In privinta celor din jurul meu raman o optimista! Sunt sigura ca impreuna putem forma o comunitate, dar e necesar sa fim atenti la nevoile, emotiile, privirile celorlalti…

Chiar daca realitatea imi arata o alta “moneda” a parcursului si-a relatiilor interumane, ma incapatanez sa continui sa cred in oameni si sa cred ca da, suntem si putem ramane OAMENI, la fel, daca nu si mai mult decat etimologia cuvantului OM, OAMENI  – “Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat;  Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin cinste și corectitudine.”

Eu, una, imi doresc, conotativ vorbind, ca sensul practic al acestui cuvant sa fie dincolo de etimologie: emotii, sensibilitate, bunatate, empatie, lumina, altruism…

Am avut o experienta mai putin placuta, atat fizic, cat si emotional..

Am fost la Orange Shop Piatra-Neamt, pentru a plati abonamentul lunar. Lasand la o parte mesajul Orange tendentios, m-am indreptat cu ganduri bune si zambetul pe buze spre magazinul mai sus mentionat.

1,63 m, inaltimea mea, privirea in fata, nu la picioare, mana dreapta ridicata spre a atinge manerul usii de acces, cand “boom-boom, poc-poc”, piciorul drept s-a izbit de ceva, inainte de intrarea in magazin…mi-a amortit instantaneu, simteam doar cum pulsa in zona respectiva(scuze daca nu redau corect, cunoscatorii in ale medicinei sa nu ma certe, dar redau intocmai cum simteam). Am aruncat o privire spre obiectul de care m-am izbit, era opritorul usii de acces, n-am mai stat sa analizez, avand in minte, bineinteles ca trebuie sa intru sa platesc si sa intreb despre acel mesaj ciudat. Am platit, am mai stat putin in magazin pentru ca ma durea piciorul foarte tare. Incepuse sa ploua, am vrut sa fug, dar n-am reusit si-am renuntat. Ma durea piciorul, dar n-am dat atentia cuvenita: m-am lovit si gata…spre seara, durerea s-a intetit, degetul s-a invinetit, durerea urca pana la coapsa. Am luat un aulin, sa pot dormi. Dimineata, degetul meu negru in totalitate, durerea atroce…am mers la serviciu, unde am reconstituit desfasurarea evenimentelor, ajungand in punctul Orange. Acel opritor este un pericol imens. Am un copil, lucrez cu copiii si mintea mi-a zburat aiurea. Mi-am organizat ziua: am plecat cateva ore de la serviciu, gata sa schimb lumea si sa ma pun pe picioare! 🙂

Am mers la Orange, imi statea pe suflet acel opritor, plus ca am vrut sa revad acel “instrument” al torturii mele fizice si emotionale…de mai tarziu…:)

De data asta am ocolit acel “instrument” si-am intrat in magazin. M-am indreptat spre “ghiseul” din partea dreapta, imediat la intrare, rugandu-l sa-mi spuna cui pot sa ma adresez pentru o problema adminstrativa. Mi-a raspuns sec ca-mi trebuie bonul cu numar, nu putem vorbi decat astfel…l-am rugat sa iau legatura cu altcineva disponibil pentru astfel de solicitari – voiam sa fac doar o sesizare…Nimic,  doar un zid de negativism, o privire rece si aroganta. I-am spus ca nu sunt capabila sa stau, ma doare tare un picior.

” – Doamna, bon!”…si m-a lasat vorbind singura..

Multe, foarte multe persoane in fata mea, multe fete resemnate, deprimate, nicio fata zambitoare…m-a bulversat atmosfera din magazinul de prezentare Orange.

