar a încerca e mai mult decât a nu face, nu?! Mulțumesc mult!
Da, iubirea, ….e dificil, ce-i drept, dar e un sentiment sublim, care merită tot efortul!
Sunt aproape pregatita pentru discutii. Ar trebui sa recitesc Marile sperante, dar pana maine nu mai este prea mult timp. Sper sa imi amintesc cate ceva.
Cum fac sa intru si eu in Blogger Profi Club? Ma primiti?
Vienela, lunea viitoare purtăm discuțiile respective, cu privire la tematic pentru Clubul de lectură online, dat fiind că doar 1 săptămână era prea puțin pentru 2 volume de citit și eventual, recurs la memorie pentru cel de-al treilea…deci, pe 21 ianuarie, draga mea…
Cu privire la Blogger Profi Club, tocmai am scris fondatorului și organizatorului acestui Club, care te va contacta. Eu sunt unul dintre membri, meritul fiind al lui Constantin. I-am scris și sunt convinsă că-n cel mai scurt timp va vorbi cu tine. Mi-ar face o deosebită plăcere să colaborăm! Ești un OM minunat și scrii pe măsura inimii, sufletului și cugetului!
Vreau si eu sa fac parte din clubul de lectura online! Cum procedez?:)
Bună seara,
Cu mare drag!
Am stabilit ca eveniment online, începând cu data de 21.01.2013, pentru impresii, opinii, concluzii. Am stabilit pentru prima întâlnire online următoarele cărți : ”Marile speranțe”(Charles Dickens), ”Cât de plină ți-e găleata?”(Tom Rath&Donald O. Clifton) și-un volum drag inimii și sufletului vostru.
Ulterior, de comun acord, vom stabili alte și alte volume! Sunt încântată, n-am cuvinte, pentru a confirma bucuria pe care-o am, când aud, văd și simt iubitorii de lectură!
Te așteptăm cu drag!
Voi face o pagină dedicată concluziilor! …Le-aș putea numi recenzii, dar recenziile sunt mai mult monologuri, mai puțin deschise, elaborate!… concluziile…purtând firul discuțiilor spre sfera pasiunii…lectura din pasiune
Buna Cristina,
Am incercat sa iau legatura cu tine pe privat asa ca ti-am trimis un mail zilele trecute.L-ai primit?
[…] dacă nu cumva ar fi mai util să studieze ceea ce este pozitiv în comportamentul oamenilor. http://creativitatelafeminin.wordpress.com/2012/12/09/teoria-canii-si-a-galetii/ ”Străini care ne schimbă viața…puterea oamenilor care nu par să conteze…dar contează” […]
[…] pe care o percepem …voit sau nu! Să nu uităm: străinii semnificativi din viața noastră!… http://creativitatelafeminin.wordpress.com/2012/10/30/straini-care-ne-schimba-viata-o-carte-altfel/ O zi minunată, Luciana! Dragoi […]
Nu, Claudia, nu mi-a parvenit niciun e-mail de la tine! Chiar acum am verificat căsuța poștală! Te rog, scrie-mi din nou pe aceeași adresă de e-mail – crstndragoi@gmail.com
Aștept e-mail-ul tău, da?
Ti-am retrimis acum mailul. Verifica si in spam!
Uneori mai intra si acolo mailuri.
Asa este, Cristina ! Si eu incerc sa-mi amintesc zilnic vorbele lui Napoleon Hill : “actiunea este masura reala a inteligentei”.
Bine zis! Nu degeaba este marele Napoleon Hill – cuvinte pline de esență!
Da…teoria ca teoria, dar practica ne omoara !!! Nu am facut mereu ce a fost corect, dar am facut ce am simtit !!!! Nu ce trebuia.
De-aici apar și frustrările, pentru că puțini sunt cei care fac ceea ce simt, fiind încorsetați de conjuncturi defavorabile, de apropiați care sunt sceptici la ideile lor, de societatea care impune un pragmatism cotidian, o lume a măștilor…
Așa e, chiar dacă nu faci corect, dar faci ceea ce simți, e minunat! Cu siguranță va fi corect data viitoare!
Societatea prezentă ne impune o viață anostă, bazată pe logică, ca fiind suverana, lăsând creativitatea, ca fiind o sursă a celor care visează cu ochii deschiși…
Pornind de la sistemul educațional, unde se pune accentul pe materii fără nicio legătură cu viața, multe dintre ele trecând pe lângă copii la propriu, darămite să mai ajungă și la inima lor! Școala ucide imaginația, cadrele didactice, multe dintre dumnealor, mai sunt și excepții – fără supărare, vă rog! – negăsind soluții pentru predat.
De multe ori aud în jur: ”Of, e luni, iar la școală?!” sau ”E vineri, vine week-end-ul!”
Materii groaie, plictisitoare, uneori chiar fără soluții logice, cadre didactice obosite și-mpovărate, ăsta e sistemul educațional și ne mai întrebăm DE CE?…
Succes la concurs!
Mulțumesc mult! Am început cu stângul, scriind articolul pentru prima probă pe ultimii metri!…Timpul ăsta, bată-l vine…el e cu pricina!
Sunt cam nemulțumită, scriind un articol ”subțire”, dar îmi revin eu! Încă o dată, mulțumesc pentru încurajare!
Cam asa poti crea arta. Cel putin la inceput.
De-acord! Observ că folosesc din ce în ce mai mult dictonul lui Tudor Arghezi:” Trebuie să scormonești cu ambele mâini în urât pentru a descoperi frumosul!”
Bună să-ţi fie ziua, dragă Cristina! Cu puţină întârziere faţă de data stabilită, mă prezint la “datorie”. Din punctul meu de vedere , “Marile speranţe” de C. Dickens nu este una din cele mai mari cărţi ale literaturii englezeşti. Oricine ar trebui însă să o citească. Când o lecturezi pentru prima dată, te captivează povestea ei, misterul care planează asupra sfârşitului, te identifici afectiv cu personajele, le trăieşti emoţiile, acţiunile, eroul creşte sub ochii tăi, sufletul lui se deschide privirilor tale. Când citeşti pentru a doua oară povestea lui Pip, maturizarea sa fizică şi spirituală, percepţia este alta. Se face prin prisma unui proces complex intelectual şi afectiv. Priveşti dincolo de linia epică a romanului şi surprinzi talentul, ingeniozitatea cu care Dickens zugrăveşte personajele. Vezi spectacolul, comicul, surprinzi subtilitatea, vezi Anglia secolului XIX, estetica acestui roman se dezvăluie, chiar dacă, iniţial, noi ne-am identificat cu Pip şi ne-am răsfoit viaţa odată cu el. Dincolo de analiză, spectaculos sau nu felul în care se regăseşte personajul, mi-e imposibil să cred că, cine a citit-o, nu s-a regăsit în poveste iar povestea nu s-a “mulat” aşteptărilor.
Bine te-am găsit, Antonela! O zi minunată și ție, draga mea!
Da, cum bine-ai spus, e imposibil să nu te regăsești, să nu te confrunți cu multe dintre conjuncturile eroului nostru!
Am citit acest volum în timpul liceului, am privit-o din perspectiva adolescentei care visează cât mai colorat, identificându-se cu dorințele, ambițiile, pornirile emoționale ale personajului principal, Pip; ; am recitit-o în această perioadă, în plină maturitate, din perspectiva femeii optimiste și pragmatice, dar care continuă să viseze …mai puțin colorat și uniform, ce-i drept!
Povestiri, întâmplări dramatice, iubiri, pasiuni mistuite, așteptări…totul pe fondul unei înalte societăți pline de ipocrizie, din care personajul principal, Pip, urma să facă parte în evoluția și creșterea lui…Un contrast între metropola victoriană și satul de unde venea el…
O goană fără încetare după marile speranțe!
Închei cu un fragment emoționant, care conturează pasiunea și idealismul în iubire, pornind de cuvintele doamnei Havisham: “Dragostea adevărată e credința oarbă, umilința fără preget, supunere desăvârșită, încredere și dăruire împotriva ta însuți, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îți dai inima și sufletul întreg, celui ce ți le va zdrobi”.
Astfel era și iubirea lui Pip pentru Estella, o iubire neîmpărtășită de aceasta din urmă, dar o dragoste plină de farmec, melancolie și tăcere!
Multumesc pentru invitatie, Flori 🙂
O trec pe lista 😉
Cu mare plăcere, Claudia!
Club de lectura…cat de frumos suna si cred ca asa si este . Cred ca mi-ar place sa particip la asa ceva. Se pare ca si tie ti a fost greu sa enumeri doar 5 carti :). E frumoasa leapsa asta, ma bucur ca ai preluat-o.
Da, Vavaly, ne simțim minunat! Abia aștept ziua de joi, când ne revedem la ”Micul nostru five o”clock lectural”, pentru a împărtăși impresii din lumea cărților!
Da, mi-a plăcut foarte mult leapșa asta! Vă mulțumesc, doamnelor!
Ne-ar face o deosebită plăcere să te avem printre noi! Cine știe, vreodată!…În timp, dacă ne ajută Dumnezeu, am vrea să mergem cu acest Club de lectură prin țară…Oricum, avem planuri mărețe, fetele, participantele clubului!… Doamne ajută!
Frumoase planuri, cu adevarat . Fie ca aceste planuri sa se implineasca. pe ce meleaguri sunteti voi? poate ajung vreodata pe acolo.
Buna, din nou, Vavaly! Din Piatra-Neamt, draga mea! Cu mare drag!
Intr-adevar, una dintre cele mai fascinante povesti de dragoste a sec. 20. Sunt iremediabil indragostita de personajul Scarlett, de forta, vitalitatea, feminitatea ei.. Un roman simbol, dupa parerea mea. L-am citit si recitit dar am vazut si filmul de nenumarate ori. Daca in film, la final, mai exista o sansa, ei bine, cartea nu prea mai da vreuna cuplului atit de celebru.
Foarte frumoasa poveste ai pus tu aici….
Plecaciuni si aici…
Sunt încântată!…Istorii, emoții, fragmente, viață, clipe imortalizate….
Sănătate, iubire, armonie!
Un gând bun, o vorbă pe măsură și-un zâmbet din inimă…de pe meleaguri nemțene!
La fel, sunt fascinată de acest personaj! Am recitit ani la rând pasaje din acest minunat roman, amintindu-mi, reamintindu-mi de drumuri și ”căi”, mai mult sau mai puțin ”bătătorite”, de vitalitate și forță – cum bine ai spus – de trăiri intense, de viață…
Da, am revăzut această peliculă-capodoperă și-ncă o revăd, după atâția ani, cu plăcere și emoții!
Mă bucur enorm că am ajuns la inima ta cu acest articol, cu aceste ”frânturi de viață”, a celei care-a fost Margaret Mitchell…
Bune sfaturi.
Ar trebui ca din ce in ce mai multi dintre noi sa le respectam.
Eu cred că sunt astenică, mereu am senzația că aș avea nevoie de un somn prelungit. Norocul meu că-mi plac la nebunie salatele de fructe cu miere. Mulțumesc de sfaturi, o seară buunăăă și frumoasă!
Bună, Mirela! Încântată, draga mea! Da, conjuncturi, stări, situații, să nu mai spunem de stresul cotidian, dar cu răbdare, calm, speranță, încredere și disciplină interioară înaintăm, nu?!
Trebuie s-avem mai multă grijă de noi însene!
Plăcerea mea, Mirela!
Noapte bună!
Multumesc pentru invitatie! 🙂
http://gradinitafluturasilortalentati.wordpress.com/2013/02/03/1793/
Plăcerea mea, draga mea!
🙂 Mai aștept lepșe de acest gen:)
cu intarziere raspund si eu (scuze)
cartea “Marile sperante” este parte din lectura obligatorie la scoala; am citit-o cu placere la acea vreme, nu pot zice ca este o lectura pe gustul meu….insa, cred ca e bine sa fie citita de adolescenti mai ales pentru a intelege ca exista/au existat si alfel de perioade din viata oamenilor
in esenta, prototipul personajelor este identic cu tiparele de oameni
daca vrei sa o luam altfel….cred ca exista niste tipare de oameni din punct de vedere fizic, psihic….fiecare are parte de propriile experiente si trairi, dar nu se abat cu mult de la tiparul lor
Bine te-am regăsit, Antoaneta! Da, da, ”Marile speranțe” făcea parte din lectura obligatorie la școală! Mai citesc adolescenții de astăzi?!…Sper din tot sufletul să fiu contracarată!
…Tipare…da, s-au schimbat multe, dar cred că lumea, societatea se ”cataloghează”, ”ghidează”…după aceleași principii, rămânând aceleași tipare, diferind ”ambalajul”…
Societatea de atunci versus societatea de astăzi!!!…
Lansez o provocare, că tot se poartă leapșa, provocările, dar las și întrebările la latitudinea voastră…
Nu te putem contrazice, Cristina! Cititul este un fenomen pe cale de dispariţie, elevii din ziua de azi nu mai citesc, pentru că au alte tentaţii mult mai mari, cum este statul în faţa televizorului sau al calculatorului. Nu mai există plăcerea de a lectura, nu se mai citeşte nici măcar lectura “obligatorie”. De ce să citească (dacă tot vorbim aici de )”Marile speranţe” când pot găsi pe internet rezumatul cărţii sau pot vedea ecranizarea?
Eu pregătesc un articol pe tema asta de ceva vreme, însă îl tot actualizez, îl modific, încă zace în ciorne.
N-aş vrea să cad într-o falsă pedanterie şi să-mi expun părerile asupra acestei cărţi. N-ar fi corect deoarece nici azi nu sunt convinsă să o citesc. Cartea, din câte am observat ne propune introspecţia, schimbarea atitudinii negative, cu alte cuvinte : priveşte partea plină a paharului. Cele cinci aşa-zise strategii, cu toţii le experimentăm, nu ştiu fiecare la ce nivel. Lăudăm ceea ce este lăudabil, dar şi criticăm( aici nu intră bârfa, vorbirea de rău, cearta, etc.) atunci când e cazul. În ceea ce mă priveşte critic pe oricine schimonoseşte limba noastră. Toţi avem prieteni apropiaţi, interacţionăm cu aceştia, suntem capabili să oferim pe neaşteptate ceva cuiva. Nimic nou. Iar ultima strategie ţine de “puterea subconştientului” , evitarea cuvântului NU.
Probabil că unele cărţi, cum e şi aceasta, îţi dau un imbold spre a gândi altfel decât ai făcut-o până acum. Gândirea pozitivă îţi poate aduce sănătate mintală, fizică, bucurie, realizare, nu ştiu nici asta. Eram curioasă din punctul de vederea al aplicabilităţii teoriilor emise, dar nu din partea celor care au scris cartea.
Părerea mea,atunci când omul este pus în faţa inevitabilului, în faţa unei boli incurabile, de pildă, tot universul de valori de până atunci este răsturnat şi categoric priveşte cu alţi ochi absolut orice, priorităţile se schimbă, scara de valori, repet, se schimbă şi ea, în mod categoric nu mai acordă importanţă lucrurilor nesemnificative. Se redefineşte. Se umanizează. Pentru că “socialul ăsta mârşav”, cum bine l-ai denumit te dezumanizează, te robotizează, te micşorează ca om.
Nu prea cred în astfel de strategii, nu le-am văzut utile, cine ştie, cândva poate voi încerca vreo terapie prin sugestie pozitivă. Însă, ce am remarcat la tine este faptul iubirii. Rradu Beligan spunea că “longevitatea se datorează actului iubirii”, că “suntem născuţi pe lume pentru a iubi”. Adică nu trebuie să iubeşti orice, dar să iubeşti adevărat. Poate că ,dacă oamenii şi-ar însuşi iubirea, “lumea ar fi o bucurie”. N-ar mai trebui să citim astfel de cărţi, poate nici nu s-ar scrie.
Bravo, Antonela! Ai pus punctul pe ”I” – dac-am iubi, dacă ne-am însuși mai mult iubirea în sensul adevărat, necondiționat, lipsit de ipocrizie și altele ale fariseilor, da, n-am mai avea nevoie de acest tip de volume motivaționale!…
Până a pierde pe cineva drag, n-am dat importanță acestor volume, dar a venit momentul când acestea mi-au dat ”ceva”, nu forța, ci imboldul pentru acceptare și înțelegere. Îmi place motivaționalul, dar acel motivațional trecut prin filtrul psihologiei, al cunoașterii umane aprofundate…
După ce-am pierdut-o pe mama(Dumnezeu s-o odihnească-n pace!), sistemul de valori, principiile, eu….s-au schimbat multe, foarte multe, am învățat să văd viața, oamenii, relațiile dintre oameni altfel!…Am învățat, așa cum scrie-n volumele motivaționale, să apreciez cu-adevărat și să văd ceea ce nu văzusem până atunci!…Dar m-am izbit puternic, ”am naufragiat”! …
Așa cum spunea Tudor Arghezi: ”Trebuie să scormonești cu ambele mâini în urât pentru a descoperi frumosul!”
…Am înțeles destul de târziu cuvintele mamei: Iubirea este liantul!…
Antonela, cred în emoții, sentimente, trăiri, cred în iubire și respect, cred încă în oameni, cred în puterea exemplului și-n tenacitate, dar cum bine-ai spus, la rândul tău, sunt aspecte pe care încerc să le corijez…la mine și la cei din jurul meu, nepornind frustrări, nestârniind incendii, ci prin arta conversației, înțelegere, înțelepciune și bunătate!
…Sunt idei simple, Antonela, dar mi-a plăcut modul cum a fost redată simplitatea…are acea aură care-ți aduce zâmbetul pe buze și căldură-n priviri…
Îmi plac cărțile care ”ne-mbunează” sau care ne-arată că putem fi mai buni, nu – repet – ”rețetarele”, ci acele volume care-ți stârnesc admirația și mintea-ți stă puțin în loc, imaginându-ți cum ar fi dacă?!…
Prietenii apropiați sau acei necunoscuți care-ți devin prieteni printr-un concurs de împrejurări… un alt volum ”Străini care ne schimbă viața puterea oamenilor care nu par să conteze…dar contează”(Melinda Blau&Karen L..Fingerman).
