Nu sunt un fan al modei, de fapt, nu-mi prea place ideea cu fanii..:)

Repet, nu sunt un cunoscător în ale modei, de multe ori, amestec hainele și sunt conștientă că n-am făcut ca la carte, dar mă îmbrac după cum mă simt.

Dacă moda nu mă fascinează, în schimb, când vine vorba de parfumuri, devin vulnerabilă, pentru că-mi plac!

Când intru într-un raion cu parfumuri, nu ies prea repede, dimpotrivă. E vorba de simțuri și povești. Atribui o poveste fiecărui parfum și fiecărui puf o scânteie. Explodează culori, arome, iar epiderma și sufletul meu se-mbată cu aceste delicii.

S-au scris și încă se mai scriu povești despre parfumeri și produsele acestora. Putem aminti pe doamna Coco Chanel cu-al ei superb Chanel no. 5, Opium al lui Yves Saint Laurent,  Shalimar al lui Jacques Guerlain…și de ce nu, licorile înmiresmate, parfumul paco rabanne create de ”băiatul rău” al modei, așa cum l-au numit criticii în anul 1966 pe Paco Rabanne. Putem încheia, deși, cu părere de rău, că nu-i pot aminti pe toți, cu Hubert James Marcel Taffin de Givenchy, un designer care a îmbrăcat pe Audrey Hepburn și  casa Kennedy. Da, putem povesti mult și despre acel ceva al parfumurilor givenchy, care-a rămas în istoria parfumurilor.

Îmi plac parfumurile originale, le simt de la distanță, au acel ceva care-ți inmiresmează sufletul, nu doar cotidianul. Sunt personalizate și-au povestea lor – povești de dragoste, povești de dor, povești despre prietenie, povești despre conjuncturi și răscruci.

Nu degeaba se spune: ”Ești ceea ce simți sau cum te simți!”… Iubind aceaste povești ale miresmelor, am transmis și copilului meu, care, la rândul lui, simte aroma și ascultă povestea sau o creează. 🙂

Cred că e un pas important în educație, îl ajut să crească armonios, alegem împreună,  iar poveștile, eu, una, le-am considerat mereu un stimulent motivant al parcursului celor mici.

Sănătate, armonie, iubire și nu uitați să vă parfumați cotidianul! 🙂