Am luat bon de ordine, nr.73 si-am asteptat. Numarul meu a fost strigat, m-am indreptat spre “ghiseul” doamnei si-am inceput sa-mi pun “pasul”. Zid, un zid mare, in exprimare, atitudine, un ton ridicat si-un zambet plin de frustrare. Am completat sesizarea…transformata-n reclamatie, am fost contrazisa si oprita mereu din relatare…

Doamna mi-a spus ca e in vanzari de 11 ani. Oare, de 11 ani strica buna intentie, aduce rictusul pe buzele clientilor si intristeaza inimile oamenilor?! Da, am inteles de ce la Orange Shop Piatra-Neamt toata lumea e pusa pe cearta si doar fete indignate!

A fost atat de rece, de dura! Nu i-a pasat de opritor, nu i-a pasat de durerile mele(fizice si emotionale)!

” – Oare, chiar asa este, doamna?! Asta sunteti, acesta e felul dumneavoastra de-a fi?! Nu pot si nu vreau sa cred asta! Mi-ati spus c-aveti copii..nu pot crede ca o mama, o sotie, o prietena poate fi astfel, nu, nu pot crede asta! Asa functioneaza puterea exemplului in cazul Domniei  Voastre?! Doamne, nu!”

Asta e societatea, astia sunt semenii nostri?! Din pacate, nu vreau sa ma trezesc la realitate, asa cum imi cere sistemul si multi altii in jurul meu!

Din fericire, sufletul-inima-mintea mea nu vor asta! Da, continui sa cred ca putem fi in armonie, tine doar de noi, vointa si atitudinea noastra! Continui sa am alaturi oameni care au vise, idealuri, zambete de oferit, continui sa cred ca schimbarea sta in NOI!

Am ajuns si la Urgenta, dat fiind ca durerile se inteteau, degetu-mi zvacnea. Mi s-a facut o radiografie, am fost consultata, in urma carora diagnosticul a fost: deget fracturat. Bandaje, imobilizarea degetului si repaus (concediu medical) timp de 29 zile, timp in care, daca se paseste, atunci doar pe calcai, altfel nu se va suda sau foarte greu. Deci, de mers la medicul de familie si pe baza documentelor justificative de la UPU, concediu medical.

Stiu, ar fi trebuit sa merg cu capul in jos, asa cum o fac cei mai multi, mai ales dintre cei care erau in incinta magazinului Orange… oare, am fost pedepsita ca merg cu privirea normal, ca incerc sa aduc zambetul, nu doar in inima mea si-n inimile celorlalti, ca vreau altceva in jurul meu?! Oare, opritoarele de acest gen, rolul lor este sa ma aduca cu picioarele pe pamant, sa privesc doar in pamant, astfel nu voi mai lua inainte obiectele de acest gen??? 🙂

Mi-ar fi umplut inima de bucurie un raspuns de genul:

“Ne pare rau ca vi s-a intamplat asta! Vom vedea pe viitor cum vom rezolva, tocmai pentru a nu mai avea loc incidente. Ne dorim sa avem clienti zambitori!”

Dragi consilieri Orange, vorba dulce mult aduce! Toti avem griji, probleme, dar asta nu inseamna ca trebuie sa cultivam nepasarea, indiferenta si si atitudinile frustrante!

Am iesit garbovita de la Orange Shop Piatra-Neamt. Piciorul ma durea si mai intens, inima  era trista, eram la fel ca cei din interior..

Am fugit repede de la locul “crimei”. Da, crima  de-a fi fara inima, de-a nu fi alaturi de semenii tai, de a-i trata cu atata lipsa de empatie! Asta inseamna sa fii consilier vanzari?! N-am vrut sa aud si sa receptionez mesajele care vin dinspre Orange, dar – s-ar parea- ca sunt veridice, din pacate! Furnizorii de servicii de telefonie sunt roboti, n-au inima-suflet, emotii, zambete!…si chipurile  li se schimonosesc…

Imi pare rau! Da, o experienta urata, tortura fizica si emotionala!

Dragi prieteni, cum putem schimba asta?! Chiar insensibilitatea devine sport national?!

Nu vreau si nu pot sa cred asta!

Sanatate, iubire, armonie si impliniri!:)