[…] Mirela, Nina, Vania , Vienela , Silving , Lili3d, pandhora, CARMEN, Minnie, gandvis, Poclid Roxana Simona, Elly, Diana, Lolita, Mala, Dragoi Cristina, […]
Antonela, aștept cu mare interes articolul tău! Te rog, definitivează-l! Îmi plac articolele tale, pentru că se bazează pe educație concretă! Mie, una, îmi sunt utile, pentru că actualizez, completez și conturez problemele de gramatică. Din punctul meu de vedere, gramatica, ca și matematica, stă în vârful creionului și-ntotdeauna mai e ceva de învățat, actualizat!
Spor la treabă, draga mea!
[…] Cristina m-a provocat să scriu despre leapșa din lumea minunată a cărților…. […]
buna, te cauta cei de la printcenter si nu raspunzi la mail. te rog, poti da un mail la office@printcenter.ro si sa le spui ce carti de vizita vrei?
Mulțumesc mult!
Magica este aceasta iubire neconditionata care exista intre copil si mama. Iar magia vin din Dumnezeire. Dumnezeu cladeste in noi acel izvor de iubire ce nu va seca niciodata. Tot El ne da puterea sa iubim pe oricine si intr-un mod unic “izvoarele” ce rasar din noi. Frumos articol, plin de snsibilitate si esenta :).
Cineva îmi spunea astăzi un dicton: ” Credința unește, religia dezbină!”
Spiritualitatea(Divinitatea) ne arată drumul iubirii, dar nu ne dă busola! Asta da provocare, nu?!
Mulțumesc mult!
vine*
Frumos articol. Și emoționant. Și adevărat. Până la urmă mama este singura ființă care te iubește necondiționat. Nimeni nu o va mai face după aceea. Poate doar copii cât vor fi mici, până spre 9 ani, cum ai spus și tu. După aceea se produce ruptura. Nici nu vreau să mă gândesc la acel moment, deși încerc să mă pregătesc sufletește.
Noi credem în magie, credem în magia cuvintelor, în magia artei și mai ales în magia imaginației. Fetița mea are 8 ani și uneori îmi vine să o retrag de la școală, pentru că deși are o invățătoare extraordinară, sistemul și programa sunt de așa natură încât le înăbușă independența de gândire și le limitează perspectivele. Mai ales la matematică (eu terminând facultatea de matematică) programa este făcută parcă special să nu înțeleagă nimic. Nu se formează nici un fundament, totul este o învățare mecanică. Înainte de școală micuța mea credea că matematica este un joc plin de imaginație. De când a început școala urăște matematica.
Dispare magia, dar rămân liantul și prietenia. Împreună mutăm munții, nu?! Dacă în vocabularul nostru, al adulților, zi de zi ar fi cuvinte ca: NOI, ÎMPREUNĂ, IUBIRE, CREDINȚĂ, IUBIRE, ZÂMBET, SAVOARE, UMOR, IERTARE, EXEMPLU, totul ar decurge MAGIC…în continuare!
Când noi, părinții, nu suntem pozitivi cu noi înșine/însene, cu cei din jurul nostru, când dovedim și sădim ”toxicitate”, ce așteptări s-avem?! Culegi ce-ai sădit!
Continui să vă spun: cred în Puterea Exemplului, în iubirea pentru mine și aproapele meu.
Sănătate, iubire, armonie, dragii/dragele mei/mele!
Mulțumesc mult, Emilia!
ooo sunt asa de multe expresiile ce bruiaza si care imprima niste tipare gresite dar care au intrat in vorbirea obisnuita ca pe unele nu le mai sesizam. amintesc doar folosirea gresita a lui “datorita” atunci cand ar fi trebuit spus ” din cauza”. mai e si acea expresie cu “nu va suparati” cand ar fi mult mai frumos sa spui omului “fiti amabil” .
eu tocmai ce am scris pe blog despre importanta creativitatii si a imaginatiei. si eu cred ca are o mare importanta dezvoltarea imaginatiei si folosirea acesteia ca un liant intre mama si copil iar mai tarziu intre copil si viata. frumos articolul tau. imi imaginez cat de extraordinara a fost mama ta.
Mulţumesc, Vavaly! Da, a fost un om deosebit!
Cuvintele …
Exprima atat de multe si , totusi, atat de putine .
Ce cuvinte exprima cel mai mult ce simti ? Cum poti exprima ce simti ? Acestea sunt 2 intrebari , pentru mine, esentiale . Inca nu le-am gasit raspunsul
E foarte bine că nu ai găsit răspunsul! Căutarea e esența!
Emoții, emoții și emoții…cuvinte, cuvinte și cuvinte…
Mereu m-am gandit ca , daca nu aveam calculator, internet si cont pe wordpress , mi-as fi scris gandurile pe hartie cu ajutorul pixului. Ce m-as fi facut fara pix , intr-o lume fara internet? I-as fi fost extrem de recunoscator lui Lazlo Biro
Ooo, îmi face o deosebită plăcere să scriu cu stiloul pe hârtie! Sunt un dinozaur, nu?!…O fi vârsta de vină!… Îmi place și tastatura, dar iubesc condeiul mai mult!!!…Of, of, anii ăștia!…
Da, da, mulțumim lui Lazlo Biro!
Imi place extrem de mult cum scrii .Idei ordonate, scris ingrijit, gramatica buna. Si idei variate , toate interesante. Tine-o tot asa !
Mulțumesc mult, Florine! Aprecierile și-ncurajările au conturat sufletul și emoțiile celei în cauză!
Ma gandesc si eu , din ce in ce mai serios , la varianta cartilor de vizita. Nu se stie niciodata cand sunt necesare .
Exact, sunt utile! Au fost conjuncturi când mi le-aș fi dorit! …deci, sunt binevenite!
Sunt corecți cei de la firma respectivă. Am primit cărțile de vizită, întocmai cum au stipulat – la timp și ce-am dorit!
Îi recomand!
frumos articol! Si spun asta zambind 🙂
Sunt mai mult decât încântată c-am reușit s-aduc zâmbetul pe buzele Dvs.!
O zi de poveste vă doresc!
Pasiunea cu care tratezi subiectele este de-a dreptul molipsitoare. Pe blogul tău efectiv mă relaxez şi zâmbesc. Transmiţi o energie fantastică prin abordarea unor subiecte aparent uşoare. În spatele cuvintelor însă, este o locomotivă care ar face lumea să fie mai bună. Nimeni nu are timp de împărtăşit emoţii pozitive, mai ales în ziua de azi. În micimea noastră un simplu mulţumesc e de ajuns. Dar dacă am şi zâmbi, am strânge mâna, am îmbrăţişa? Ce mult fac aceste gesturi minore! Şi cât de “greu” sunt ele de făcut!
Nu ştiu cât de mult se vor schimba lucrurile, cum vor evolua, spre ce ne vom îndrepta. Încă planeta e sărăcită de ozon, încă se poartă războiul. Ce face zâmbetul meu în cazul ăsta? Se amărăşte. Încă stresul zilei de mâine pentru români e factorul principal cauzator de moarte. Suntem prea săraci să fim buni. Ar fi bine să explodăm de optimism, dar realităţile noastre ne cam dau peste nas. Facem şi noi ce putem. Dar o facem la o scară atât de mică, încât nu ştiu dacă schimbăm ceva în societate sau asta ne ajută doar pe noi înşine.
Ploi de bucurii!…ca să citez pe un domn ce se vrea scriitor.
Cât de frumos ai scris… Nu ştiu dacă am păstrat magia intactă, am nişte semne de întrebare, dar mai găsesc şi eu bagheta şi împrăştii nişte momente de vis prin familia mea. Mă străduiesc să le fac tot mai dese.
Da, sunt o idealistă! Am fost și-am rămas o visătoare, în pofida greutăților, care-au fost și sunt din plin, dar asta-i altă poveste….
Da, stresul ucide, războiul alterează tot ce mai putea sau poate fi uman, sărăcia lucie nu dă alternative, planeta e sărăcită de ozon, dar continui să am încredere în oameni, în mine, în noi și-n puterea de-a renaște, de-a continua, în ciuda greutăților, de-a-ncepe, de-a remedia împreună, de-a clădi și aspira la o viață mai bună…
Antonela, am multe temeri, angoase, întrebări fără răspuns, dar mi-au rămas încrederea, speranța și pasiunea!
Da, știu, stresul ăsta, bată-l vina!…Mama a murit de cancer… supărări(moartea părinților ei, divorțul) griji și multe altele care au condus la acest final prematur…Dumnezeu s-o odihnească-n pace! Doamne, cât mi-e de dor de ea, de înțelepciunea ei, de privirea albastră, de vocea-i superbă, de mâna caldă, de vioiciunea și pofta de viață, de prezența ei! Privesc cerul și-mi simt mereu obrajii umezi….Of, Doamne! Știi ce ne spunea mereu? Fetelor(suntem două surori), fiți înțelepte, diplomate și continuați să credeți în puterea exemplului!
Antonela, draga mea prietenă din lumea virtuală, am învățat să mă bucur de lucrurile mărunte(răsăritul soarelui, ouăle din cuibar, cocoșul de pe gard, privirea senină a copilului meu, tâmplele din ce în ce mai grizonate ale soțului, de zâmbetul discret al străinilor din viața noastră! Eu, noi, suntem exemple pentru copiiinoștri în astă lume crudă, nu cel care ucide, zbiară, fură sau trădează…
Mitul lui Sisif mi-a fost drumul, dar n-am abandonat ideile ce-mi ardeau inima, sufletul și mintea! Am escaladat, am bătucit si-am traversat ”versanții”…
Oamenii au reconstruit după cataclisme, au reluat și-au început, depinde de conjunctură, dar împreună și cu încredere.
Am mai spus-o: ”Unde-s mulți puterea crește!”
Draga mea, îți mulțumesc pentru emoțiile ce mi le-ai dat, emoții pozitive, pentru gândul minunat, pentru pragmatismul prietenesc, pentru modul direct și afectiv în care-mi vorbești!
Îți mulțumesc, Antonela, pentru tot!
Sunt încântată că vizita pe blogul meu te relaxează! E o onoare și plăcere, prieten drag!
Cuvintele, scrierile tale mă emoționează, mă inspiră și-mi conturează vocabularul și noțiunile atât de necesare drumului printre litere și literaturi.
Mulțumesc, Irealia! Da, bagheta magică, dragă! …O caut și eu…
Semne de întrebare?! …Cine nu și le pune, are cu-adevărat probleme!…Viața e o întrebare, nu?! Zi de zi mă-ntreb…de multe ori întrebări retorice sau aștept răspunsuri ce nu vor veni…
Adevarat: trebuie sa iti asumi responsabilitatea, atat pentru cele negative cat si cele pozitive (nu toate sunte negative 😛 )
Bine zis, Răzvan!
Frumoasa biografie… ia cumva legatura cu mine… lasa-ti un id de mess la mine pe blog la comentarii… vreau sa iti propun ceva.
Scrii bine, Cristina!
De ce n-o faci mai des?
Mulțumesc mult! Simplu și la obiect, m-a emoționat și îngândurat comentariul tău! …Mă bucură enorm cele spuse de tine! Un motiv în plus, să scriu mai des… Încurajările, aprecierile, imboldul, toate astea fac diferența!…Da, temerile pot fi depășite!…
Ce frumos le mai potriveşti, Cristina! Dacă majoritatea ar vrea să se lase “păcăliţi” de ceea ce le poate oferi cititul! De multe ori mă întreb a cui e vina de am ajuns în halul ăsta. Sistemul de învăţământ cu programe gigantice, reformele prea repetate, care au năucit pe toată lumea, dascălii care nu se mai dedică, văzând în profesia lor un job ce le asigură pâinea, părinţii care nu mai au timp de copiii lor din cauza serviciului, tehnologia implementată desigur, inevitabil în viaţa tuturor. Încerc să nu mă dau bătută. Îmi spunea cineva că vede în mine un Sisif modern. Oare aşa să fie?! Să nu aibă ecou toată munca mea depusă? Vom vedea. Timpul decide, chiar dacă înclin să cred că nu vom schimba nimic până nu eradicăm răul de la rădăcină. Şi aici mă refer la politicul care nu are nevoie de oameni cultivaţi pentru a domina.
Mă gândesc la viitorul copilului meu cu groază. Nici nu ştiu dacă educaţia acasă nu ar fi mai benefică pentru el, decât cea dintr-o instituţie (cum se poartă în unele ţări). Că te rog să mă crezi, generaţia nouă de profesori e catastrofală. Nici nu ar trebui să li se permită să predea. Citeam deunăzi un articol al unui profesor universitar, care spunea să 80% dintre studenţii săi fac greşeli gramaticale colosale sau habar nu au să formuleze o simplă cerere ( şi vorbim de studenţi la litere sau jurnalism). Asta vine ca o replică la ce a ajuns în ziua de azi o facultate. Orice o poate face. Nu e atunci necesară reintroducerea examenului pentru facultăţi? Ba da!
Şi-acum să revin pe plaiuri mioritice. Foarte bine ai spus că “lectura a unit, nu a dezbinat”. Priveşte în jur. Nu suntem noi dezbinaţi? Nu ştim care sunt drepturile noastre, nu luptăm pentru ele, nu ne organizăm, nu avem o singură voce şi un singur ţel. Suntem nişte “hai-hui”. Tocmai pentru că oamenii se lasă îndobitociţi de mass-media, decât să se lumineze citind ( nu numai tabloidele zilelor noastre!), aflănd şi descoperind că se poate şi altfel.
Antonela, de multe ori mi-a trecut prin minte că ar fi mai câștigat copilul meu dac-ar învăța acasă! Bine-ai zis! Cadrele didactice, ”mentorii” zilelor noastre…,Doamne, nu vreau să-mi fac păcat, îmi mușc limba!…
Un sistem educațional bolnav, o clasă politică inexistentă, o caricatură, un popor ce nu știe ce-nseamnă ”Unde-s mulți puterea crește!”…!!! Da, dezbinați, bine spus, Antonela! …Continui să sper!…
Tu, Antonela, ești o temerară, tot respectul, un lingvist pătimaș (o doamnă ce poartă condeiul în mâna dreaptă și toiagul înțelepciunii și sincerității în mâna stângă), nu anost, ca mulți alții, ce se consideră ”grămătici și lingviști de seamă”! Da, totul va da roade, sunt convinsă! Eu sunt un exemplu, nu?!
Tot respectul și admirația mea, Antonela!
Eu, oricum, mereu învăț câte ceva de la tine, din comentariile și scrierile tale. Sunt convinsă că nu sunt singura care spune asta! Deci, unde-s mulți puterea crește! Învățăm, învățăm și iar învățăm!
O seară minunată, draga mea, alături de cei dragi!
Personalitatea ar trebui să fie, într-o societate ideală, o reflectare exactă a caracterului. În acel ipotetic caz, ambele cuvinte ar avea un unic sens.
..Într-o societate ideală, bine zis!…Putem contribui, umăr la umăr, la crearea unicului sens. Cine formează societatea?!…Noi!…Uniți, nu dezbinați!
Hhhmmm, interesant. De aia se zice: un carater puternic, un om puternic.
Deci caracterul poate fi format, ca si personalitatea?
90% perfect adevărat în ceea ce spui, cu trei amendamente :
– săruturile paterne nu prea-şi au locul. Dacă e fetiţă va conştientiza destul de devreme că gestul acesta este o excepţie raportat la modul de a se comporta al celorlalţi taţi şi se va simţi niţel “aiurea” iar dacă este băieţel, se va uita la tine ca la un ciudat cu orientări sexuale incerte. Taţii au moduri mai adecvate de a-şi arăta afecţiunea, moduri mai pline de forţă şi menite a conferi siguranţă şi protecţie.
– în lumea de astăzi, în care “supravieţuirea” măcar la nivelul clasei de mijloc este o luptă, copiii şi tinerii prea afectuoşi nu prea răzbat. Viaţa a devenit a naibii de pragmatică.
– şi 3), pornind de la citatul care a “provocat” postarea, ATENŢIE !, exemplele pot fi de două feluri şi da, nici în cazul în care eşti un exemplu negativ, nu e nevoie să impui vreo regulă.
1. Of, Doamne, limba asta română și sensurile ei!…Să fim serioși, nu mă gândeam la conotații sexuale când am spus săruturi! ”Mama își sărută copilul, iubitul își sărută iubita. ” Conținutul face diferența, nu?! Nu mi-ar fi trecut 1000 ani prin minte că voi vedea un astfel de comentariu, sincer!
Doamne, intrăm în sfera patologicului!… Nu sunt indignată, sunt tristă, pentru că un conținut ce l-am dorit altfel, a ajuns să aibă o conotație de acest fel!!! …
Of, Dane, trebuia să las doar îmbrățișări, nu credeam să apară astfel de conotații și comentarii!…Noi suntem o familie de pupăcioși, asta e! O familie jovială și pupăcioasă, mai ceva ca italienii!…latini suntem și noi…
Mama(Dumnezeu s-o odihnească-n pace!) ne-a crescut, pe mine și pe soră-mea, cu înțelepciune, arătându-ne ambele fețe ale monedei, dar sub imperiul exemplului, perseverenței, emoțiilor pozitive, gândirii pozitive, iubirii. Viața e dură, dar nu trebuie să fim parșivi, perverși, lacomi, individualiști, să călcăm pe cadavre…pentru a reuși!… Ne-a iubit, îmbrățișat, ”sărutat”(fără intenții insinuante) și-am răzbătut în viață! Sunt o afectuoasă, o persoană simplă, sensibilă, vulnerabilă(nu mi-e frică să recunosc!), care crede în puterea exemplului și-n cuvântul NOI, în puterea acestuia…. N-am fost nevoită să mă retrag în creierii munților, dimpotrivă, sunt o persoană activă, creativă, împlinită!
