Era în seara de ajun, ajunul Crăciunului…multă încărcătură emoțională,  un brad imens, aromă de măr și scorțișoară și-un Moș Crăciun de ciocolată. Eu, o geantă de mărime medie, o ” viziune” între pătrat şi triunghiular,  roşie, plină cu vise, cu-n mers simplu, dar sincer şi elegant, purtând în inimă speranța, visul și aura bunătății ce-mi emana prin toți ”porii”, am fost  aleasă, pe principiul intuiției, pe post de purtător de cuvânt al  celorlalte cochete nume de renume: ferma și delicata poșetă de mână,  rucsacul cu zâmbet, plicul elegant pentru ocazii reușite, care strănuta încet, timid și fără voce, intimidat de aspectul locului unde era-  ceremonia de decernare a Oscarul-ului… da, Oscarul genților.

Genți damă, masculine, unisex, genţi de piele, posete piele, pline, golite de amintiri, burdușite cu documente și cauze neîmplinite, accesorii feminine şi nu numai, bancnote, monede, purtând, cazuistic vorbind, emoțiile, sentimentele și arta de-a fi accesoriu râvnit, în trend sau nu, completarea.

Locul meu era la loja principală, alături de Prada, Louis Vuitton, D & G, Gucci și alte ”nume de renume”, eram în paradis, cu dorinţa cuceririi acestuia.  Aveam nevoie de spaţiu pentru a mă desfăşura, a mă antrena într-un joc al competiţiei, care să-mi asigure zâmbetul.

Am lucrat mult la atitudine, nonşalanţă, mister, rezerve, conştiinţă, încărcând şi descărcând conduite, comportamente, plăceri şi neplăceri, mângâieri şi palme… Am fost pierdută, regăsită, plănuită, oferită, am ascultat istorii de viaţă cât pentru nouă vieţi, am ascultat şi îngânat râsete, plânsete şi disperări, dar am păstrat totul în mine, mulându-mă pe cea care m-a avut!…

…Clipa mea, podiumul, singură în faţa celorlalţi, singură în mulţime…am clipit, am strâns “baierele” şi-am început numărătoarea inversă: am vorbit despre voi, prietenii mei, oamenii,  despre grija voastră, despre momentele “artistice” ce ne-au apropiat şi mai mult, despre acel ceva care scrijălea zilnic, adunând emoţii, exemple şi multe pete…pete cu lacrimi, cu cerneală şi zâmbete, jurnalul din geantă…ani de zile i-am simţit greutatea, dar nu mă copleşea la propriu cât mă încărca la figurat!… Asta mi-a dat strălucire, m-a compartimentat inteligent, mi-a conferit statutul de prietenă!

…Linişte, zgomot de fermoare, iar linişte, dar juriul a decis: câştigătoarea serii nu e nimeni alta decât prietena oamenilor, geanta discretă şi plină de mister, purtătoarea jurnalului, este Reeija!

Emoţionată, dr nu frapată, pentru că am simţit dintotdeuna ca meritul e al nostru, al femeii ce mă purta şi-al meu, am primit Oscarul.

– Dedic acest premiu celei care mă ţine zi de zi la piept, conferindu-mi siguranţă, emoţii şi sentimente, chiar dacă s-ar crede că nu le pot avea, dar datorită ei, sunt aici, am primit premiul şi mă bucur de viaţa genţii din poveste! Mulţumesc!

Acest articol a fost încondeiat pentru SuperBlog 2013, octombrie.