Ne-am făcut-o cu mâna noastră!
Sunt mamă, soție, workaholic și femeie!
Am dorit independență și egalitate…le avem din plin!…pe hârtie… Suntem dependente de muncă, casă, copii, soți, uitând de noi cu desăvârșire!… Avem drepturi, dar avem și obligații berechet!Am dorit să fim egalele bărbaților! Suntem: muncim la serviciu, acasă, întreprindem activități și acțiuni, minunându-ne de multe ori și întrebându-ne de ce ziua are doar 24 ore!
Evoluția femeii în societate… Am evoluat …regresând!
Ne-am pierdut feminitatea(nu vă fie cu supărare, dar cam așa e!), avem putere și ne-am masculinizat vertiginos! Nucleul familiei nu mai e ce era demult! Acum cuantificăm monede și nu mai avem timp pentru adevăratele valori…Acum punem preț pe consumerism(consumism), totul are un preț și uităm până să ne mai privim -cu-adevărat-în oglindă… Am fi surprinși!… Frunți brăzdate, comisuri căzute, ochi sticloși și ”rânjete” de toată ”frumusețea”. Acum suntem corporatiști, lucrăm, gândim, analizăm și simțim ”corporatește”(scuzați, vă rog, adaptarea!)
…Ne-am fript cu propriile reguli și ne-am îndopat cu propriile aberații, uitând că viața e scurtă, uitând de adevăratele valori, uitând că cerul e albastru, uitând de ochii triști ai copiilor noștri, când mâna care-i mângâia era dirijată de-un creier și de-o inimă în altă parte(probleme aprige de natură socio-economică), de
Avem dreptul la vot, avem dreptul la proprietăți, avem dreptul la custodie, avem dreptul la MUNCĂ!… ”Datorită” tuturor acestor ”drepturi”, cei de lângă noi au și foarte multe așteptări, uitând de omul din noi, uitând că funcționăm în ”parametri” normali și că balanța poate înclina pro și contra.
Astăzi, am avut o discuție dulce-amară cu o bună prietenă…
”-Muncesc, muncesc, muncesc, doar atât! Muncesc la serviciu, continui acasă, un cerc vicios ce mă-nghite!… Aș vrea să-mi simplific viața, știu cum, dar nu pot s-o fac încă…”
Am cugetat și pot spune simplu, fără regret: Ne-am făcut-o cu mâna noastră!
Am vrut independență, dar n-o avem așa cum ar trebui sau cum ne-am dori-o!
Suntem stresate, pline de griji și gânduri și tragem cât putem!
Încercăm multitasking-ul, dar nu ne ”prinde”, nu-i facem față, dimpotrivă, ne aglomerează și ne îngrijorează…
Ce dorim, jinduim…din ce în ce mai mult și-n număr cât mai mare?! simplitate, simplitate în tot! …în acțiuni, în activități, în idei, în atitudine, în relații, simplitatea unui cotidian ALTFEL!
Ce implică?
Aprecierea față de noi înșine/însene, aprecierea față de cei din jurul nostru, aprecierea celor din jurul nostru vis-a-vsi
De la dorință, idee la proces – bunătate, bine în comunitate, altruism
Adevăr, adevăr și iar adevăr.
Zâmbete, zâmbete, zâmbete!
Dragele mele, viața e frumoasă, nu înseamnă doar facturi, impozite, tehnologie, case frumoase, mașini luxoase, vacanțe exotice! NU asta ne umple viața, ci timpul petrecut cu cap(minte, inimă și cuget la unison!), relațiile liniștite, fericirea familiei noastre, fericirea noastră într-un cotidian liniștit și relaxant!…
SIMPLITATEA…
Vă doresc un weekend cât mai frumos, alături de cei dragi!
Dacă ai ști de câte ori m-am gândit și eu la asta…și am blestemat mișcarea feministă. Pe de altă parte cred că dacă aș fi trăit într-un alt context aș fi fost o luptătoare înfocată pentru egalitatea femeilor…
Da, sunt o feministă!… Și la ce bun?!… Cred în noi, femeile, cred în ”puterea” noastră și de multe, foarte multe ori…îmi plâng de milă… Așteptări controversate, limite prea multe, idei bulversante, atitudini lipsite de eleganță… Cred în oameni, în noi, dar mi-e din ce în ce mai frică!… frică de mine însămi și de concluziile din viața mea de zi cu zi… Și mă-ntreb iar și iar: la ce bun?!…
Cum am devenit, cum ne-am clădit, cum ne construim atâtea și atâtea reguli și principii…
Voi aţi vrut asta, Cristina!
Zeci de ani aţi căutat-o cu lumânarea şi aţi găsit-o: munca…
Da, așa este! Am găsit ceea ce ne lipsea și ne-ntrebam de multe ori…oare, cum e, cum va fi?!…Munca, bat-o vina! Ne-a înrobit mințile, ne-a împietrit inimile și ne-a ruinat sufletele! Am uitat și uităm eternul feminin: iubirea, cuvântul menit să aline, frumusețea(în general)…Timpul e dușmanul nostru, lucrează în defavoarea noastră!