Am un băiat(8 ani), pe care nu-l creștem cu arma-n mână, ci comunicând, dezvoltând și creând împreună…cărămidă cu cărămidă…Și va răzbate-n viață, dând dovadă de inteligență, putere, flexibilitate, imaginație…Are o personalitate puternică și-un caracter pe măsură și-n tot acest timp l-am îmbrățișat, ”pupăcit” – atât eu, cât și soțul meu – fără să ridicăm suspiciuni.
Da, viața e pragmatică, dar scuturile(multe) nu fac altceva decât să mărească numărul frustrărilor…Sunt o persoană practică care-și permite să viseze și să-și conducă ideile în sfera realității.
Sunt o persoană care gândește pozitiv, am mai stipulat asta, deci, am făcut referință la exemplul pozitiv….dictonul prezintă și continuitatea, ”cursivitatea” pildei… E ceva de genul: Dacă lumea ar fi fericită și-mplinită, nu ar mai avea nevoie de motivaționale!
Nu cred în reguli, nu le fac, nu le aplic!…
Dane, am înțeles opinia ta, nu polemizez, ci-mi spun doar punctul de vedere!
Pe viitor, voi fi mai atentă la semantică și conotații!
Un zâmbet, un gând bun și-o îmbrățișare cu ”pupăceli” de pe meleaguri nemțene, de la poalele Ceahlăului!
…Da, cu rezultate binevenite și meritate pe termen lung… Caracterul e un complex, un cumul de principii, schimbări, idei și idealuri, obiective, misiuni, viziuni, etapă cu etapă și pe termen lung, cu bătaie lungă…
Nu este nici o problema. Incerc sa fac eu ceea ce altii nu au facut pentru mine cand eram si eu pe free. Sa il stapanesti sanatoasa!!!
Mulțumesc mult, Cosmine!
bravo iubita,felicitari . Să îl stăpâneşti sănătoasă 🙂 Felicitări şi lui Cosmin ,demn de lăudat!
Mulțumesc mult, Agu!
Chiar ca scrii bine si ma bucur ca pot citi ceva frumos.
Nu ti-as da in veci 38 de ani! E clar ca arati varsta pe care o simti, nu ce scrie in buletin!
Mulțumesc mult, Ana! M-a emoționat comentariul tău!
Anul ăsta, pe 24 decembrie, împlinesc 40 ani, Ana! Da, sunt o visătoare, o idealistă, iubesc oamenii, binele, zâmbetele, inimile deschise, cred în exemplul și-n semnificația acestuia.
Cu drag,
Bine ai revenit printre superbloggeri! Multumim ca ai ales sa instalezi primavara pe blog alaturi de noi! 🙂
Bine v-am regăsit! Plăcerea mea!
Frumos articol. Se simte cum vibrează de dragostea de viață.
Mulțumesc, Emilia!
Sarut Mana si multumesc frumos!
Ești tânăr, cu resurse cognitive, emoționale și sociale, ești un model demn de urmat și apreciat! Totul pe fondul unui suflet mare, ceea ce-i un lucru mare-n zilele astea crude și alambicate.
Eu îți mulțumesc!
Mă bucur că tinerii au vise și acționează din plin pentru asta!
Am citit ambele cărţi care apar în poză, tare demult.
“Vă place Brahms?” e mai bună. Am recitit-o şi am văzut şi ecranizarea.
Da, superb volumul ”Vă place Brahms?”! Ecranizarea este pe măsura cărții(1961), iar Ingrid Bergman, Yves Montand și Anthony Perkins sunt fermecători.
Mulțumim pentru recomandare!
Mulţumesc pentru acest articol, Cristina!
Te îmbrăţişez!
Sunt onorată, mulțumesc și eu! Te îmbrățișez cu drag!
Da, cei 3 C: cărţi, cafea, ciocolată.
Mai bine decât ţigări, drog şi băutură…
Lângă cei 3 C aş adăuga şi o prsoană dragă, ca să fie un careu perfect.
Da, a fost primul gând, prima intenție…persoanele dragi sufletului meu(Tudor, fiul meu și Cristian, soțul meu)!…
Mi s-a ”reproșat” de prea multe ori în ultimul timp, că scriu și vorbesc prea mult, mult prea mult, despre băiețelul meu, că orice aș rosti, e parte integrantă din context. Multe dintre scrierile mele fac referire sau îl aduc în prim plan pe Nică al nostru(așa-l dezmierdăm pe Tudor), decizând ca acest articol să vorbească de pasiunile mele cu 9 ani în urmă…
Dar, dar…ai mare dreptate, careul perfect!
Mulțumesc din suflet pentru lacrima de emoție adusă-n inima mea acum! Da, voi modifica acest articol și bine spus – va fi careul perfect! …după ce va fi jurizat de echipa de la SuperBlog, neavând voie să modific, după ce l-am înscris pe platformă… Voi ține cont de acest sfat! Mulțumesc mult! Felicitări pentru sensibilitate, abilitatea de-a vedea ce trebuie, cât trebuie, acolo unde trebuie!
…cei 4 C: copil, cărți, cafea și ciocolată…
Rhett Butler era un tip super. In spatele aparentei de egoism era un om bun, care a suportat o femeie care visa la alt barbat, care aprecia o femeie blanda ca Melanie, care si-a iubit copila. Singura lui greseala era ca spunea ce gandea. Si ca era individualist.
Acest Red mi se pare un dobitoc prost, pt ca Rhett nu a inselat-o si nu a lovit-o pe Scarlett niciodata, ba chiar se trezea noaptea si ii asculta cosmarurile.
Da, da, bine spus, Red era un mitocan, Rhett e, în schimb, dorința lui Margaret. Așa și l-ar fi dorit pe Red, imperfect, dar sensibil, dur, dar pătimaș… și-a fost personajul Rhett…
Dragă Cristina, suntem oameni diferiţi, nu gândim toţi pe aceeaşi lungime de undă, de unde apar şi polemicile.Trăim într-o criză de bunătate. Trebuie să vezi dincolo de cuvinte, ochi, inimă, să nu mai sondezi abisul sufletului uman. Cred că trebuie să treci la “next level”. Eu am sondat aceste lucruri pe vremea tinereţii neliniştite, care caută răspuns în haos, şi-am aşternut tone de gânduri plumbuite pe hârtie. Ştiu că datorită construcţiei tale sufleteşti, vei dori să priveşti doar partea plină a paharului şi te vei încăpăţâna să observi că sticla ce a umplut paharul e de mult timp goală. Dacă reuşeşti să faci asta, fără să te alterezi, bravo! Eu îţi sugerez doar puţin realism; bunătatea e o calitate pe cale de dispariţie în secolul ăsta, nu o prostie, chiar o calitate de nepreţuit.
…Nu mă alterez, sunt selectivă, doar sper ca ochii să mi se umezească mai rar…Pot fi, fără probleme, 2 în 1, dar prefer partea paharului plin, cognitiv și emoțional. E nevoie și de idealiști ca mine, nu?
Mulțumesc mult, Antonela!
În privinţa oamenilor, m-am obişnuit cu ideea că în niciun caz nu trebuie să cred că-i pot schimba, indiferent cât de binevoitor aş fi şi orice aş face.
Da, într-adevăr, ai mare dreptate! Relația dintre oameni a fost, este și va fi mereu o dilemă…sau un compromis…
Frumos discursul tău.
Într-adevăr, trebuie să citeşti, ca să nu fii ignorant.
Mulțumesc mult! Mă simt onorată!
”Singurul bine este cunoașterea, singurul rău este ignoranța”(Socrate).
@Javra: Poti sa citesti, dar sa fii ignorant. :p
Foarte frumos articolul asta …artistic .Felicitari si Multa bafta la concurs!
Mulțumesc mult! Asta simt când citesc, lectura e o artă pentru mine! Doamne ajută!
Lectura ca modus vivendi. Frumos ai scris. Își doresc succes la concurs și spor la citit.
Mulțumesc din suflet! Lectura e pasiune, e viața însăși! Doamne ajută! Da, mi-am luat un braț de cărți de la bibliotecă săptămâna asta…
Dacă tot veni vorba de drumul la bibliotecă, poate v-am stârnit interesul…să vă dau câteva nume și titluri: George Sand ”Amintiri din Berry, Doamnele verzi”, John Saul ”Somnambulii”(îmi plac volumele acestui autor; combină extraordinar suspansul cu analiza psihologică; alătur colecției mele, pe lângă volumele lui Stephen King), Adele Faber, Elaine Mazlish ”Comunicarea eficientă cu copiii – acasă și la școală”; de recitit Stendhal ”Mănăstirea din Parma”(am citit-o cu frenezie în clasa a X-a), Rodica Ojog-Brașoveanu ”Cianură pentru un surâs”(am citit-o cu drag în clasa a IX-a),
Citesc divers, nu haotic!
Cristina, am citit si eu Amintiri din Berry, Doamnele Verzi de George Sand. E o cărțulie mititică, dar foarte bine scrisă. Mi-a plăcut și Mănăstirea din Parma, citită, la fel, prin clasa a XII-a.
Mie mi se pare incredibilă capacitatea unei cărți bune de a te transporta din viața reală în cea a fanteziei și de aceea militez pentru citit.
Da, din lumea reală în lumea fanteziei…Pentru mine, una, sunt două realități, pe care le combin, le ”împletesc” cât pot, pentru a da farmec cât mai mult realității cotidiene…Reușesc?! Familia îmi confirmă de multe ori, dorindu-mi să rămân idealista, romantica, visătoarea, liantul…
…lucrurile sunt atat de simple dar noi le complicam lasandu-ne corupti de factori exteri…sa citesti?…hmmm..iti trebuie timp si esti alergat la birou de un patron ce nu-l intereseaza viata ta,problemele tale sau esti tu patron si alergi ca un ogar sa faci si sa dregi cat mai mult…si cu toate astea…sa o faci chiar este o senzatie ce trebuie traita nu povestita fie ca o faci pret de 30 de minute sau ore,ca in muzica se aude in fundal – Max BruchHaydn si Handel sunt preferatii mei – ca ai langa tine un pahar cu un vin bun sau un cognac merita asa cum te rasfeti in anumite momente stand in apa calda te poti rasfata si cu o carte, sa simti foaia cand o dai pagina cu pagina, mirosul fie ca este noua sau de la anticariat ori imprumutata, cand a doua zi esti manat de curiozitate sa descoperi personajul si ceea ce te face sa o deschizi de fiecare data…sa citesti ? o carte?! da! merita sa o faci si poate reinvatam sa zambim,sa nu mai mergem cu capul in pamant,sa fim mai buni…cine stie? incercati si poate am dreptate…incercati si ma puteti contrazice…eu stiu! dar voi stiti?…
Cunosc sentimentul!… Factorii externi sunt nenumărați, dar, de multe ori, pentru binele meu și-al familiei mele, îi ignor sau măcar încercăm… Mai cred și-n dictonul ”Lucrurile mărețe vin din lucrurile simple”.
Timp pentru citit?! …seara, după ora 22:00…
Citim împreună, eu și fecioră-miu, de cele mai multe ori, iar seara de duminică aparține lecturilor mele dragi!
Anii mi-au dat puterea de-a discerne, înțelepciunea de-a alege…
Frumos articol, mi-ai redeschis apetitul pentru citit. Multa bafta la concurs, iti tin pumnii!!
Mulțumesc mult, Mihaela! Mă bucur enorm, draga mea! Doamne ajută! Ești o drăguță!
Spor la citit și ție!
Interesant titlul articolului, care vine ca un contra-răspuns la ceea ce am scris eu mai demult. Eu îmi întrebam cititorii, de ce nu se mai citeşte astăzi, şi cunoaştem factorii care determină ca acest fenomen să fie unul pe cale de dispariţie. Tu ne întrebi de ce citim şi ne oferi părerile tale faţă de acest act literar. De fapt, ni te dezvălui, pentru că cititul te-a format, te-a făcut persoana care eşti. Am să punctez şi eu câteva lucruri. Citesc pentru că:
1. Mi-a fost cultivat gustul pentru lumea cărţilor încă din copilărie în familie.
2. Mi-a fost motivată plăcerea pentru lectură în şcoală.
3. Cartea este,cum spunea cineva, forma supremă a libertății de expresie.
De ceva timp tot ”dezbatem” această temă, nu?! …în termeni proprii, dar și comuni, Antonela…Am putea face o compilație, realismul tău și idealismul meu, nu?!
Tot respectul, Antonela!
Da, ”forma supremă a libertății de expresie”…foarte bine punctat!
Mulțumesc!
Cu drag,
Frumos spus! Un “Modus vivendi”!!!!!
De cand am reusit sa invat sa citesc, nu am citit ca sa “fiu desteapta”… 🙂 Citesc pentru ca, de fiecare data cand “ma scufund” in paginile unei carti, traiesc! Citesc pentru ca, atunci cand dau pagina cu pagina, exist in ceea ce e scris acolo…
Cand tin cartea in mana, nu mai aud si nu mai vad nimic in jur… Poate e bine, poate nu… Dar, de cand am deslusit primele litere si de cand am reusit sa patrund sensul cuvintelor, am invatat de fiecare data cate ceva… poate uneori, fara sa vreau. Am invatat ce e bine si ce e rau atunci cand citeam despre Fat Frumos si zmei, am invatat despre raurile si muntii nostri, despre cei din care ne tragem si despre cei din “alte lumi”. Am invavat din povesti de dragoste, si din razboaie…
fac tot ce pot sa le insuflu si copiilor mei dragostea pentru tot ce inseamna carte!
Bafta multa la concurs!!!
Si, CITITI!!!!!!!! NU DAUNEAZA DELOC SANATATII!!!!!!!!! 🙂
Frumos spus, simţit, interesant trăită această pasiune, Ioana! Te felicit! Sunt în asentimentul tău!
Mulţumesc mult! Doamne ajută!
Da, nu dăunează deloc sănătăţii, dimpotrivă!
O adevarata pledoarie pentru carti si lectura. eu nu concep viata fara carti, fara sa citesc , chiar daca cititul s-a transferat, o parte din el, in lumea virtuala. simt ca ma imbogatesc chiar si astfel. orice rand citit e un castig.
În mod clasic, în mod virtual, citești, asta contează, Vavaly! Da, asta e adevărata bogăție!
Si eu am un articol despre citit. Si eu sunt pasionata de citit. Poate d-aia m-am apucat si de scris o carte.
Felicitări! Să fie într-un ceas bun!
Citeste! Nici nu mai conteaza altceva. Parafrazand, voi zice: citeste si fa ce vrei! 🙂
Punct ochit, punct lovit, Rodica! Grăiește că grăiești bine, draga mea!
Modus vivendi…de când mă știu m-am refugiat în lectură, în lumea mea paralelă. Cred că a fost felul meu de a face față realității.
Un articol frumos. Și aproape de sufletul meu.
Succes la concurs!
De-acord, Emilia!Cele două ”realități” – a mea, de zi cu zi, a cărților mele…
Mulțumesc mult, Emilia!
Doamne ajută!
Nu, mai este o etapă, a şasea:
cea în care poţi să scrii despre disperare, semn că ai depăşit-o…
Da, într-adevăr, mi-a scăpat! Mulțumesc! …Am depășit-o, ce-i drept!
Aşa, interesant. Şi perioada de la 15 la 24 de ani urmează?
Frumos articol! Îmi amintește de orele de psihologie din facultate 🙂
Mulțumesc, Simona! Atunci, recurs la memorie, pentru că mai urmează…Pe curând!
Bravo! M-ai intuit! Următorul articol va dezbate această perioadă, 15-24 ani.
Perioada 15-24 ani e atât de controversată, încât m-am gândit să-i confer un articol în totalitate…
Frumos indemn, frumos articol.Motivare si substrat…. .Felicitari
Mulțumesc din suflet, Mioara!
Adevărul e că are lucruri frumoase nagazinul ăsta,
ai de ce să-l vizitezi.
Am ”bunghit” eu bine ceasul ăla! .. Inspirat anul ăsta iepurașul de Paște!…
Felicitari pentru articol! Mi se pare demna de lauda initiativa de a crea un club de lectura pentru copii si sper sa ai parte de toata sustinerea necesara. Succes!
Mulțumesc din suflet! Să dea Dumnezeu! Am învățat că totul în viață se face cu oameni, încredere, înțelegere, dragoste și bunăvoință! Doamne ajută!
foarte frumos articolul.. pasiunea pentru citit ar trebui sa cuprinda cat mai multa lume 😀
pupici!
Mulțumesc mult! Sunt convinsă că suntem pe drumul cel bun și-n număr cât mai mare! Și continuăm, prin a-i atrage și molipsi pe cât mai mulți să deprindă această pasiune, plăcere! Cu drag!
Ah, nu ştiu ce prostii pui tu în brioşe,
dar din ce ai scris şi din poze, mi-a lăsat gura apă!
Îţi place să ne chinui, aşa-i?
Măcar așa să rup gura târgului, cu aceste delicioase brioșe, că-n rest…bucatele-mi lasă de dorit!… Mă gândeam să mă specializez pe brioșe, tot mi-s așa de lăudate!…brioșe, răvașe și cuvinte de duh…
[…] Dezvoltarea creierului în perioada 15-24 ani […]
Uau. Inelul chiar arată super.
Într-adevăr! …Îți dă idei, Emilia, nu?
….e o brățară…
Frumos scris, Cristina! “Terapia sufletelor prin lectura”…
Da, asa simt si eu. Prin citit nu numai ca iti deschizi mintea, dar iti inalti si sufletul. Citesc pentru ca… ar fi o mare pierdere sa traiesc fara lectura, as fi mult mai saraca spiritual.
Mulțumesc mult, Claudia! Într-adevăr, e înălțarea și purificarea sufletului, e spiritualitate!
Ar trebui să evidențiem cât mai des emoțiile, sentimentele profunde care ne-nvăluie când citim și să oferim din puținul nostru celor din jur, împreună deslușind, conturând, completând din beatitudinea lecturii…
Frumoasă postare!
