Miez de lapte și …miere
Îmi amintesc cu nostalgie de perioada copilăriei mele la bunici; privind în urmă, cu melancolie, realizez ce asocieri amuzante şi “dulci” făceam: bunica punea la scurs, apoi la răscopt bulgărași mici de brânză înveliţi în ceară, Miezuri de Lapte, care-n bătaia razelor solare semănau cu niște nestemate, conferind valoare emoţională, un fel de aură şi efecte ştiinţifico-fantastice în mintea mea, efect de poveste, cu vrute şi nevrute, păţanii şi întâmplări culese parcă din bătrâni.
Când spun Miez de Lapte, mintea, inima şi sufletul meu se-ntorc în timp şi adună frumuseţe, momente unice, mult zâmbet, poveşti minunate, pline de tâlc, din copilăria mea. E chintesenţa a ceea ce avea să fiu mai târziu, a ceea ce sunt acum , graţie acelor parcursuri pure, pline de înţelepciune…miez de lapte şi miere…
Şi astăzi, bulgăraşii de brânză din galantare( din piaţă, supermarketuri) au propria lor istorie sau ţesem noi poveşti…tradiţii, obiceiuri, sentimente, trăiri care fac diferenţa, identificând şi conferind produsului respectiv propria valoare, unică şi de netăgăduit.
“Mâncăm ca să trăim!” – acest dicton simplu, dar cu rezonanţă, are propriul efect asupra mea şi a familiei mele… Când mergem la cumpărături, creăm legende, strecurând “cauza” curativă, pentru a crea “efectul” dorit…înţelepciunea se formează în timp, legând istorii, nuanţând diferenţe, asemănări, creând, exercitând exemplul şi puterea necondiţionării…
Fiecare zi are însemnătatea ei la cumpărături. De exemplu, miercurea, săptămână de săptămână, se aleg şi se cumpără brânzeturile, cap de listă fiind- cum aţi intuit deja – miezul de lapte şi miere, “bulgăraşii de zăpadă”, cum ne place să numim brânza tip bulgăraşi, cu un design aparte, care, vrând nevrând, te-ndeamnă la poveşti, zâmbete şi aocieri…Alegerile sunt amuzante, pline de imaginaţie şi tâlc. Tudor, băieţelul meu, îndrăgostit de legende şi SF-uri, pregăteşte, în funcţie de starea de spirit, un răvaş pentru fiecare miez de lapte şi miere(respectăm, purtăm pe mai departe tradiţia familiei), lipindu-l pe capac. Denumim asta arta conversaţiei la masă şi-n bucătărie! Dăm valoare bucatelor, trecând de la nevoia fiziologică, de a mânca, până la nevoia şi dorinţa de-a crea valoare în gastronomie, nutriţie şi nu numai… pornim de la simplu la complex, de la achiziţia bulgăraşilor de brânză până la păstrarea tradiţiei – învelirea acestora în ceară… E, de fapt, simplu şi fără fast, un alt mod de-a face educaţie, de-a comunica, de-a forma nucleul, de-a face istorie, de-a înţelege legendele, de-a percepe şi recepţiona viaţa, de-a crea şi aduce plus valoare cotidianului şi comunităţii. E educaţia în paşi simpli, dar împreună!…Şi totul de la o bucăţică de brânză, care, din păcate, pentru cei mai mulţi însemnând doar un alt produs fără semnificaţie, punctând saturaţia … noi în schimb, împlinind-o şi pe cea spirituală, printr-un parcurs atât de simplu, dar cald, senin şi înţelept!…
Dragilor, totul în jurul nostru capătă sens, poate fi altfel, dacă privim cu ochii inimii, sufletului, nu doar cu ochii minţii şi împreună, fără resentimente, acţionând necondiţionat, în spirit pozitiv!
Educaţia se face zilnic, în cotidianul acesta alert, cu puţină atenţie şi mai multă încredere în noi şi-n cei din jurul nostru!
Sunt convinsă că veţi vedea altfel bulgăraşii de brânză, Miezul de Lapte în galantare, că eşti sau nu fan brânză, îi veţi savura altfel, cu zâmbetul pe buze şi-o snoavă, istorie la purtător.