Iubesc poveștile simple de odinioară când femeia nu era atât de ”șlefuită”, atât de ”puternică”, când inocența era la rang înalt, când trandafirul oferit cui trebuia îmbujora pomeții, când războiul de țesut ”lega” legende, când înțelepciunea feminină venea din cotidian, când nu erau atâtea rețete de fericire, rețete de destresare, rețete pentru afaceri înfloritoare, când piața era monetizată, dar de partea masculină, femeia fiind ferită de controversele sociale și mizeriile ”bănești”…
nu știam ce ne dorim, de fapt… am cerut și am primit dar, de fapt, n-aveam nevoie! acum, asta e, nu ne rămâne decât să jonglăm cum putem printre toate și să rămânem, totuși, femei.
Da, să rămânem femei! În fiecare zi, în fața oglinzii, îmi văd trăsăturile modificându-se, schimonosindu-se…M-am săturat să fiu pe sârmă, m-am săturat să jonglez, m-am săturat să nu fiu eu însămi, m-am săturat să nu arăt lumii că sunt sensibilă, că plâng, că sunt tristă, că sufăr, că viața joacă feste, m-am săturat să afișez puterea, de frica concurenței feminine, de frica competiției generalizate, de temeri și idei preconcepute, create, adoptate cu bună știință de noi, femeile, generații care-au clădit ceea ce-avem acum!!!
Frumos articol, Cristina! Ştii, în Evul Mediu european s-a dezvoltat un fenomenu intelectual, o dezbatere, care este cunoscută sub numele de” La Querelle des Femmes”, în centrul disputei aflându-se întrebarea dacă femeile sunt oameni sau nu (!!). E vorba clar de intoleranţa faţă de diferenţe, adică faţă de ființele umane care sunt diferite față de bărbați – implicit considerați a fi ”normalul” (bine, argumentele erau de natură teologică, biblică, dar au avut o circulație intelectuală largă şi îndelungată).
Fundamental, femeile sunt diferite de bărbaţi, aşa cum, la rândul lor bărbaţii sunt diferiţi de femei. Egalitate între sexe este un subiect controversat şi acum, misogismul de care am vorbit manifestându-se şi în ţările civilizate. Femeile vor să fie feministe, pierzând din vedere exact ceea ce ai spus tu: fericirea de a fi ele însele. Îşi doresc să depăşească lumea bărbaţilor, iar bărbaţii intră în lumea femeilor creându-se astfel competiția, concurența, gelozia, orgoliu, sentimente, resentimente, atitudini, capacitatea/incapacitatea de a accepta diversitatea ființelor umane, de a empatiza cu ele, cu poziția lor familială, socială. Femeile urăsc astfel bărbaţii pentru ceea ce sunt şi pot face. Bărbaţii dispreţuiesc femeile pentru ceea ce sunt şi pot face. Diferenţele vor exista întotdeauna. Pierdem din vedere esenţialul subliniat de tine: simplitatea!
Weekend frumos!
Da, normal că suntem diferite, atât de diferite! Ei sunt atât de diferiți, e adevărat! Păcat că nu încercăm să ne completăm sau o facem atât de discret că nici măcar nu realizăm asta… Da, cum bine ai spus, e un mediu concurențial, din ce în ce mai infam și apăsător, stresant!…Mă-ntreb de multe ori(Doamne, câte întrebări îmi pun! …multe dintre ele retorice chiar….): de unde vine stresul, cine a pornit această ”mașinărie”?!… Noi, femei, bărbați, prin atitudine, invidie, răutate, blocându-ne și împiedicându-ne unii de alții, în loc să ne alinăm, să ne dăm mâna, să renunțăm în favoarea celui de-alături… O iau pe câmpii…vor spune mulți…Da, jinduiesc după viața simplă, dar sunt atât de prinsă în acest angrenaj social, demențial de stufos, încât nu mă pot opri, nu mă pot rupe, nu pot rupe lanțul, verigile-mi sufocă mintea și-mi amărăsc inima… iar stresul își face loc în mine….ca la el acasă…
Tot vorbesc și amintesc mereu de mitul lui Sisif… așa mă simt…
Da, sunt o feministă!… Și la ce bun?!… Cred în noi, femeile, cred în ”puterea” noastră și de multe, foarte multe ori…îmi plâng de milă… Așteptări controversate, limite prea multe, idei bulversante, atitudini lipsite de eleganță… Cred în oameni, în noi, dar mi-e din ce în ce mai frică!… frică de mine însămi și de concluziile din viața mea de zi cu zi… Și mă-ntreb iar și iar: la ce bun?!…
Cum am devenit, cum ne-am clădit, cum ne construim atâtea și atâtea reguli și principii…
Cât adevăr este în articolul tău! Citesc și mă regăsesc în el 🙁
…Simona, nu e timpul să iei atitudine, ce zici, draga mea?!…
Așa ar trebui 😛
Am ajuns, Simona, la o răscruce… A trebuit să decid, dar sper c-am făcut-o bine! Am ales-în sfârșit – ceea ce jinduiam de ani, am riscat și-am găsit curajul… E greu, dar nu imposibil!…
O seară liniștită, draga mea!