Mulțumesc mult! Eram convinsă că vei lua atitudine! Mă gândeam la un articol del genere de postat pe ușa cancelariilor școlilor din orașele, satele, comunele noastre… N-ar strica, nu?!…Teoretic ar fi minunat, practic ar bulversa, probabil!…Rămâne-n studiu…
Dac-ar fi înțelese tâlcul și profunzimea…dincolo de poveste!…
[…] http://cristinadragoi.ro/blogger-ambasador-zorilestore-ro-review/ […]
Vă mulțumesc!
Un surâs transformat într-un zâmbet larg îmi bucură inima, sufletul și cugetul! Emoție, bucurie, pasiune…astea sunt sentimentele, stările, care mi-au cucerit simțurile, dincolo de inimă și minte, numărându-mă printre cei 4 finaliști aleși de Dvs., ZorileStore!
Jos pălăria, ZorileStore!
A fost o onoare să scriu pentru Dvs. și să confirm, mie și celor din jur, calitatea produselor și serviciilor Dvs., prin intermediul produsului pentru test! Respect, ZorileStore!
am sarbatorit folosind cuponul darut de Nemira, in urma participarii la SuperBlog 🙂
Bravo, Cristina! Spune-ne și nouă ce cărți ți-ai luat, inspiră-ne, draga noastră!
…Încă nu l-am folosit, nu reușesc să mă decid, atât de multe aș vrea să-mi iau, dar trebuie să mă limitez!…
Lectură plăcută!
Dragut din partea editurii Litera. Pacat ca nu stau in Bucuresti. Oricum eu ma retrag sa continui sarbatoarea cartii:d . Noapte buna iti doresc!
Da, felicitări editurii Litera! Lectură plăcută, draga mea! Da, îmi rezerv și eu o oră lecturii până vine moș Ene pe la gene…
Cand vrei sa faci ceva in viata asta, varsta conteaza foarte putin daca stii ce vrei. Succes iti doresc, imi place felul tau de a scrie, de a te exprima pare sincer.:)
Da, așa e! Am ajuns și eu la această concluzie, dar am avut nevoie de ani, pentru a realiza asta!…
Mulțumesc mult, Aniela! Scriu cum, ceea și despre ce simt! Cred în puterea exemplului și-n dictonul ”Unde-s mulți puterea crește”!
O sa fac un top propriu si poate dau si ceva idei cu ocazia asta.
Seria DUNE – toata seria si cele aparute in ultimii ani la editura Millennium adica 12 in total – Frank Herbert
Seria JOCUL LUI ENDER adica 4 volume si UMBRA LUI ENDER tot 4 volume – Orson Scot Card
Ciclul ROBOTILOR si al FUNDATIEI – Issac Asimov
FABRICA MORTII – Ota Kraus si Erich Kulka – o fresca cu doza logica de subiectivism despre lagarelul de concentrare de la Auschwitz
JURNALUL LUI ANNE FRANK – Anne Frank
PRIMUL OM – Albert Camus
PENDULUL LUI FOUCAULT – Umberto Eco
INSULA DIN ZIUA DE IERI – Umberto Eco
NUMELE TRANDAFIRULUI – Umberto Eco
EU SUNT ACELA – Nisargadatta Maharaj
CULOARUL MORTII – Stephen King
PROCESUL DE LA NURNBERG – Joe.J.Heydecker, Johannes Leeb
…as putea sa scriu si sa tot scriu dand poate idei de o frumoasa biblioteca personala dar totul tine de alegere eu doar am pomenit titlurile mele preferate din genuri diferite ramanand ca mai departe voi sa faceti proprii pasi…
Frumos top, felicitări!
Da, m-a impresionat, m-a bulversat volumul ”Fabrica morții”! Interesantă cartea lui Stephen King, de fapt, ca multe altele ale autorului! Ce să mai zic despre ”Procesul de la Nurnberg”, o capodoperă, nu alta!
A fost o perioadă, cu ani buni în urmă, când eram fascinată de tot ce-au însemnat lagărele de concentrare și consecințele nefaste ale acestora! …”Numele trandafirului” e daja o legendă, nu mai e nevoie de altă prezentare! Seria ”Dune” am citit-o cu mulți ani în urmă, cam în aceeași perioadă cu romanele lui Asimov!
Felicitări, alegerile sunt diversificate și indică un pasionat de lectură!
Cu mare interes și plăcere așteptăm continuarea, să ne fascinezi și cu alte titluri din biblioteca personală…și de ce nu… și o recenzie?!….
Mulțumim!
Da, copilul trebuie să se simtă iubit şi protejat.
Întotdeauna! Se va simți fericit că este copilul acelor persoane, acelor părinți și va fi el însuși mulțumit de sine în toate domeniile.
Desavarsitii… sa ceara, pacatosii sa astepte. Ironia este ca desavarsitii nu cer masini scumpe, locuri de munca, sa fie iubiti…. ei cer Lui D-zeu iertare, indurare pentru ceilalti oameni!!! Pacatosii cer, insa, cele necesare aici, pe pamant. A incerca sa fii desavarsit, inseamna a incerca sa scapi de pacat. Nu pare greu, nu? Dar tot desavarsitii stiu cat de greu este… .
Desăvârșirea și iertarea…
Un model de viață și conduită, nu? Frumos, într-adevăr!
Cristina, copilul meu este la vârsta la care imită tot. E un mic-mare papagal, care copiază (în special , de la copiii mai mari cu care se joacă) mai puţin lucrurile bune, în schimb, pe cele rele, imediat. Încerc din răsputeri să îmi păstrez răbdarea însă recunosc, mi-o pierd uneori. Dacă îi spun de zece ori, frumos, îi explic că dacă face asta etc. şi etc… a unsprezecea oară perciunii lui au de suferit:) A creşte şi educa în ziua de azi un copil e o artă, o meserie extrem de grea. Poate avem pretenţii prea mari de la ei? Poate le cerem prea mult? Nu ştiu. Încă mă educ şi mă reeduc pe mine, ca să-l pot educa pe el.
Antonela, băiatul meu, Nică al nostru, un năstrușnic care a învățat și-nvață ceea ce, de-obicei, nu place adulților…De câte ori mi-am pierdut răbdarea, de câte ori mi-am mușcat buzele până la sânge(ca să nu-l altoiesc pe cinste!), însă, astăzi, văd schimbarea, nu radicală, dar este și mă bucur enorm! Sunt pași mărunți și siguri! Are 8 ani, e în clasa a II-a și vedem din ce în ce mai multe schimbări în bine! Încă mai avem reclamații, dar nu în număr așa mare, ca la începutul clasei întâi. Sunt în formare, ”evoluția” lor, procesul formării cuprinde și progres și regres, chiar dacă se numește evoluție! Mereu am avut încredere în echilibrarea balanței…
Am încredere în psihologia pozitivă și-n jumătatea plină a paharului, nicidecum paharul gol sau cel prea plin!
Da, e mult de muncă, într-adevăr! Toți ne pierdem răbdarea, e în legea firii, a ființei umane. Da, educația unui copil în ziua de azi e o artă!
Trebuie să ne educăm, reeducăm, pentru fericirea lui, a noastră, a celor din jurul lui și-al nostru!
CE ne lipsește în procesul formării copilului nostru? …timpul, bată-l vina! Dar trebuie să ni-l facem pentru copii, un timp de calitate, chiar dacă ziua are doar 24 ore.
Cristina, sunt convinsă că pe lângă inteligență(cognitivă și emoțională,pe care le-am simțit din plin), draga mea, ai mult fler, l-am perceput de mult timp și vei/veți găsi din mers soluții bune pentru voi. E greu, dar e frumos!
Vă dorim o zi frumoasă, o săptămână pe măsură, Antonela!
Se apropie sărbătorile pascale și vă dorim tot ce-i mai bun pe lume! Paște fericit!
Sophie’s Choice. Unul din filmele mele preferate, una dintre cărțile pe care le iubesc.
Da, într-adevăr, romanul lui William Styron te învăluie, te acaparează! …un volum minunat, pasiune și tristețe, înțelepciune și ”decantare”. Mulțumesc mult, Sonia!
Carlos Fuentes numea Alegerea Sofiei “unul dintre cele mai mari romane ale tuturor timpurilor”, iar John Gardner îl considera un “thriller de prim ordin, cu atât mai pasionant, cu cât secretele pe care le dezgropăm unul după altul”.
Mi-a plăcut foarte mult și interpretarea actriței mele favorite, Meryl Streep(Sophie), a chipeșului Kevin Kline(Landau) în pelicula cu același nume, ”Sophie”s Choice”, în regia lui Alan J. Pakul(1982).
O carte de zile mari, un film pe măsură!
Toate romanele amintite de tine le-am citit. Şi ecranizările le-am văzut.
Sunt de părere că, în general, cartea e mai bună decât filmul.
Nu mai spun că în cazul filmelor, auzi ulterior fel şi fel de cancanuri.
De exemplu, personajele care în “Pe aripile vântului” se iubeau atât de mult,
actorii Vivien Leigh şi Clark Gable, în realitate, se urau de moarte…
Ai mare dreptate, cărțile sunt sfinte, într-adevăr, dar eu iubesc mult și filmele! Sunt un cititor împătimit, dar și-un cinefil înrăit!…Da, așa e , cancanurile fac diferența și taie din savoarea peliculei, dar eu am trăit povestea/legenda atunci, în momentul fierbinte, când cancanul nu mi-a tăiat elanul…romantica și romantismul din mine…
Da, mai mult trăiești și simți, cuprinzi din 350 pagini decât din 1 1/2 oră de film, dar îmi plac îndoiala, balanța nebalanțată…
Unii oameni… ASA CA TINE …aduc cu ei liitnsea….liitnsea care vindeca.Tu, nu ma stii dar eu imi beau de multe ori cafeluta dimineata cu tine…De mult timp vin, citesc,recitesc…te cert in gand cand nu postezi nimic mult timp…Imi pare rau ca, am stat mereu in umbra si nu ti-am spus ca esti o minune de femeie….Iti admir si pretuiesc gandurile,trairile,ideile…..Din BACAU…..PENTRU TINE CU TOT DRAGUL….Oriunde-ai fi si orice-ai face multA inspiratie…sanatate si viata frumoasa !Anto’ sunt … si sunt bunica…
Sophie’s Choice
The last of the mohicans
Ultimul imparat al Chinei
Kramer vs. Kramer
The Notebook
The Count of Monte Cristo
Nasul
Vrajitorul din Oz
Culoarul mortii
The Shawshank Redemption – Inchisoarea ingerilor
…etc…etc…sa citesti o carte ca apoi sa vezi filmul,sa iti construiesti in minte personajul si apoi sa descoperi intr-o interpretare magistrala confirmarea propriei imaginatii…
Într-adevăr, ai completat și conturat minunat raportul carte-film! Mulțumesc mult! Da, alegeri minunate, cărți și ecranizări de neuitat!
Hristos a înviat!
Bine-ai revenit, Cristina! Adevărat a înviat! Cu toţii am avut nevoie de o pauză şi am lipsit cât am putut. Ne-am încărcat bateriile, nu-i aşa? Chiar mă întrebam când vei reveni, iată că a sosit momentul. Mă bucur că ai venit cu forţe proaspete şi cu idei pe care să ni le împărtăşeşti. Aşadar, la treabă de-acum!
Să ai şi tu un sfârşit de săptămână frumos, o lună bună şi vorbe de bine cât de multe!
Mulțumesc din suflet, Antonela!
Da, mi-am încărcat toate bateriile, chiar și rezervele!
La treabă, cu mult sârg și dăruire!
Toate bune, draga mea și dragii noștri!
Frumoasă postarea ta!
Poate îmi spui tu de ce o fată care are apucături de băiat e felicitată,
dar un băiat cu apucături de fată e condamnat. Unde e egalitatea?
Depinde cine condamnă…Ambii, în funcție de conjuncturi, sunt condamnați…în societatea în care trăim, din păcate!…Ignoranții fac alegeri de acest fel!!! E mai ușor să condamni și greu să analizezi, să dai soluții!
Notorietatea ”șlefuiește”, ”îndulcește” atitudinea celor din jur, în cazul Ameliei.
Ai atins un subiect delicat, controversat, dar care merită dezbătut. Mulțumesc mult pentru tot!
O seară bună, un weekend minunat!
Bine ai revenit printre noi! De la familie, la prieteni… Frumos parcurs!
Bine v-am regăsit! Da, sunt în asentimentul tău.
:)))))))))))))…iarta-ma dar m-a amuzat postul = fata cu apucaturi de baiat! :))))))…inteles cat se poate de gresit cine si ce,omul si timpul cand ea a facut ceea ce a facut si nu este vorba de lauda ci de un pionier al timpului sau.Cand facem o astfel de remarca sa scoatem din ecuatie timpul si perceptele morale ale societatii din care personajul,indiferent cine este el,face parte clar vorbim de neapreciere si neintelegere.Mai putem adauga aici prima femeie chimist,prima femeie ce a purtat pantaloni..etc…etc…si asta pentru ca societatea timpului lor era pur masculina iar femeia sa poata iesi din ingradirea unor percepte ce acum noi le consideram invechite atunci trebuiau sa se lupte cu o intreaga societate si sa accepte blamarea intregii lumi.
Da, a fost un deschizător de drumuri Amelia! Să nu uităm – vorba ta – că societatea era pur masculină la vremea respectivă! Idei preconcepute, prejudecăți și multe aberații care țintuiau partea feminină, o îngrădeau, răpindu-i emoțiile, cugetul și dreptul la replică, dar multe doamne/domnișoare au reușit să-și ”păteze” ”crinolinele” și să pășească dincolo, în lumea ”berbanților”. Cinste lor!
Mulțumesc mult, un comentariu pertinent! Multe domnițe te vor aplauda!
O zi bună, o săptămână pe măsură!
Aș menționa-o pe Elisabeta Rizea. Deși nu este foarte cunoscută, este considerată unul dintre simbolurile lupei anticomuniste din România. A fost întemnițată la Piteşti, Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc şi Arad.
Mai multe detalii puteți găsi aici:
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/11/29/elisabeta-rizea-memorialul-durerii/
Da, Sonia,mama Elisabeta Rizea, unul dintre sfintii inchisorilor, a fost o forta, o luptatoare, un cuget pe deplin alinat prin atitudine, initiativa si curaj! …Ar trebui sa luam aminte, avem atatea de-nvatat!…Am auzit pentru prima data de acest nume in documentarul °Memorialul durerii°, cum bine-ai stipulat si tu! Multumim pentru recomandare!
Am gasit si un volum – Elisabeta Rizea, Cornel Drăgoi: Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi, ediție îngrijită de Irina Nicolau și Theodor Nițu, Editura Humanitas 1993
Toate bune, draga mea!
*luptei, scuze
Voi, toate femeile, sunteţi remarcabile, Cristina, chiar dacă nu scrie nicăieri nimic despre fiecare în parte.
Multumim mult! Apreciez mult raspunsul tau! De fapt, noi, toate femeile, apreciem aceasta remarca ce ne indulceste si bucura sufletele!
Toate bune si-un somn lin!
Cu respect,
Succes!
Multumesc, la fel!
e înseamnă femeie puternică? O pală, un vis, o adiere? Aceste atribute par să nu confirme ceea ce este femeia de fapt. Femeia puternică este ca un ghiocel? După părerea mea, o femeie care ştie ce vrea, care e sigură pe sine şi nu se dă bătută niciodată e portretul perfect. Dar, aşa este şi ghiocelul! Străbate prin zăpadă pentru că ştie ce vrea, să ajungă la soare, şi reuşeşte.
Nu am o listă de femei care şi-au atins scopurile, idealurile, visurile, pasiunile, ambițiile, într-o lume considerată a bărbaţilor. Dar pot să-ţi enumăr câteva din personalităţile pentru care am mare respect: Maica Teresa , Eleanor Roosevelt , Margaret Thatcher , Regina Victoria, Jane Austin, Frida Kahlo.
Avantajul nostru…printre altele?!…sensibilitatea, finetea, atribute care nu stirbesc din forta, putere, dimpotriva!…
Da, ai specificat foarte bine: stim ce vrem, nu lasam garda jos niciodata!
Idealismul din mine are nevoie de realismul tau! Facem echipa buna, Antonela!
Ai ales foarte bine! Te potrivesti tiparului acestor doamne, draga mea!
Eleanor Roosevelt, Jane Asten si maica Teresa sunt si favoritele mele!
Toate bune, Antonela!
Ma iertati ca va deranjez,vin cu rugamintea la d-voastra sa publicati un articol umanitar despre copilul meu.Singura mea speranta sunteti d-voastra.Toate detaliile despre copilul meu le gasiti pe blogul umanitar:
http://dorintilica.blogspot.ro/ .
Va multumesc anticipat!
Va rog frumos sa-mi dati un raspuns daca puteti publica articolul de care v-am rugat la adresa de e-mail tilicamariana@yahoo.com
Cum aş putea să încep altfel decât cu felicitări pentru proiectul pe care l-aţi pus în practică. Ştii că am susţinut: pasiunea pentru lectură se cultivă de când sunt copiii mici. Copilul trebuie să vadă acasă cărţi, să i se citească, să aibă exemplu în familie, altfel, degeaba vine şcoala să clădească, nu are pe ce, nu este temelia. Din câte spui în articol, copiii sunt încântaţi de acest club, participă, sunt doritori, interpretează deşi sunt la vârste fragede. Cât mă bucur! Dacă putem salva măcar 10% dint copii de la îndobitocire şi tot e ceva, adică salvăm rasa umană de la idioţenia voită spre care ne îndreptăm.
Nu ştiu dacă locaţia vă permite să faceţi proiecţii sau să audiaţi poveştile pe care le vreţi. Se ştie că un copil recepţionează mult mai uşor informaţia, dacă ea vine pe cale vizuală. Asta nu înseamnă înlăturarea cărţilor, dar anumite fragmente- să zicem, istorice- ar putea fi ascultate sau vizionate. Poate aveţi în plan aşa ceva.
O metodă foarte interesantă îmi pare cea a pălăriilor gânditoare de diferite culori. E ca un joc. Fiecare pălărie reprezintă un rol. De exemplu pălăria neagră exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata, gândeşte negativ situaţia; pălăria albă este obiectivă neutră, cea roşie lasă liber imaginaţiei şi sentimentelor etc. Sunt 6 pălării de culori diferite, se pot face grupe putând juca şi câte 2-3, chiar 6 într-o singură grupă.