Daţi valoare simplului, conferindu-i autenticitate, mister şi frumuseţe, iar papilele voastre gustative vor crea, ţese adevărate legende, de şi pentru viaţă!
Acesta e “Miezul meu de Lapte”, încondeiat pentru ediţia SuperBlog 2013, octombrie!
Mi-ar fi placut si mie sa am un MIEZ DE LAPTE la care sa ma gandesc,din pacate eu nu imi aduc aminte nici macar de o poveste spusa de bunicii mei .Imi aduc aminte ca in copilaria mea mereu mi-am dorit saam o ,,tara” sa merg la bunici sa pot face compunerea de dupa vacanta ….cand a murit tatal meu,bunica a spus:”eu de acum la cine mai vin?”venea mereu la noi pana atunci…..dar nu am sa uit acest MIEZ DE LAPTE ,pentru ca am simtit dragostea din el si mai ales pentru ca acum o inteleg cu adevarat pe mama mea,bunica lui Tudor al meu,de fapt unica pe care o are si el,mereu ii spun ca prea ii face toate poftele si il lasa sa face ce vrea..etc…Doamne multumesc pentru ca Tudor are MIEZ DE LAPTE SI MIERE!!!!chiar daca nu are ”tara” are dragoste infinita si neconditionata,povesti,plimbari ,jocuri ,fac mancare impreuna,muta mobila impreuna,fac cumparaturi imreuna,au secretele lor ,se inteleg din priviri si lista poate continua…
Asta-i tot ce conteaza, Lucia! Iubirea neconditionata, pasii marunti care creeaza si croiesc marii pasi in viata! Legaturile dintre oameni fac diferenta in viata!
Bravo,Cristina!Majoritatea celor care au copilarit la tara,sunt in asentimentul tau si fac aceeasi asociere.Daca ti ai petrecut o vacanta la bunici n ai cum sa nu asociezi persoanele dragi tie,respectiv bunicii cu ceva bun.Doar bunica mai facea astfel de bunatati.
Mulțumesc, Vis de ceară! Bunicii, dragii de ei! …în cazul bunicilor mei, Dumnezeu să-i odihnească-n pace! …Bunicii, deschizători de drumuri, amintiri frumoase, clipe de neuitat!… Avem ce împărtăși copiilor noștri…:)
Toate bune!
Felicitari, Cristina!! Ai reusit, prin aceasta descriere, sa cureti praful din casa amintirilor…inghesuite intr-un “colt” al mintii mele. Mi-ai amintit de intregul “proces” al realizarii unuia dintre cele mai sanatoase alimente, si anume: branzica. Bunicul meu era tare meticulos la acest capitol…si abia astepta sa faca, sa refaca in fiecare dimineata … MIEZUL. Dar.. trebuie sa recunosc ca ai venit cu o noutate… prezentul…:). Da, ai adus in prezent, ne-ai reamintit.. de cat trebuie sa fii de dedicat…pentru ca acest MIEZ DE LAPTE..sa fie unic :). Multumesc!!
Mulțumesc! Asta a și fost ideea, actualizarea și împletirea, într-o altă manieră, a trecutului cu prezentul. Vă recomand acest miez de lapte, încearcă papilele gustative într-un mod plăcut, e delicios și te îndeamnă la amintiri, povești și continuitate…
Plăcerea mea!
O duminică delicioasă! 🙂
Foarte mult mi-a placut partea de educatie in pasi mici – lucrurile au semnificatia pe care o punem in ele. Povestile ne ajuta sa trecem dincolo de la ce se vede, la ce se simte. Multumim pentru articol.
Vă mulțumesc mult! Mă bucur enorm că v-a plăcut, c-am reușit să creez și s-ajung la sufletele celor din jurul meu, din jurul nostru!
Am crezut, cred și voi crede în semnificația poveștilor în viața noastră, ca suntem adulți sau copii. Pildele în educație sunt pilule miraculoase.
Toate bune de pe meleaguri nemțene, de la poalele Ceahlăului, unde iubim șezătorile!