”Lasă-te furat, întâlnește fericirea, găsește soarele din gândurile tale!” (Marcel Proust)

E simplu la prima vedere, dar e-atât de complicat să vezi simplu, să întrevezi printre ”faldurile” pleoapelor încețoșate de idei sumbre, imagini care se succed apăsător de apatic!

Ce-i fericirea?! Un miraj…voi răspunde astăzi…

Ce-i tristețea?! …balanța înclinând dinspre lumină spre amurg…

Ce-s gândurile?! …realizările de mâine …cei spune… acum, sub influența conjuncturii, voi confirma durerea și neîmplinirile ce-apasă un cotidian ”alambicat”…

Fericire si tristețe, noțiuni diferite și complementare…

Ce-i frumos în gândurile mele neliniștite de cumpătare? Ce-i simplu de privit și analizat în timp de restriște sufletească? Ce-i și cum e zâmbetul ce-mi scaldă  chipul?…Ce sunt eu? Ce sunt eu, fără o continuitate mai puțin alambicată a unor gânduri ce-mi răvășesc existența?!

Sunt o pală, o adiere, un altfel de azi în așteptarea unui mâine diferit de ieri, dar păstrând curata tendință a visării…

Gonind după fluturi, alungi himerele! îmi spunea cineva înțelept, care-n al 90 -lea ceas a schimbat ”macazul”. Gonind după fluturi, nu spulberi visele, rămâi același/aceeași, dar fortifici ”carapacea”. Oare?!

”Găsește soarele din gândurile tale”, găsește firul, urmează firul, adaptându-te cu flexibilitate la totul din jurul nostru, dar mai ales la totul din interiorul nostru, care ne confirmă sau infirmă așteptările.

”Găsește soarele din gândurile tale”, atinge stelele și zboară deasupra norilor, transformă viața într-o epopee.