Odinioară, pe vremea bunicii, se călcau cămășile, ițarii, fustele cu fierul de călcat cu cărbuni. Era greu, atât la propriu, cât și la figurat, aproximativ 4 kilograme, din fier masiv, care călca, nu glumă, ce-i drept! 🙂 Era greu de manevrat, dar eficient, asta ieri! Azi, fierul de călcat e ușor, la propriu, aproximativ 500 grame, cu aburi și calcă nu bine, ci extraordinar! 🙂

În schimb, nostalgicii, iubitorii de retro, mereu vor aprecia și vor jindui după odinioară…chiar dacă nu pentru a călca, ci doar pentru un obiect decorativ, care aranjat unde și cum trebuie, înfrumusețează spațiul respectiv. 🙂

La rândul meu, îmi amintesc cu nostalgie, de toate lucrurile din podul bunicilor. La rândul lor, în trend cu moda…chiar și pe-atunci, ”au dosit” lucrurile ce le păreau lipsite de culoare și mai puțin la modă, renunțând, din păcate  – după părerea mea – la cufărul cu amintiri…:(

Da, da, în pod am găsit comori, nu alta! Fiare de călcat, cufere sculptate și vopsite manual, butelcuțe, suporturi, un scrin de-o frumusețe rară, un bar tot din lemn, cu spații bine ascunse, mai mici, mai mari, un porta trabucuri, un patefon, multe viniluri, multe piese ce-mi poartă inima-mintea-spiritul dincolo de realitatea noastră, spre un tărâm al poveștilor și legendelor de odinioară, în anii 20, pe vremea balurilor,  aserenadelor, a jazz-ului, a cochetăriilor elegante.

Bineînțeles, prin cutii și cutiuțe, am găsit și multe poze. Poze cu persoane străine mie, de-asta și ajunseseră în pod, dar poze cu atâta istorie imortalizată-n acea foto.

Istorie, povești, momente și emoții printre piese atât de diferite de cele de astăzi.:)

Revenind la fiarele de călcat, să fi fost 5-6 bucăți, mărimi, culori, structuri diferite, dar toate cu cărbuni. Astăzi, le privesc și caut soluția ideală pentru a le menține patina timpului, pentru a nu le deteriora aura de mister, de vechi, de odinioară. Facem tot posibilul să păstrăm intactă istoria! 🙂

Comparând produsele de ieri și pe cele de astăzi, cu referire la călcat, sunt mulțumită de eficcacitatea celui de astăzi, dar mai mult mă inspiră cel de altădată.

Să fie doar nostalgia, sentimentalismul sau acel fir de curiozitate: cum a fost atunci?! …

Cugetăm …îndelung..și revfenim cu-n răspuns…

Sănătate, iubire, armonie!