Am multe idei pe care ţi le pot împărtăşi, depinde cum vrei să se anime acest club de lectură, să nu fie anost. Oricum, pasiune din partea ta există din greu, dorinţa de a face cât mai multe este, sănătate şi timp să fie!
Cum aţi realizat acest Club? Aţi mers prin şcoli, aţi înscris copii? Aţi vorbit la şedinţele cu părinţii?
Bravo, din nou! Dacă vrei să-ţi dezvolt o idee pentru club, îmi scrii, o fac cu plăcere.
Bună, Antonela!
Mulțumesc mult!
Da, am ca obiectiv apropiat partea cu proiecții, audierea poveștilor și jocuri interactive(inteligența emoțională), care să-i ajute să comunice între ei mai bine, să gândească, să simtă, să-i stimuleze, să le deschidă ”apetitul” pentru frumosul de pretutindeni; activități care să-i antreneze într-un mod plăcut, altfel.
Da, e grozavă metoda pălăriilor gânditoare, mă gândisem s-o pun în practică și la Clubul de lectură pentru ”copiii” mari! Mulțumesc mult pentru sugestie! Draga mea, orice idee e binevenită, te rog!
Vreau să animăm acest Club, vreau ca această activitate să fie ALTFEL pentru copii, ieșind din sfera tradiționalului și s-aducă plus valoare pentru ei, să fie o activitate așteptată cu mult, mult drag!
Cum am realizat acest Club? Telefonul fără fir funcționează minunat! Copiii din vecini, colegii de școală ai băiatului meu, copiii de la un afterschool, unde am organizat prima întâlnire. Oricum, vreau să formez grupe pe vârste, nu mai mult de 10 copii într-o grupă și în interior echipe împărțite pe abilități.
Draga mea, te rog, te așteptăm la Club cu idei!
Antonela, mi-ar face o deosebită plăcere să ne întâlnim! Cine știe, am visat cu cei mici, gândindu-ne la plimbările Clubului de lectură prin alte orașe(fac ce fac și revin la starea mea de visare și idealism!), întâlniri cu alte cluburi de acest gen, întâlniri cu alți copii de vârsta lor! …Pas cu pas, pași mărunți, dar siguri, nu?… Ce zici?…
Te așteptăm la Clubul nostru de lectură, draga mea!
O zi minunată, Antonela!
Pare interesant, dar trebuie să treacă nişte ani buni, măcar o generaţie (27-30 de ani) pentru a se proba rezultatele.
Punctul 3 e doar pe hârtie.
De ce copii noştri nu învaţă în Anglia?
Fiindcă nu vrem, cumva?
Desigur, copiii…
Ce simpatic ești! Eram convinsă că vei rectifica, intuiam asta…
…O rectificare și-n cazul textului meu(de fapt, e preluat, dar ”m-amestec”…): ”Părinții au, cu prioritate, dreptul…”(virgula în cazul de mai sus!)
Da, vor trece ani buni! …Vor fi și rezultate?!…
…Doar punctul 3 e pe hârtie?!…aș zice și 2…
Fiindcă…
E foarte greu sa nu vezi, cel mai important pe lumea asta. Acum patru ani de zile, era sa imi pierd un ochi din cauza unui copil care avea un pistol de jucarie, am fost internat la spital doua saptamani pana mi-am revenit.
Îmi pare rău s-aud asta şi mă bucur că eşti bine!
Şi totuşi, avem vederea şi n-o preţuim!…Nu iubim frumosul, nu ne interesează frumosul adevărat, adorăm kitch-urile! Nu iubim natura, mediul înconjurător, dimpotrivă, nu iubim zâmbetul şi-am devenit atât de posaci, nu iubim ce-i chiar în faţa noastră şi-avem aşteptări “măreţe” şi cât mai departe de noi…Vedem şi nu vedem!…
…Dar există speranţa!…
Un blog frumos si util, voi reveni !
Mulțumesc din suflet pentru apreciere, doamna Zina! Vă aștept cu mare drag!
Enumerarea ta este foarte buna asa ca imi ramane doar sa completez cu mici preferinte proprii – Fratii Jderi si seria lui Ioan Dan – Cavalerii Ordinului Basarab,Mesagerul Secret si consider ca oricand aceste carti pot bate muschetarii lui Dumas – cartile lui Mark Twain si Karl May adica de la Tom Sawyer si Huckleberry Finn la Winnetou si Comoara din Lacul de Argint si Testamentul Incasului pana la Ultimul Mohican al lui James Fenimore Cooper.
Da, bine enumerate! Mulțumesc mult, am omis, într-adevăr, autori preferați, dintre cei enumerați de tine: Ioan Dan, Karl May, James Fenimore Cooper, Mark Twain! Da, adormeam, delectându-mă cu aventurierii Winnetou și Old Shatterhand… Ce vremuri!…Deevin nostalgică, mai nostalgică decât sunt de-obicei!
Mulțumesc mult!
O seară minunată!
…Mi-ai dat o idee: voi reciti ”Comoara din Lacul de Argint”! …Nostalgiile astea!…
…hmmmmmm…nostalgica…frumos…
…in clasele I-IV si V-VIII dirigintele ne faceau cadaou de ziua copilului cate o carte si toti colegii ne semnam pe ea iar acum chiar frumos sa vezi semnaturi si nume pe prima pagina, sa iti aduci aminte de chipuri,voci, intamplari mai ales ca multi sunt plecati pe alte meleaguri…o alta amintire dar aceeasi nostalgie…
Da, da, ai mare dreptate, am omis cărțile și ”autografele” scrise cu atâta drag, timiditate și atenție de către colegii noștri pe cărțile oferite, plus cărțile primite-n dar, având câteva rânduri, drept pilde, de la ”tovarășa” învățătoare, respectiv profesoare/profesori…Câte amintiri,câte nostalgii!… Mulțumesc, completezi minunat! O seară minunată! Un 1 Iunie nostalgic și animat!!!
Frumoase manifestări pentru copii, utile, din care au ce învăţa.
Suntem în vervă, învățăm prin joacă și jocuri, ne delectăm și educăm!
Cel mai aspru critic este fiul meu, Tudor, 8 ani. El este filtrul prin care trec toate activitățile. Este criticul și colaboratorul meu!
Frumoasă iniţiativă!
Mulțumesc mult!
felicitari ! un eveniment reusit,demn de urmat !!!bafta pe mai departe !
Mulțumesc din suflet, Lili! Copii minunați, expansivi, inteligenți și veseli! Să dea Dumnezeu!
Foarte foarte frumos! Bravo! Ce copii minunati!
A fost o zi explozivă! Copii minunaţi, într-adevăr!
Dragă, dacă aveţi ceainărie … sunteţi de invidiat:) Unde porţi sta la taclale mai bine decât într-o atmosferă plină de arome îmbietoare?Se pare că prichindeilor le-a plăcut combinaţia asta. Bravo, Cristina! Mai ai surprize?
Da, e o ceainărie deosebită, ambient boem, gazde primitoare și cu mult bun gust! Suntem de-ai casei, aici organizând de ceva timp Clubul de lectură pentru cei mari(terapia pentru suflet).
Da, le-a plăcut foarte mult copilașilor, o locație diferită, o activitate pe măsura ambientului, a fost ALTFEL! A fost o zi frumoasă!
Mulțumesc din suflet, Antonela!
Mai am câteva proiecte, acum le definitivez. Revin cu detalii!
Aşa e, copilul trebuie să se simtă în siguranţă. Şi asta reiese din certitudinea că e iubit.
Da, iubirea e cheia! Iubirea conferă siguranță, certitudini.
De multe ori, primul impuls este acela de a striga la copilul meu, de a-l certa pentru o năzbâtie, de a-l pedepsi pentru un lucru rău făcut. Este încă mic şi nu înţelege. Dacă o fac, în secunda următoare am remuşcări pentru cum m-am purtat. Avem la îndemână strategii pozitive, avem -ceea ce nu au copiii noştri- răbdare, experienţă, şi puţină minte în plus. Nu ştiu ce se întâmplă cu noi, oamenii mari, cum de le-am pierdut pe toate pe drum. Iubirea, în schimb, e multă şi-o dăruim până la sufocare. Am fi în stare să ne dăm viaţa pentru copii. Dar nu e de ajuns. Atenţia pentru ei, joaca cu ei , timpul petrecut împreună corelate cu răbdare şi iubire ar face micro-universul nostru perfect.
Frumoasă poză cu băiatul tău, îţi seamănă. Îmi place şi articolul, să mai abordezi subiecte de genul. Încă mă mai caut.
Noapte bună.
Da, bine zis, Antonela, primul impuls e cel de la care pornește totul…de-aici și diferența…de fapt, asta face diferența! Ai văzut, ai simțit și-ai corectat, dar nu comportamentul copilului, ci pe-al tău, părinte care-ai reacționat impulsiv, instinctiv și pueril. Bravo, ai punctat foarte bine și sunt convinsă că exersezi deja!
Da, nu e de-ajuns să iubim, e nevoie de mai mult de-atât, e nevoie de implicare maximă!
Copiii trebuie să se joace, să nu uităm asta! Să se joace încă pentru mult timp! De fapt, putem să ne jucăm!
Mulțumesc mult, Antonela, pentru apreciere! Înseamnă foarte mult pentru mine!
Da, copiii, educația acestora și-a părinților, acestea sunt câteva dintre pasiunile mele.
Noapte bună, Antonela!
Ce frumos! Când mă apuc şi eu de vreo plăcintă, musai Andrei să mă ajute, altfel nu iese bună. 🙂 Să vezi cum amestecă el făina, cum foloseşte întinzătorul să facă “păcinte” şi ce încântat mânăncă.
Dar Tudor devine expert, nu mai e mult şi parcă văd că pui poze cum face “prăjituri cu răvaşe” de unul singur.
E imposibil ca momentul să nu fie unul plăcut, relaxant, plin de zâmbete.
Weekend frumos!
Antonela, de m-ar vedea mama(Dumnezeu s-o odihnească-n pace!), s-ar cruci, nu alta! Eram un antitalent, lipsită de voința de-a face un dulce!
Tudor mi-a adus determinarea, plăcerea de-a comunica altfel,într-o manieră diferită, când ”bucătărim” dulciuri împreună. Fiecare activitate aduce un alt fel de-a comunica, un alt mod de-a ne înțelege.
Nu mă-ndoiesc că ”păcintele” lui Andrei sunt delicioase! Îmi imaginez pofta cu care mănâncă ce-i ”făcut” de el!
Da, da, mi-a sugerat să nu mai semnez și eu răvașele, fiind suficientă doar semnătura lui…
Da, sunt momente unice, simple și frumoase!
O duminică minunată și vouă!
Frumoase replici, Cristina!
Replica și mesajul transmis… aceeași frumusețe…percepție și recepție, nu?…
Au și filmele farmecul lor, nu?
De acord, dar greu de găsit.
Dar nu imposibil!…
Dacă ai ști de câte ori m-am gândit și eu la asta…și am blestemat mișcarea feministă. Pe de altă parte cred că dacă aș fi trăit într-un alt context aș fi fost o luptătoare înfocată pentru egalitatea femeilor…
Da, sunt o feministă!… Și la ce bun?!… Cred în noi, femeile, cred în ”puterea” noastră și de multe, foarte multe ori…îmi plâng de milă… Așteptări controversate, limite prea multe, idei bulversante, atitudini lipsite de eleganță… Cred în oameni, în noi, dar mi-e din ce în ce mai frică!… frică de mine însămi și de concluziile din viața mea de zi cu zi… Și mă-ntreb iar și iar: la ce bun?!…
Cum am devenit, cum ne-am clădit, cum ne construim atâtea și atâtea reguli și principii…
Voi aţi vrut asta, Cristina!
Zeci de ani aţi căutat-o cu lumânarea şi aţi găsit-o: munca…
Da, așa este! Am găsit ceea ce ne lipsea și ne-ntrebam de multe ori…oare, cum e, cum va fi?!…Munca, bat-o vina! Ne-a înrobit mințile, ne-a împietrit inimile și ne-a ruinat sufletele! Am uitat și uităm eternul feminin: iubirea, cuvântul menit să aline, frumusețea(în general)…Timpul e dușmanul nostru, lucrează în defavoarea noastră!
Iubesc poveștile simple de odinioară când femeia nu era atât de ”șlefuită”, atât de ”puternică”, când inocența era la rang înalt, când trandafirul oferit cui trebuia îmbujora pomeții, când războiul de țesut ”lega” legende, când înțelepciunea feminină venea din cotidian, când nu erau atâtea rețete de fericire, rețete de destresare, rețete pentru afaceri înfloritoare, când piața era monetizată, dar de partea masculină, femeia fiind ferită de controversele sociale și mizeriile ”bănești”…
nu știam ce ne dorim, de fapt… am cerut și am primit dar, de fapt, n-aveam nevoie! acum, asta e, nu ne rămâne decât să jonglăm cum putem printre toate și să rămânem, totuși, femei.
Da, să rămânem femei! În fiecare zi, în fața oglinzii, îmi văd trăsăturile modificându-se, schimonosindu-se…M-am săturat să fiu pe sârmă, m-am săturat să jonglez, m-am săturat să nu fiu eu însămi, m-am săturat să nu arăt lumii că sunt sensibilă, că plâng, că sunt tristă, că sufăr, că viața joacă feste, m-am săturat să afișez puterea, de frica concurenței feminine, de frica competiției generalizate, de temeri și idei preconcepute, create, adoptate cu bună știință de noi, femeile, generații care-au clădit ceea ce-avem acum!!!
Frumos articol, Cristina! Ştii, în Evul Mediu european s-a dezvoltat un fenomenu intelectual, o dezbatere, care este cunoscută sub numele de” La Querelle des Femmes”, în centrul disputei aflându-se întrebarea dacă femeile sunt oameni sau nu (!!). E vorba clar de intoleranţa faţă de diferenţe, adică faţă de ființele umane care sunt diferite față de bărbați – implicit considerați a fi ”normalul” (bine, argumentele erau de natură teologică, biblică, dar au avut o circulație intelectuală largă şi îndelungată).
Fundamental, femeile sunt diferite de bărbaţi, aşa cum, la rândul lor bărbaţii sunt diferiţi de femei. Egalitate între sexe este un subiect controversat şi acum, misogismul de care am vorbit manifestându-se şi în ţările civilizate. Femeile vor să fie feministe, pierzând din vedere exact ceea ce ai spus tu: fericirea de a fi ele însele. Îşi doresc să depăşească lumea bărbaţilor, iar bărbaţii intră în lumea femeilor creându-se astfel competiția, concurența, gelozia, orgoliu, sentimente, resentimente, atitudini, capacitatea/incapacitatea de a accepta diversitatea ființelor umane, de a empatiza cu ele, cu poziția lor familială, socială. Femeile urăsc astfel bărbaţii pentru ceea ce sunt şi pot face. Bărbaţii dispreţuiesc femeile pentru ceea ce sunt şi pot face. Diferenţele vor exista întotdeauna. Pierdem din vedere esenţialul subliniat de tine: simplitatea!
Weekend frumos!
Da, normal că suntem diferite, atât de diferite! Ei sunt atât de diferiți, e adevărat! Păcat că nu încercăm să ne completăm sau o facem atât de discret că nici măcar nu realizăm asta… Da, cum bine ai spus, e un mediu concurențial, din ce în ce mai infam și apăsător, stresant!…Mă-ntreb de multe ori(Doamne, câte întrebări îmi pun! …multe dintre ele retorice chiar….): de unde vine stresul, cine a pornit această ”mașinărie”?!… Noi, femei, bărbați, prin atitudine, invidie, răutate, blocându-ne și împiedicându-ne unii de alții, în loc să ne alinăm, să ne dăm mâna, să renunțăm în favoarea celui de-alături… O iau pe câmpii…vor spune mulți…Da, jinduiesc după viața simplă, dar sunt atât de prinsă în acest angrenaj social, demențial de stufos, încât nu mă pot opri, nu mă pot rupe, nu pot rupe lanțul, verigile-mi sufocă mintea și-mi amărăsc inima… iar stresul își face loc în mine….ca la el acasă…
Tot vorbesc și amintesc mereu de mitul lui Sisif… așa mă simt…
Da, sunt o feministă!… Și la ce bun?!… Cred în noi, femeile, cred în ”puterea” noastră și de multe, foarte multe ori…îmi plâng de milă… Așteptări controversate, limite prea multe, idei bulversante, atitudini lipsite de eleganță… Cred în oameni, în noi, dar mi-e din ce în ce mai frică!… frică de mine însămi și de concluziile din viața mea de zi cu zi… Și mă-ntreb iar și iar: la ce bun?!…
Cum am devenit, cum ne-am clădit, cum ne construim atâtea și atâtea reguli și principii…
Ce mămică frumoasă! 🙂
Din păcate, timpul nu prea ne e prieten …..
Mulțumesc, Simona! Anul ăsta împlinesc 40 ani și-mi doresc ca timpul să-mi fie unul dintre cei mai buni prieteni, tocmai pentru a-l fructifica pe măsură, cu multă înțelepciune și pasiune. Nu mai vreau nimic tern în viața noastră!
…Primii pași: am adoptat în vestimentație culorile vesele, zâmbesc mai mult, ne plimbăm mult, nu las grijile să-mi conducă viața, mă bucur mai des…
Cât adevăr este în articolul tău! Citesc și mă regăsesc în el 🙁
…Simona, nu e timpul să iei atitudine, ce zici, draga mea?!…
Așa ar trebui 😛
Am ajuns, Simona, la o răscruce… A trebuit să decid, dar sper c-am făcut-o bine! Am ales-în sfârșit – ceea ce jinduiam de ani, am riscat și-am găsit curajul… E greu, dar nu imposibil!…
O seară liniștită, draga mea!
Foarte frumos spus!
Mulțumesc mult, Simona!
