Iubesc
Iubesc și nu sunt stânjenită s-o recunosc,
Greșesc și nu sunt stânjenită s-o recunosc,
Mi-e teamă și nu mi-e frică s-o recunosc…
Zâmbesc și sunt fericită când croiesc drumuri sau cărări bătătorite…
Zâmbetul, prietenia și iubirea reprezintă drumul spre o altă palmă pe obrazul stâng sau sunt deschizătoare de drumuri?!…
De mult timp, nu mai am habar de imagine, conduită după imagine sau stil adaptat din mers, în funcție de toane…., nu, sunt eu însămi, dar clădesc, croiesc, creez, simt, cuget și cânt…pe muzica iubită…dansez pe acorduri cunoscute și necunoscute, dar curtenitoare, nu reci și pale…
Nu țes scenarii pentru a mă ascunde sau a-mi ascunde starea de bine, dimpotrivă îi molipsesc pe cei din jurul meu și nu numai cu atitudinea, zâmbetul larg, fruntea netedă, privirea ridicată spre înaltul cerului, admirând…
Toti iubim, toti avem temeri, toti gresim, iar faptul ca recunosti asta este un pas pentru a-ti depasi temerile, recunoaste greselile, iar cu iubirea…acolo este mai dificil…
Da, așa-i, Paula, dar a încerca e mai mult decât a nu face, nu?! Mulțumesc mult!
Da, iubirea, ….e dificil, ce-i drept, dar e un sentiment sublim, care merită tot efortul!