[…] Cristina Drăgoi a constatat cât de dură e pentru femei egalitatea cu bărbaţii. “Am dorit independență și egalitate… Le avem din plin!… Suntem dependente de muncă, casă, copii, soți, uitând de noi cu desăvârșire!… Am dorit să fim egalele bărbaților! Suntem: muncim la serviciu, acasă, întreprindem activități și acțiuni, minunându-ne de multe ori și întrebându-ne de ce ziua are doar 24 ore! …Ne-am pierdut feminitatea… avem putere și ne-am masculinizat vertiginos! Nucleul familiei nu mai e ce era demult! Acum cuantificăm monede și nu mai avem timp pentru adevăratele valori…” […]
Zilele trecute vorbeam cu niste prieteni/e despre subiectul asta si am ajuns exact la aceeasi concluzie. Femeile au dorit-o si acum regreta.
Din pacate, structura genetica nu permite schimbarea asta…oricat de mult si-ar dori-o femeile.
Cu totii avem de invatat…barbati, femeil…
Da, așa e! Din păcate, e tardiv, sunt prea multe de recuperat, de pus la punct, de structurat și de schimbat!…Sper doar, s-avem atâta minte și inimă, să ne mai tragem sufletul din când în când…
Da, da, cu toții avem de învățat!…
O săptămână bună vă doresc, dragilor!
Citatul meu favorit alaturi de cel din Forrest Gump
Clarence (Its a Wonderful Life-1946) – [In book inscription] Remember, George: no man is a failure who has friends. – Adu-ti aminte, George: nici un om nu este un ratat cand are prieteni.
Mulțumim mult! Da, extraordinară replica, cu atâta încărcătură emoțională, atâta profunzime!
Am văzut, revăzut această peliculă, am plâns, am zâmbit, am trăit-o din plin, alături de personaje, parte integrantă din această poveste de viață! Un film de zile mari, un clasic, într-adevăr!
Mulțumesc mult pentru recomandare, pentru că mi-ai reamintit de aceste replici minunate!
O săptămână minunată!
La mulți ani, Cristina! Să fii sănătoasă și împlinită! Ai o vârstă foarte frumoasă, pe care nu o arăți!
Da, exteriorul e ok, dar interiorul se resimte! Balanțele greu încercate au mai alterat ”fortăreața”, dar e ok…
Mulțumesc, la fel, Simona! Doamne ajută, draga mea! Toate bune și ție!
Spencer Tracy şi Katharine Hepburn
Da, într-adevăr, un cuplu memorabil! Mulțumesc pentru completare! O poveste de dragoste controversată, în spatele cortinei, timp de 27 ani…
”It is a great love story such as this that does not need to be spoken of, does not need words, and can never truly, no matter how many times one tries, be denied. Most certainly not conventional or traditional, this great love affair is a testament to the power of true love and the notion that, once one has crossed paths with one’s soul mate, the force of that encounter may make it impossible not to be swept completely and utterly away . . .”
O zi minunată!
http://www.calmbomb.eu/2009/04/colaborare-intre-oamenii-strazii/ – orice completare personala nu-si are rostul clipul spunand totul
O seara buna.
Pai sincer, v-o faceti cu mana voastra. Chiar daca viata e grea, etc, totusi sunt multe lucruri pe care le exagerati si nu le intelegeti….. Daca ati gandi cat mai rational posibil, v-ar fi mai usor….
Îmi place să cred că suntem – multe dintre noi – idealiste, visătoare! M-am săturat de atâta pragmatism și rațional în viața noastră!…Avem așteptări și dorințe prea mari, vrem prea multe și cât mai repede, nu mai avem răbdare, suntem solitare(nu solidare, da???)…Da, exagerăm, sunt multe pe care nu le înțelegem, dar nu mai știm să cerem ajutorul sau o facem într-un mod atât de ALTFEL și mai puțin plăcut!… Lipsa timpului, lipsa viselor, pragmatismul feroce…
Oooo, într-adevăr, un videoclip extraordinar, ce m-a lăsat fără grai, mi-a umplut sufletul de emoție și ochii de lacrimi! În urmă cu câteva luni bune, dacă nu chiar 1 an, a făcut furori pe internet! Mulțumesc din suflet pentru postare! Știi să pui punctul pe ”i”! Da, spune totul acest videoclip, nu mai e nevoie de cuvinte!… Sunt suficiente ritmul, starea, improvizațiile cântăreților, tonalitățile acestora și atitudinea celor din jur…
O zi minunată îți doresc!
…Reascult această piesă…da, voi avea o zi senină!…
Toate bune!
Eu ma refer ca femeile au emisfera dreapta, parca, a creierului, dominanta… Aia se ocupa cu emotiile, etc…nu cu ratiunea. De asta tindeti sa exagerati orice lucru, sa il priviti doar din perspectiva emotionala, nu rationala. Crede-ma, cand vezi lucrurile asa cum sunt, nu cum le percepi tu, perceptia fiind distorsionata de obicei, e mult mai sanatos pentru minte si trup…. Dar na, astfel de femei sunt rar de gasit…si apoi tot voi va plangeti ca ce greu e cu aia, ca ce greu e cu ailalta… Pai daca voi singure va ingreunati viata, si mai mult decat este
Da, noi, femeile, avem dominantă emisfera cerebrală dreaptă(emoții, comunicare), e drept!…Tocmai de-aia, de cele mai multe ori, sufletele pereche, ”uzanți” ai emisferei cerebrale stângi(rațiunea), ne completează, echilibrând balanța.Combinăm minunat emoționalul cu raționalul, nu?!…
Nu ne plângem, doar constatăm că e timpul să luăm atitudine și să predă anumite ”ștafete”…Sunt prea mulți factori care-au contribuit la ”progresul regresiv” al femeii de astăzi! da, ne-am îngreunat viața, e timpul s-o ușurăm!
Toate bune, o seară minunată!
De atatea ori am incercat sa-mi fac ordine-n viata asa cum spui tu “la propriu si la figurat”,am reusit doar partial pentru ca m-am impiedicat din cauza “vitezei” cu care incerc sa fac lucruri acasa si la “GRADI”unde ar trebui sa fiu fericita cu copiii si totusi sunt stresata dar nu e numai vina mea,este si vina societatii care stagneaza,regreseaza si nu-si poate ajuta cetatenii sa duca o viata mai buna,mai relaxanta.Exista o competitie”negativa”intre colegi,facem lucruri doar pentru punctaje si diplome.Daca nu le faci cu drag nu esti fericit.Nu esti fericit cand ajungi sclavul bancilor,cand copilul creste,isi ia zborul si cunosti “sindromul cuibului gol”,cand parintii imbatranesc si tu, la randul tau batran, nu mai ai rabdare cu ei si te simti vinovat.Uneori mai gradinaresc,alteori mai citesc o carte,ma joc cu catelul,,scriu…si totusi…”fericirea ramane doar un cuvant din dictionar”.O VARA FRUMOASA,TUTUROR!
Da, așa e! …spun asta cu regret în suflet…
Bine ai punctat – competiția ”negativă”, goana după bani și imagine, lipsa comunicării adevărate, lipsa prietenilor adevărați… Da, nu cunoaștem fericirea!…Etimologic înțelegem, dar practic…e doar o noțiune informativă… Și asta tot din vina noastră, a tuturor! Ne-am înstrăinat de noi înșine/însene, suntem roboți și sclavi.
E un cerc vicios al lipsurilor( a răbdării, înțelegerii, concilianței)…
La fel, scriu, citesc, petrec cât mai mult timp cu al meu băiețel, am vrea mai mult timp și cu soțul, dar timpul alocat nouă, familiei, e din ce în ce mai puțin…muncă multă, zâmbete puține și stres cât încape… Da, trăim în secolul vitezei, suntem concurenți în joaca timpului, care nu ne iartă, dimpotrivă, ne arată reversul, suntem parte integrantă, dar suntem prea implicați pentru a alege ritmul benefic nouă, sufletului, inimii….
Am renunțat la job-ul full time, eram încorsetată, uitasem de mine,nu mai aveam timp, resurse fizice și psihice pentru acei dragi, eram ”prinsă” în acest angrenaj social, care mă istovea(fizic, psihic)…Avem nevoi, dar nu trebuie să devenim sclavii acestora! Am revenit la pasiuni, mi-am luat inima-n dinți și-am schimbat ”macazul”… Hehe, sunt multe de spus, multe în joc, dar sunt puțin mai liniștită acum, iar copilul meu mă vede, simte, privește ca atare – sunt mama, nu o persoană pe care o vede când și când, doar pentru a-i completa colecțiile de jocuri și jucării…
Încerc să-mi fac ordine în viață cât pot, în maniera lentă, care să nu-mi ”sugă” seva!…Nu spun c-am reușit, mai sunt multe, dar încerc!…
O vară minunată!
Stii cu ce anume am eu o problema ? Cu faptul ca, pe langa proasta educatie a unor colege de specie cu tine, mai sunt si curve, materialiste, etc… Facebook e plin de poze porno cu minore, dar si majore…. Sunt obsedate doar de propriul fizic, sunt in cautarea unui bogatan care sa le intretina… Niciodata in istoria Romaniei nu au fost mai usuratice femeile decat acum, din 2000 incoace…
Educația, da, lasă mult de dorit! lipsa educației nu a dus niciodată la ceva bun, constructiv, dimpotrivă, nu?
Cred în puterea exemplului, dar în același timp, știu că nu se face primăvară cu o floare! Nu toți/toate suntem la fel, dar putem milita pentru o mai bună conduită, pentru schimbarea în bine. Cred că împletirea emoționalului cu raționalul, de care aminteam anterior, e de bun augur! O echipă pe cinste: bărbatul analitic, femeia intuitivă, împreună, de comun acord, aducând suflul schimbării măcar, dacă nu chiar schimbarea…
Toate bune!
Ce spui tu este idelaul…este normalul de fapt… Insa Romania ne dovedeste pe zi ce trece, dar si lumea in general, ca se INDEPARTEAZA TOT MAI MULT DE CE ESTE NORMAL, o sa vina vremuri si mai grele, foamete, canibalism, ne vom ucide intre noi pe strada mai ceva decat acum. Imi vine sa ma sinucid acuma, cand ma gandesc ce vremuri ma asteapta….
Da, normalitatea e la mare căutare! Sper din tot sufletul-optimismul meu, bată-l vina!-să nu ajungem la ”represalii” și să luăm atitudine, rămânând pașnici și solidari.
Revin: puterea exemplului, speranța, răbdarea și unitatea…soluțiile unui prezent normal, unui viitor pe măsură!
Toate bune!
O seară liniștită!
Intotdeauna este lumina 🙂
Așa este! De-am vedea asta cât mai des și cu timp, pe-ndelete, în adâncul sufletului…
multumesc pentru gandurile frumoase,expuse,draga mea !!!
Plăcerea mea din toată inima, draga mea!
Avem nevoie de-atât de puțin! Păcat, de multe ori, din neglijență, omitem simplitatea, care-i la îndemâna noastră!…Aderăm prea mult la complex și complet!… E bun dictonul: ”Viața e simplă, dar noi o complicăm!”
Somn lin, draga mea!
Noapte bună, dragilor!
Anna de Noailles: prima femeie comandor a Legiunii de Onoare franceze și prima femeie primită în Academia Regală Belgiană.
Anna de Noailles, fiica prințului Grigore Brâncoveanu, s-a născut la Paris, pe 15 noiembrie 1876. Este prima femeie care a primit distincția de comandor al Legiunii de Onoare, iar Nicolae Iorga o considera “cel mai mare poet francez”, neuitând să adauge că “dinspre partea tatălui este româncă”.
Vera Atkins: cea mai importantă femeie-spion din cel de-al Doilea Război Mondial.
S-a născut în Galați, pe 16 iunie 1908 și a emigrat în Marea Britanie în 1933. Studiază la Paris, la Sorbona, iar în 1941, la întoarcerea în Anglia, se alătură Serviciului de Operațiuni Speciale(SOE). S-a retras din serviciul activ în 1947, într-un sat din Anglia, unde în anul 2000, a și murit. Se spune că este una dintre femeile care au inspirat celebrul personaj Moneypenny, frumoasa secretară a șefei agentului James Bond.
Da, femei între femei, rădăcini românești, personalități marcante, femei remarcabile!
Mulțumesc mult!
Un weekend minunat!
[…] (Creativitate la feminin): Florăria cu povești, răvașe și istorii de […]
Mulțumesc mult!
Cât mă bucur să văd aşa ceva! Aceşti copii dornici de cunoaştere îmi răstoarnă gândurile sumbre care planează asupra a tot ceea ce înseamnă educaţie. Mă bucur că puteţi să-i determinaţi să vină din plăcere, să citească şi să scrie cu pasiune şi nu – aşa cum ai spus- din obligaţie. Te felicit pentru implicare şi vă doresc multă imaginaţie. Atâta timp cât nu intervine rutina, veniţi în permanenţă cu ceva nou, cred că vor fi atraşi de acest club. Pot face performanţă pe viitor. Să ştii că vă urmăresc, chiar dacă nu las întotdeauna o urmă a trecerii mele pe aici.
Un weekend plăcut!
Mulțumim mult, Antonela!
Suntem creativi, atenți la detalii, veseli și ne completăm minunat! Ne place această activitate, pasiunea fiind principalul liant! Îndrăgim acest grup și-i conferim autenticitate și continuitate.
Știu că ești cu ”ochii” pe noi și-ți mulțumim din suflet pentru asta! De fapt, suntem mândri de asta!
Pasiunea constantă e constructivă, pozitivă și-mi place să cred că schimbarea în bine-și va spune cuvântul, schimbarea la nivel de comunitate! Credem în pasiune și echipă!
O duminică plăcută, Antonela!
Superb. Te felicit!
Mulțumim mult, Emilia!
mersi ! interesant
Cu multă plăcere! Da, mie, una, mi-a plăcut, a avut efectul scontat!Mă bucur că suntem la unison!
Noapte bună!
frumos zis! 🙂
Mulțumesc, Irina! Iubim legendele, le ”intonăm”, medităm la ele și sunt un bun liant între rațional și emoțional!
Frumoasă postare…
Mulțumesc mult!Eram convinsă că va fi și pe ”gustul” tău!
Multumesc! Interesant! Mi-a placut!
Plăcerea mea, Gabriela! Sunt încântată să realizez că pragmatismul nu e chiar ”piatra de temelie”!
Fara suparare.. dar eu am incercat sa le despart si am reusit.. asta inseamna ca o sa fiu singur mereu ? 🙂
Eiiii, aveți degetele flexibile…Luați partea frumoasă a LEGENDEI!… mâna stângă, mâna dreaptă…cele două jumătăți, nicidecum singurătate, nu?…
Un exercițiu plăcut inimii, ochiului și-al mâinilor, bineînțeles!
Toate bune de pe meleaguri nemțene!
O seară minunată!
[…] Cristina Drăgoi ne povesteşte o legendă a verighetei: “V-ați gândit vreodată la semnificația verighetei pe inelar sau de ce numim al 4-lea deget inelarul? …Degetul mare reprezintă părinții, arătătorul – frații, mijlociul – pe tine însuți/însăți, inelarul reprezintă sufletul pereche și degetul mic – copiii… Pune-ți mâinile față în față, îndoaie degetele mijlocii și lipește-le, apoi, apropie vârfurile celorlalte degete… Încearcă să desparți inelarele, care reprezintă partenerul de viață. Nu vei putea, pentru că… destinul soțului și al soției este să rămână împreună pentru toată viața!” […]
Mulțumesc mult!
Am incercat si asa este nu am reusit sa despart inelarele ,semnificatia este frumoasa de ce nu !
Semnificație de bun augur!…Într-adevăr, de ce nu?!
Toate bune de pe meleaguri nemțene!
Ţi-am dat like, chiar dacă nu particip la concurs, dar chiar aprciez pagina.
Succes la concursul tău, să ai cât mai mulţi concurenţi!
Mulțumesc mult, feedbackul tău e de bun augur pentru mine!
O săptămână așa cum ți-o dorești!
Sper să fie cât mai mulți concurenți!
Felicitări pentru inițiativă! Mă bucur când văd oameni care promovează lectura în rândul copiilor. Trebuie să înțeleagă cât de valoroase sunt cărțile!
Mulțumesc mult, Andreea! Iubesc cărțile, am deprins asta de la mama, care la rândul ei le-a iubit enorm(Dumnezeu s-o odihnească-n pace!), ne-a arătat drumul cărții, șirul poveștilor, istoriilor! A făcut-o cu calm, răbdare, dăruire și pasiune! Ne-a transmis emoțiile ei(surorii mele și mie), acum, la rândul meu, transmit mai departe iubirea pentru lectură!
[…] știu dacă legenda e adevărată, dar mi-a plăcut. Mulțumesc cristinadragoi.ro pentru […]
Cu multă plăcere! Sunt încântată că ţi-a rămas la inimă!
Mulțumesc, Oliandra!http://oliandra.wordpress.com/2013/07/26/de-ce-purtam-verigheta-pe-al-4-lea-deget/
frumoasa demonstratie si se pare ca semnificatia sa fie reala .si cu toata aceasta semnificatie care pare sa fie reala ,eu totusi am o intrebare:
-daca 2 persoane se casatoresc si-si pun verighetele pe acele degete semnificative ,DE CE TOTUSI AJUNG SA SE DESPARTA? (UNELE)
Hehehe, atâtea întrebări punem și ne punem în viața asta, multe dintre întrebări retorice chiar!…Dac-am urma firul legendelor, dac-am crede în legende, povești, dacă viața n-ar mai fi așa cum e și cum de multe ori ne-o facem cu mânuțele noastre, dacă ”te iubesc până la moarte” ar îmbina cognitivul cu emoționalul într-un mod mai puțin paradoxal decât e în multe cazuri, DACĂ stresul n-ar fi un dușman cotidian, DACĂ, DACĂ…., am fi fericiți până la adânci bătrâneți, nu?!…Ce-i fericirea?!…Așa cum o vede fiecare, nu?!…și totuși…
Da, viața ne-a demonstrat-o din plin…pornim pe-un drum, un cuplu…și-ncheiem pe două drumuri paralele!…Ține de noi, implicarea noastră pe termen lung(e atât de ușor să începi o relație și-atât de greu s-o menții!), conjunctură, ambient, anturaj, clipă!
nimic nu este ptr toata viata, doar viata prin ea insasi..din fericire de atunci au mai evoulat si evoluati chinezi
Da, bine zis: nimic nu este pentru toată viața! Mi-ar plăcea ca iubirea, emoțiile, sentimentele dintre noi să fie pentru TOTDEAUNA, dar nu sunt absurdă, nici atât de idealistă!….NIMIC nu e pentru toată viața!
interesant
Interesant, plăcut și cu efectul scontat pentru suflet!
Foarte frumoasa, idealista explicatie a unei realitati fiziologice. Degetul mijlociu si cel inelar sunt controlati/ inervati de acelasi nerv!!! Asta inseamna ca nu pot face concomitent gesturi/ miscari diferite.
Eu, una, idealistă fiind prin definiție, prefer și conotații de acest fel în detrimentul realităților științifice…Uneori, idealismul poate face diferența!
Oricum, mă bucur că te-a încântat explicația idealistă…sunt convinsă că da!…
O zi minunată!
Dar asta e valabil si daca indoi degetele aratatoare si incerci sa desparti degetele mijlocii deci bine spus…legenda 😛
Da, o legendă între legende, dar bine intenționată! …
Multumesc de postare,chiar aveam nevoie de ea..Poate si altele?
Cu multă plăcere, zâmbet și vorbe pe măsură! Cum să nu, vor mai fi altele, dat fiind că sunt o pasionată de legende, povești cu tâlc, istorioare și snoave ce ne poartă pe tărâmuri minunate, unde speranța e suverană!
Multumesc,Interesant!!!
Cu multă plăcere! Legendele au avut dintotdeauna ceva aparte, misterios și sofisticat(cum spune o prietenă de-a mea), iar noi(în esență) suntem sensibili, sentimentali și dornici de frumos în viețile noastre.
Foarte frumoasa, sincera si inpirata de pus aici, in acest spatiu virtual, aceasta legenda.Multumesc draga Flory! 🙂
Cu multă plăcere, draga mea!Dintotdeauna mi-au plăcut legendele, iar morala lor și mai mult!
Foarte frumoasă poveste!
Mă bucur că ți-a plăcut! Vezi, nu degeaba sunt o idealistă!
:))) si eu daca pot sa despart degetele inelare ce inseamna? ca nu o sa am suflet pereche ???
E o legendă, să nu luăm ad literam, să extragem doar partea frumoasă!….Apropos, Alecss, ai falangele flexibile, ești excepția!…
DA….SUFLETUL PERECHE ESTE PENTRU CAT ESTI IN VIATA….DAR CAND UNUL SE DUCE? TI-L IA DUMNEZEU…? E VALABILA ATATA TIMP CAT SUNT AMBII IN VIATA…….SUFLETUL INSA RAMANE UNIT SI DUPA MOARTE
Da, e trist când întregul se divide!…Rămân amintirile, legendele, emoțiile și sentimentele a ceea ce-a fost cândva, este și va fi în sufletul celui rămas…să umple golul…
si eu iubesc afinele!!!! si fac un cheesecake delicios cu ele 🙂
[…] Cristina Drăgoi ne spune povestea fetiţei care a întâlnit o zână: “O fetiță se plimba agale printr-o frumoasă grădină cu flori, când a văzut un fluture imens prins într-un spin. Fetița s-a dus la el și l-a eliberat… Fluturele s-a transformat într-o zână minunată… Fetița i-a spus că vrea să fie fericită… Copila a crescut și nimeni nu era mai fericit decât ea… Zâna mi-a spus că toți oamenii… au nevoie de dragostea mea”. […]
Mulțumesc mult pentru recomandare!
O duminică minunată!
1. Pai si eu am constatat ca am reusit sa le despart din prima, si nu cred ca am vreo flexibilitate deossebita sau vreun exerciitiu deosebit al muschilor extensori si interososi dorsali necesari, adica nu cant la pian, nu bat la masina decat cu cel mult 3 degete, etc ! Insa desi am fost initial usor dezamagit, pana la urma mi-am zis, ei, bine cel putin ca nu am vreo vatamare de nerv radial, ca restul se rezolva.
2. Insa mie imi place ideea de a scrie povesti despre verighete. De ex stiati ca in destul de multe tari UE verigheta oamenilor care sunt casatoriti se poarta pe inelarul drept, nu cel stang asa ca in Romania, (inelul de logdna, sau o verigheta chiar se pot purta pe inelarul stang pt a anunta logodna, dar dupa casatorie verigheta se pune pe dreapta).
Stiati ca moda purtarii verighetelor nu a originat in China (desi se stie cate multe lucruri interesante totusi au originat in acea civilizatie), ci in UE ? Hmm…ma intreb daca asta e adevarat, ca nu am dat search decat superficial, si nu am verificat cu mai multe surse.
Staiati ca in SUA in randul colonistilor initiali din UE moda era doar ca femeile casatorite sa poarte verighete, nu si barbatii casatoriti, (dupa ceremonia d nunta, cand desigur ca se efectua ritualul necesar care implica niste inele, cel putin l acrestini, numai ca nu stiu daca se folosea doar 1 inel care era trecut asa de la 1 la altul, si pe urma ramanea pe degetul femeii, sau se foloseau 2 inele si pe urma barbatii si-l dadeau jos pe al lor…trebuie sa mai studiez ca efectiv habar nu am care e tipicul utilizarii inelelor in decursul ceremoniilor religioase de nunta, ca totusi una e casatoria religioasa si alta e moda sociala de dupa),,insa in sec 20 abia a devenit modern sa poarte si barbatii si femeiile verighete ? Nu am reusit sa aflu cand a devenit modern pt barbati sa poarte verighete in UE (dupa casatorie).
Zau cred ca e un subiect ff interesant de cercetat, si cred ca e posibil sa incerc sa scriu un articol pe blog despre asta, pt ca mi se pare un subiect interesant, insa vad ca am mult de cercetat, ca sunt total pe dinafara, si e un subiect ff complex totodata. Multumesc pt idee. Am sa dau link la blogul tau atunci cand o sa public articolul ala, ca daca nu citeam acest articol aicea nu mi-ar fi trecut prin cap sa ma gandesc la chestiile astea, mai ales ca eu nu planific sa ma casatoresc chiar asa curand, e posibil chiar sa nu ma casatoresc niciodata, deoarece mi se pare ceva ff complicat, plus unde locuiesc eu nu prea mai e la moda sa se casatoreasca lumea, ca nu prea foloseste la nimic pe termen scurt, desi s-a determinat ca barbatilor casatoria le e utila pt ca le sporeste speranta de viata, dar chiar si asa lumea nu se prea gandeste la utilitatile pe termen lung de obicei, cel putin nu lumea de varsta mea…desi zau, mie mi-ar fi placut asa ca idee, desi stiam ca e de munca, nu gluma dupa aia, si e si ff complicat sa stii sa negociezi diverse chestii cu altcineva, etc, sa nu iasa scandaluri si nervi dupa aia, etc.)
Mă bucur că acest articol te-a inspirat!
Căsătoria e un pas la alegere, cine vrea îl face, cine nu vrea, nu!
Mult succes!
Abia aștept să citesc articolul!
te astept si data viitoare cu articolul la concurs. multa lume n-a stiut de el, apoi dupa ce l-au citit s-au cainat ca nu l-au votat. eu nu pot vota, insa imi place articolul.
Îmi pare bine că ți-a reținut atenția!
Mult succes!
Poate…data viitoare!…
Toate bune!
[…] 5. Femina Blog – Legenda verighetei! (0%, 0 Votes) […]
[…] 5. Femina Blog – Legenda verighetei! (0%, 0 Votes) […]
Buna, Magda. Ma bucur sa vad devoratori de afine :). Sunt foarte bune si in prajituri, dar eu am grija la combinatii, pentru ca sunt permanent la dieta. Dupa cum bine se stie, combinatiile alimentare ( un articol despre care vom discuta) pot reduce efectele curative ale unor alimente pretioase. Oricum, m-as “risca”cu o bucatica mica de prajitura de la tine!!!! 🙂
[…] Lectura, educația și viziunea […]
Mulțumesc!
“Tudor citește, el care spunea cu ceva timp în urmă că nu-i place …”
Ce realizare, Cristina! Eşti o mamă fericită printre atâtea mame care încă se luptă cu copiii lor, să-i determine să pună mâna pe-o carte. Ai găsit metoda, calea pentru a-l face pe Tudor să citească. Mă bucur pentru voi.
Mă gândesc din ce în ce mai serios (într-un viitor apropiat) să pun bazele unui astfel de club, sper să găsesc mămici dornice să se implice şi timp pentru o astfel de activitate. Ştiu că pe tine o să te am aproape pentru orice nelămurire, întrebare, ajutor.
Aştept detaliile promise.
O zi frumoasă!
Da, sunt o mamă fericită! Pasiunea a învins! Realizez, conștientizez că toată munca mea dă roade și mă bucură enorm asta!
Minunat, Antonela, abia aștept înființarea CLUBULUI DE LECTURĂ coordonat de tine!!!
Vei spune că sunt o zăludă, dar ne-am propus să facem excursii în toată țara, schimb de experiență cu alte Cluburi de lectură. Uite că prilejul apare: tu vei înființa un club de acest gen.
Cum să nu, draga mea, poți conta pe mine! Cu mare drag și prețuire!
Bineînțeles, voi reveni cu detaliile promise, Antonela.
Mulțumim, la fel! O zi minunată!
frumos mia placut,am trimis mai departe si pers dragi mie pop
Sunt încântată că te-a emoționat! Cu drag!
http://www.papetarie.ro/hartie-si-etichetare/caiete-si-blocnotesuri/blocnotes-a4-spirala-80-file-pupitre-clairefontaine-7908-m1.html
Acest link reprezinta produsul ravnit, vanat!!
Bafta mie!!! 🙂
Felicitări, Cristina!Să ai parte de foarte mulți ani minunați în această lume virtuală.Te citesc cu plăcere de fiecare dată 🙂
Mulțumesc mult, Simona!
Doamne ajută!
O duminică minunată!
La mulţi ani, Cristina, ţie şi blogului tău!
Noi îţi mulţumim că ai deschis blogul!
Mulțumesc mult!
Buna! Am citit pe undeva ca ai fi din Piatra? Si mai aveti si un club cu lectura si prajiturele?:)
Bună! Da, sunt din Piatra-Neamț și avem 2 Cluburi de lectură: unul pentru adulți(terapia prin lectură), iar celălalt pentru copii(clădirea și dezvoltarea dragostei pentru lectură).
Primul exemplu sunt părinții!
Bine ai revenit in SuperBlog! Multumim pentru participare si iti dorim succes! 🙂
Bine v-am regăsit! Mulțumesc și eu! Doamne ajută!
Interesant punct de vedere. Eu am zâmbit….
Mă bucur că ți-a plăcut și c-am adus zâmbetul în inima ta, Adriana! 🙂
Succes, Cristina! 🙂
Doamne ajută! Toate cele bune de pe meleaguri nemțene și tot binele din lume! 🙂 E-atât de simplu să fii bun! 🙂
Mult succes, Cristina!
Mulțumesc mult, Dane! Doamne ajută! Salutări de pe meleaguri nemțene! Mult succes și ție în tot ceea ce întreprinzi! 🙂
Florii!!!cea care merita felicitarile ,respectul nostru si stima esti tu!!!Noi trebuie sa-ti multumim ca ne-ai lasat sa ”furam ”ideea de la tine.De fapt imi doream sa fie si la noi un astfel de club,nici nu stiu cum am ajuns sa ma gandesc la infiintarea lui si ma rog de cand am vorbit cu tine sa reusim si sa gasim ceva indeajuns de ”sclipitor”incat sa reusim sa atragem copii!!!Iti multumim pentru tot!!
Lucia, ma bucur nespus c-am fost de folos, ca acest club v-a inspirat!
Doamne ajuta, sa va indepliniti scopul, este un scop nobil, util si de bun augur copiilor si parintilor. De-ar intelege cat mai multi utilitate si importanta lecturii in viata noastra!:)
Va doresc mult succes! Sunt convinsa ca va veti indeplini obiectivul!
Sunteti un exemplu, dragele mele!Sa ducem puterea exemplului mai departe! Merita! Merita petru armonie, dezvoltare si o buna atitudine… a noastra si-a copiilor nostri!
Poate, impreuna, vom determina sa ia aceasta atitudine cat mai multa lume din toata tara(din cat mai multe orase, sate, comune)!
O saptamana asa cum v-o doriti!
Felicitari , Cristina si sa aveti parte de mult succes!
Multumim mult, Adela! Doamne ajuta!
Toate cele bune, Adela, de pe meleaguri nemtene! 🙂
Mulţumim, la fel şi ţie!
S-avem o săptămână așa cum ne-o dorim! 🙂
Doamne ajută!
Ce mi se pare foarte interesant la acesta tableta este functia Dual Dispaly care iti permite sa faci 2 lucruri in acelasi timp. Pe TV sa vezi un film , iar pe tableta te poti juca sau asculta muzica. La tv te poti conecta cu ajutorul adaptorului smart2view.
Da, da, multifuncționalitatea este cheia succesului în tehnologie și -n aplicații.
Dual Display are un avantaj, într-adevăr.
Mulțumesc!
Un weekend minunat!
Jumatate din articol l-am citit cu atentie. Restul in diagonala asa ca n-am aflat. Unde este clubul de lectura? Sunt si carti pe subiecte tehnice, scrise pe intelesul tuturor?
Cluburile de lectură sunt în Piatra-Neamț. Dacă vă interesează cel pentru adulți, temele le alegem de comun acord, că sunt volume de beletristică, specialitate, depinde de conjunctură. Detaliați-mi, vă rog!
O seară frumoasă!
M-ar fi interesat cartile despre inginerie, IT si medicina. Din pacate, locuiesc in Bucuresti. Este cumva un club si aici?
O seara frumoasa!
Bună, Andreea! Nu știu, Andreea, dar ne putem interesa. În altă ordine de idei, de ce nu înființezi tu un club de lectură?! Orice are un început, draga mea!
Ține-mă la curent, da?
Un weekend minunat!
Buna,
Nu infiintez un club de lectura din lipsa de timp. Lucrez, am facultate si incerc sa le fac excelent pe amandoua. As mai avea 2 ore libere pe saptamana, dar sunt prea obosita ca sa le lucrez si pe alea.
Mult succes, Andreea! E foarte bine cand stii ce vrei si vrei sa le faci si foarte bine! Bravo!
O saptamana excelenta, Andreea!
Mi-ar fi placut si mie sa am un MIEZ DE LAPTE la care sa ma gandesc,din pacate eu nu imi aduc aminte nici macar de o poveste spusa de bunicii mei .Imi aduc aminte ca in copilaria mea mereu mi-am dorit saam o ,,tara” sa merg la bunici sa pot face compunerea de dupa vacanta ….cand a murit tatal meu,bunica a spus:”eu de acum la cine mai vin?”venea mereu la noi pana atunci…..dar nu am sa uit acest MIEZ DE LAPTE ,pentru ca am simtit dragostea din el si mai ales pentru ca acum o inteleg cu adevarat pe mama mea,bunica lui Tudor al meu,de fapt unica pe care o are si el,mereu ii spun ca prea ii face toate poftele si il lasa sa face ce vrea..etc…Doamne multumesc pentru ca Tudor are MIEZ DE LAPTE SI MIERE!!!!chiar daca nu are ”tara” are dragoste infinita si neconditionata,povesti,plimbari ,jocuri ,fac mancare impreuna,muta mobila impreuna,fac cumparaturi imreuna,au secretele lor ,se inteleg din priviri si lista poate continua…
Asta-i tot ce conteaza, Lucia! Iubirea neconditionata, pasii marunti care creeaza si croiesc marii pasi in viata! Legaturile dintre oameni fac diferenta in viata!
Bravo,Cristina!Majoritatea celor care au copilarit la tara,sunt in asentimentul tau si fac aceeasi asociere.Daca ti ai petrecut o vacanta la bunici n ai cum sa nu asociezi persoanele dragi tie,respectiv bunicii cu ceva bun.Doar bunica mai facea astfel de bunatati.
Mulțumesc, Vis de ceară! Bunicii, dragii de ei! …în cazul bunicilor mei, Dumnezeu să-i odihnească-n pace! …Bunicii, deschizători de drumuri, amintiri frumoase, clipe de neuitat!… Avem ce împărtăși copiilor noștri…:)
Toate bune!
Felicitari, Cristina!! Ai reusit, prin aceasta descriere, sa cureti praful din casa amintirilor…inghesuite intr-un “colt” al mintii mele. Mi-ai amintit de intregul “proces” al realizarii unuia dintre cele mai sanatoase alimente, si anume: branzica. Bunicul meu era tare meticulos la acest capitol…si abia astepta sa faca, sa refaca in fiecare dimineata … MIEZUL. Dar.. trebuie sa recunosc ca ai venit cu o noutate… prezentul…:). Da, ai adus in prezent, ne-ai reamintit.. de cat trebuie sa fii de dedicat…pentru ca acest MIEZ DE LAPTE..sa fie unic :). Multumesc!!
Mulțumesc! Asta a și fost ideea, actualizarea și împletirea, într-o altă manieră, a trecutului cu prezentul. Vă recomand acest miez de lapte, încearcă papilele gustative într-un mod plăcut, e delicios și te îndeamnă la amintiri, povești și continuitate…
Plăcerea mea!
O duminică delicioasă! 🙂
Foarte mult mi-a placut partea de educatie in pasi mici – lucrurile au semnificatia pe care o punem in ele. Povestile ne ajuta sa trecem dincolo de la ce se vede, la ce se simte. Multumim pentru articol.
Vă mulțumesc mult! Mă bucur enorm că v-a plăcut, c-am reușit să creez și s-ajung la sufletele celor din jurul meu, din jurul nostru!
Am crezut, cred și voi crede în semnificația poveștilor în viața noastră, ca suntem adulți sau copii. Pildele în educație sunt pilule miraculoase.
Toate bune de pe meleaguri nemțene, de la poalele Ceahlăului, unde iubim șezătorile!
buna, suntem la inceputul unui proiect care se refera la lectura publica pentru adulti. Ai putea, te rog, sa-mi impartasesti ceva din experienta voastra in organizarea clubului de lectura pentru adulti? Cu ce fel de probleme va confruntanti, ce carti prefera cititorii adulti, care este frecventa lor de participare, cate persoane participa la o sesiune, cum ati promovat proiectul, ce ii motiveaza pe participanti…. ? Multumesc!
Cristina
Bună seara, Cristina!
Vă felicit și vă urez mult succes!
Clubul de lectură pentru adulți a luat naștere ad-hoc, a continuat și continuă în forță, fiind un grup de doamne și domnișoare, o comunitate extraordinară! 🙂 Terapie prin lectură, asta facem săptămână de săptămână, e pilula noastră miraculoasă, este ieșirea din cotidian, în altă manieră…Inițial, am organizat întâlnirile în incinta Casei Cărții, dar, la un moment dat, ne-am simțit stinghere…Ne-am reorientat spre o ceainărie(Teaz) din orașul nostru. Un loc fermecător, unde ne simțim minunat, e ambientul propice actiivtății noastre, temelor noastre…mai ales iarna!!!
Cum ne organizăm? Stabilim o dată de comun acord, în funcție de timpul fiecăreia dintre noi, postăm evenimentul pe facebook, ca event creat, alegem o carte sau mai multe cărți, totul decurgând de la sine! Suntem pline de viață, ne completăm, este oaza noastră acest club!Titlurile le stabilim de comun acord, la fel! Ne pliem, suntem flexibile, creștem împreună, fără să ne șicanăm, dimpotrivă! …Cum spuneam, ne întâlnim o dată pe săptămână, câte 1 1/2 oră sau 2 ore, depinde, poate și mai mult! De-obicei, suntem cam aceleași persoane, completând pe alocuri ”puzzle-ul” alte doamne/domnișoare, aproximativ 7-8 persoane. Ce îi motivează pe participanți? Dragostea pentru lectură și ideea unei după-amieze ALTFEL!
Dacă te mai pot ajuta cu ceva, Cristina, nu ezita să mă contactezi!
Visele trebuie să le purtăm cu noi, să le desfășurăm, să le materializăm! Visele trebuie identificate și sporite!
Toate cele bune de pe meleaguri nemțene!
Sănătate, iubire, armonie!
Cu prețuire,
Cristina
Felicitari pentru aceasta idee minunata. Multumesc pentru amabilitate si sper sa putem avea un schimb de experienta interesant.
Cu drag, Cristina
Mulțumim mult, Cristina! Cu mare plăcere! Abia aștept să povestesc doamnelor/domnișoarelor despre tine și proiectul tău, e semn că lectura dă roade și nu suntem atât de apatici și plictisiți, cum se mediatizează!
Așteptăm vești de la tine și clubul de lectură, da? 🙂
Pentru orice idee, sunt aici, Cristina!
Cu drag,
Cristina
Procesor Quad Core de 1 GHz, ecran generos si un aspect elegand si slim. Mi se pare o tableta cu potential, este potrivita pentru toti cei care sunt pasionati de jocuri si de internet.
Mulțumesc! E bine de știut! Cu cât mai multe păreri, cu atât mai bine, nu?!
O zi minunată!
E foarte interesant cum se leaga cateodata unele lucruri intre ele:asa se spune ca de fapt avem toate raspunsurile sub ochii nostri ,numai noi nu stim sa le vedem.
Aceasta poveste mi-a adus aminte ca datorita luminitelor a inceput si baiatul meu sa paseasca.Statea de ceva timp in premergator dar nu facea nici un pas ,eram tare necajita si cu putin timp inainte ce Craciun ,verificam cu sora mea instalatiile pentru bradut si ea a agatat o instalatie de pom de clantele a doua usi,el fiind fascinat de lumini de tot felul ,curios a plecat sa le atinga . A fost o mare bucurie si un frumos cadou inainte de Craciun.
Iti multumesc,Florii ,retraiesc bucuria!!!O zi frumoasa iti doresc!!
Amintirile sunt prezente mereu in viata noastra, prin intermediul povestilor, totul fiind purtat mai tarziu pe firul sperantei, Lucia!
[…] Cristina Dragoi […]
Cu siguranta lumea ar fi mult mai buna si mai frumoasa daca toti copii ar avea o mama asa cum esti tu pentru Tudor!
Multumesc, Lucia! Draga mea, tu esti acel zambet triumfator pentru Tudor al tau, esti parte din puterea lui! Sa nu uiti asta niciodata!
Lucia, unde-s multi, puterea creste!
Principiile, zambetele, increderea in schimbare si perseverenta pot insemna mult pentru noi, cei putini!!!
Cu drag, Lucia si Tudor, de pe meleaguri nemtene!
Multe putem invata de la copii nostri,trebuie doar sa-i ascultam cu atentie!Pupici lui Tudor si tie!
Da, Lucia, asa e! Ar fi suficient sa ne privim ceva mai mult timp, sa-i ascultam, fara sa-i intrerupem, sa le fim alaturi mereu!
Cu drag, Lucia si Tudor!
Draga Cristina te felicit pentru calitatea ta de a impartasi bunatate, motivare, educatie !! Cu drag Alina Prutean
Multumesc din suflet, Alina! Iubesc copiii si asta-mi da speranta, incredere si zambete!
Doamne ajuta!
Cu drag si pretuire!
D-zeu s-o odihneasca -n pace!!Sunt sigura ca a fost foarte mandra de voi !
Da, da, cineva acolo sus ne iubeste!
Da,prin felul dvs de a fi (un suflet cald,bun,energic,dedicat,plin de pasiune si iubire) reusiti, cum bine ziceti sa atingeti sufletele si inimile celor din jurul dvs.
D-zeu sa o odihneasca in pace!
Multumesc din suflet! Un gand bun, un zambet, o vorba pe masura si-o imbratisare, doamna Ramona!
Doamne ajuta!
Da, da, Dumnezeu s-o odihneasca-n pace! …Canta ingerilor si-i incanta!…
emotionant
Ma bucur ca v-a placut! Va multumesc!
Emotiile sunt cele care ne apropie, ne aduc zambetul pe buze si speranta in suflet-inima-minte.
Buna ziua,
Pentru ca va apreciem creatia si originalul va invitam sa participati la concursul nostru:
Concurs pentru bloggeri – „Ai un blog – castigi pe loc!”
Daca ai un blog si vrei sa scrii despre produsele noastre, Total Pro Beauty iti rasplateste creativitatea!
PERIOADA DESFASURARII CONCURSULUI: 15 August – 15 Septembrie 2014
100 de premii vor fi desemnate automat primilor bloggeri care si-au demonstrat creativitatea in mod corect! Mai multe detalii pe site!
http://www.tpb.ro/content/19-concurs-total-pro-beauty
Cu stima,
Stefania Pasarelu
Team Player Business SRL – Total Pro Beauty Shop
+40 785-228.009
stefania@tpb.ro
http://www.tpb.ro
http://www.facebook.com/TotalProBeauty
why so many things to fill
ai dreptate… in ziua de azi femeia incearca din rasputeri sa se desprinda de obligatiile csnice si sa fie independenta. nu e un lucru gresit, insa nu mai au feminitate.
Din pacate, uitam ca independenta atat de mult dorita…implica sacrificiu, eforturi mari din partea noastra…
Si noua ne-a fost tare greu sa ne hotaram. Nu stiam decat ca vrem aur alb si sa fie drptee nu bombate dar in rest, optiuni sunt tare multe. Ne-am hotarat intr-un final la o firma din Bucuresti (Atcom) pentru ca promiteau un aliaj mai bun pt aurul alb, astfel incat sa nu se ingalbeneasca(ele sunt de fapt din aur normal suflat cu rodiu care se duce mai greu sau mai usor in functie de metoda). Am si vorbit cu ei la telefon si tot tacamaul.Cand am ajuns acolo insa, doamna de la magazin habar n-avea de aliajul respectiv, am fost foarte dezamagiti. Dar, pentru ca batuseram drumul,le-am luat totusi de acolo. Si cum nu am vrut sa alegem de pe net, vroiam sa vedem cum vin pe deget, am stat acolo o gramada de timp pana ne-am hotarat. Cel mai greu a fost pentru ca le-am vrut identice. Asa cum e simbolica pentru tine culoarea galbena, pentru mine a fost ideea asta cu inelele identice. Acum asteptam sa vedem cat o sa ne tina aurul alb. Si dupa toata tarasenia, a sotului s-a crapat dupa o saptamana de purtat. In fine, ideea este ca trebuie foarte bine gandita alegerea si chiar si atunci, nu iese totul perfect din pacate. Nu stiu cum sunt altii care le cumpara pe primele pe care le gasesc. Si a doua concluzie: NU ATCOM.
Cand ramai fara variante si nevoia e stringenta consider ca e o varianta acceptabila.
[…] și găsit site-ul motivant, ceasul și cureaua care vor face ziua soțului meu un deliciu – http://www.watchshop.ro; o bijuterie de ceas, nu alta, un Tissot superb. Nu sunt fan ceasuri de mână, dar ăsta mi-a […]
[…] navigând, am descoperit de ceva vreme site-uri minunate, printre care și http://www.erfi.ro, un site specializat pe frumos și educație, joc și […]
Mi-era dor… 🙂 Frumoasa si calda casa, acolo, in tara Soarelui Rasare. E bine de stiut. E bine de vazut. Dar, mai presus de orice, e tare bine de simtit. Odata, intr-o zi, o sa fie vreme de mers acolo. Locul si timpul potrivit. Pentru toate. Rabdare sa avem! Te imbratisez cu drag, Om Bun!
Ar fi minunat de văzut și simțit ”textura” acestui loc aparte…:)
Foarte fain site-ul pe care l-ai descris in articol. Imi place ca au foarte multe produse ce pot fi facute cadou dar au si preturi pe masura, nu sunt chiar pentru toata lumea.
[…] de success a operațiilor de rinoplastie în România este la fel de mare sau chiar mai mare decât cea din alte țări. În ceea ce […]
Buna ziua. Ma intereseaza in mod deosebit “Eleganța bunelor maniere(3-5 ani)” incadrat la “Cursuri poveștile după-amiezii:”. Care este pretul/ora de curs, durata si alte detalii pe care le considerati importante. Eu am un baietel de 4 ani pe care as vrea sa il duc la un curs de bune maniere cel putin pe durata vacantei de vara.
Multumesc anticipat!
Bună ziua,
Din păcate, deocamdată, acest curs îl facem doar dimineața, în timpul programului matinal. Dacă doriți, vă așteptăm în primul moment al zilei.
Pentru detalii, vă rog, sunați-ne sau veniți la sediul nostru(B-dul Traian, bl. A1, parter).
O după-amiază minunată!
[…] toata lumea le stie, cu pereti laterali detasabili sau nu, confectionati din zabrele de lemn. Unele patuturi din lemn sunt fixe, altele sunt concepute sub forma unui leagan. La fel, nivelul pentru saltea poate sa fie […]
[…] De altfel, marii designeri aduc pe podium incaltamintea sport dedicata fetelor si femeilor prin tenisi , adidasi si pantofi sport ce pot fi purtati la tinute lejere, casual, sport, chiar si […]
Froarte frumos scris, tinand seama ca tema este atat de…”tehnica” 🙂
Vă mulțumesc mult! Sănătate! 🙂
Spoturile LED sunt o alegere excelenta pentru iluminatul ambiental, pmai ales atunci cand se folosesc spoturi cu un design modern, elegant. Schimba intregul aspect al unui spatiu.
Bine ai revenit in SuperBlog, Cristina!
Iti multumim pentru inscriere si iti dorim succes! Speram sa te regasim la linia de finish si ne-am bucura sa te cunoastem si personal, la Gala SuperBlog. 🙂
Inspiratie din plin si toate cele bune!
Va multumesc, SuperBlog!
Doamne ajuta!
[…] Aroma unui vis… […]
Buna, frumoasa initiativa! Vom fi prezenti ! Se poate veni cu copii?
Buna, Claudia,
Multumesc mult!
Da, se poate veni si cu copiii, daca sunt mai marisori si stau fara tine. 🙂 Pentru copii, pretul de baza e 12 lei/ora/copil. Membrele hub-ului au reduceri, dar vom vorbi si despre asta. Da, Claudia, daca vei veni cu copiii, vei avea reducere, bineinteles!
Va fi o comunitate activa, unde ne vom ajuta reciproc, asta e unul dintre obiective.
Cu mare drag! Cu cat mai multe mamici, cu atat o comunitate in formare mai solida si pe termen lung. Eu, una, asta-mi doresc!
[…] Umbra […]
Uite ca am citit un mesaj foarte captivant scris intr-o maniera greu de gasit in netul romanesc. Acum, dupa ce am gasit acest articol, vreau sa va spun ca in acest weekend trecem la ora de iarna, o stiati deja. Daca tot se schimba ora, macar reglati-va ceasul dupa ora exacta pentru a nu pierde sa ajungeti la timp unde trebuie sa ajunget. Multumesc!
sa ma ajuti si pe mine la teme :))))
Buna. De ce nu ai rubrica de newsletter? Mi-ar placea sa primesc ce publici pe adresa de mail.
O zi placuta!
Bună,
Mulțumesc mult pentru încrederea acordată!
Da, voi face în curând și rubrica de newsletter.
Noapte bună!
Mulțumesc!
Cat ma bucur sa gasesc acest articol postat de o persoana din Piatra Neamt! Usor , usor ne educam in beneficiul copilului.Tema pentru acasa nu este totul, sunt de aceeasi parere. Mai importante sunt sentimentele copilului, materiile care ii fac lui placere si il stimuleaza, si deasemeni conexiunea, legatura copilului cu parintii. De aici se nasc copiii cu EQ ridicat, pregatiti pentru viitor. Am citit si eu cartea pe care ai mentionat-o in articol. Doresc sa ii ofer mai mult copilului meu. Nu vreau scoli acreditate de minister si nici testari nationale. Imi doresc sa fie pregatit pentru viata. Integru si sigur pe el. Imi doresc sa il pot sustine sa desfasoare activitatile care ii fac placere in principal. Visez la o scoala privata in Piatra Neamt cu metode alternative de invatare si invatatori inclinati spre nevoile copilului si nu alte targheturi impuse de minister.
Elisabeta, unde-s mulți puterea crește! Cred că și-n Piatra-Neamț, nevoia de educație alternativă își spune cuvântul, ba chiar foarte mult! Întâlnesc din ce în ce mai multe persoane care militează pentru asta, numărul “struților” s-a împuținat, să știi! 🙂
Băiatul meu e în clasa a V-a. E educat de-o mamă care iubește educația alternativă, filosofia Montessori. Cei din familie s-au speriat: ce va face băiatul, e vorba de mediul academic, de reguli și așa mai departe, știi bine despre ce vorbesc, Elisabeta…Da, se descurcă mai bine, mai ales de când propriile noastre principii sunt pe prima pagină! Zâmbește și reușește să atragă și să provoace din ce în ce mai mulți colegi…e bine! Temele?! le facem în joacă și dacă sunt prea grele sau prea multe, lăsăm și pentru doamnele/domnii profesori… da, mai greu e cu profesorii, dar aici..intră-n joc mami…sunt multe de povestit, Elisabeta! Ideea e că se poate, nu-i imposibil și nici de renunțat! Eu nu mai vreau gustul amar al tăcerii și militez cât pot de mult pentru schimbare! 🙂
…cine sunt eu pentru profesorii fiului meu?! Mama zuză care crede că tot ce zboară se mănâncă!…dar, dar…am trasat și niște șine lungi….)
E sisific, știu, dar nu imposibil!
ce învață din toate astea? Să-și urmeze visul și să nu abandoneze niciodată! 🙂
Visez la o școală unde să aplicăm principiile Montessori. 🙂 Cine știe?!
Pare un volum interesant de citit. O sa il incerc.
Mi se pare o investitie minima si cred ca are si rezultate bune.
Minunat punctat! Multumesc mult!
Cristina, într-adevăr, așa cum ai spus, este important să învățăm să vedem frumosul. Într-o lume în care suntem înconjurați de atâtea lucruri care ne distrag atenția, este important să căutăm frumosul din noi înșine și frumosul din jurul nostru. Când purtăm măști, îi inducem în eroare pe cei care ne-ar aprecia așa cum suntem, iar aceștia nu se vor mai apropia de noi pentru că nu sunt interesați de masca noastră. Nu e nevoie să fim plăcuți de cineva anume. E suficient să fim noi înșine, iar cei interesați de ceea ce noi suntem se vor apropia de noi în mod firesc, de la sine.
Să rămânem noi înșine/însene, indiferent de context! Nu-i simplu, e greu, dar e o provocare ce-ar fi BINE să ne-o asumăm, atât individual, câ și-n grup, comunitate.
Visele deja încep a-ti rodi. Eu asta observ! 😍
Da, da, recurgând la proaspătul echilibru! Cu drag!
Cristina, camerele video speed dome sunt excelente pentru strazi, autostrazi, sosele.. insa pentru propria locuinta recomand cu incredere camerele de supraveghere video inteligente. Cautati si vedeti 🙂
Casutele vechi nu prea detin acest document
Prin case și clădiri călătorim,
Cu gânduri către economii de energie,
Certificatul de performanță ne luminează drumul,
Auditul energetic ne ține în armonie.
…spiritul poveștii…
Felicitări, faine rime!
Ce frumos transpus acest episod in cuvinte! O iubire și o gingășie care mângâie sufletul cititorului… Felicitări si abia aștept sa mai citesc din poveștile tale… 🥰🌺🌺🌺
Multumesc mult!