[…] Cristina Drăgoi a constatat cât de dură e pentru femei egalitatea cu bărbaţii. “Am dorit independență și egalitate… Le avem din plin!… Suntem dependente de muncă, casă, copii, soți, uitând de noi cu desăvârșire!… Am dorit să fim egalele bărbaților! Suntem: muncim la serviciu, acasă, întreprindem activități și acțiuni, minunându-ne de multe ori și întrebându-ne de ce ziua are doar 24 ore! …Ne-am pierdut feminitatea… avem putere și ne-am masculinizat vertiginos! Nucleul familiei nu mai e ce era demult! Acum cuantificăm monede și nu mai avem timp pentru adevăratele valori…” […]
Zilele trecute vorbeam cu niste prieteni/e despre subiectul asta si am ajuns exact la aceeasi concluzie. Femeile au dorit-o si acum regreta.
Din pacate, structura genetica nu permite schimbarea asta…oricat de mult si-ar dori-o femeile.
Cu totii avem de invatat…barbati, femeil…
Da, așa e! Din păcate, e tardiv, sunt prea multe de recuperat, de pus la punct, de structurat și de schimbat!…Sper doar, s-avem atâta minte și inimă, să ne mai tragem sufletul din când în când…
Da, da, cu toții avem de învățat!…
O săptămână bună vă doresc, dragilor!
Pai sincer, v-o faceti cu mana voastra. Chiar daca viata e grea, etc, totusi sunt multe lucruri pe care le exagerati si nu le intelegeti….. Daca ati gandi cat mai rational posibil, v-ar fi mai usor….
Îmi place să cred că suntem – multe dintre noi – idealiste, visătoare! M-am săturat de atâta pragmatism și rațional în viața noastră!…Avem așteptări și dorințe prea mari, vrem prea multe și cât mai repede, nu mai avem răbdare, suntem solitare(nu solidare, da???)…Da, exagerăm, sunt multe pe care nu le înțelegem, dar nu mai știm să cerem ajutorul sau o facem într-un mod atât de ALTFEL și mai puțin plăcut!… Lipsa timpului, lipsa viselor, pragmatismul feroce…
Eu ma refer ca femeile au emisfera dreapta, parca, a creierului, dominanta… Aia se ocupa cu emotiile, etc…nu cu ratiunea. De asta tindeti sa exagerati orice lucru, sa il priviti doar din perspectiva emotionala, nu rationala. Crede-ma, cand vezi lucrurile asa cum sunt, nu cum le percepi tu, perceptia fiind distorsionata de obicei, e mult mai sanatos pentru minte si trup…. Dar na, astfel de femei sunt rar de gasit…si apoi tot voi va plangeti ca ce greu e cu aia, ca ce greu e cu ailalta… Pai daca voi singure va ingreunati viata, si mai mult decat este
Da, noi, femeile, avem dominantă emisfera cerebrală dreaptă(emoții, comunicare), e drept!…Tocmai de-aia, de cele mai multe ori, sufletele pereche, ”uzanți” ai emisferei cerebrale stângi(rațiunea), ne completează, echilibrând balanța.Combinăm minunat emoționalul cu raționalul, nu?!…
Nu ne plângem, doar constatăm că e timpul să luăm atitudine și să predă anumite ”ștafete”…Sunt prea mulți factori care-au contribuit la ”progresul regresiv” al femeii de astăzi! da, ne-am îngreunat viața, e timpul s-o ușurăm!
Toate bune, o seară minunată!
Stii cu ce anume am eu o problema ? Cu faptul ca, pe langa proasta educatie a unor colege de specie cu tine, mai sunt si curve, materialiste, etc… Facebook e plin de poze porno cu minore, dar si majore…. Sunt obsedate doar de propriul fizic, sunt in cautarea unui bogatan care sa le intretina… Niciodata in istoria Romaniei nu au fost mai usuratice femeile decat acum, din 2000 incoace…
Educația, da, lasă mult de dorit! lipsa educației nu a dus niciodată la ceva bun, constructiv, dimpotrivă, nu?
Cred în puterea exemplului, dar în același timp, știu că nu se face primăvară cu o floare! Nu toți/toate suntem la fel, dar putem milita pentru o mai bună conduită, pentru schimbarea în bine. Cred că împletirea emoționalului cu raționalul, de care aminteam anterior, e de bun augur! O echipă pe cinste: bărbatul analitic, femeia intuitivă, împreună, de comun acord, aducând suflul schimbării măcar, dacă nu chiar schimbarea…
Toate bune!
Ce spui tu este idelaul…este normalul de fapt… Insa Romania ne dovedeste pe zi ce trece, dar si lumea in general, ca se INDEPARTEAZA TOT MAI MULT DE CE ESTE NORMAL, o sa vina vremuri si mai grele, foamete, canibalism, ne vom ucide intre noi pe strada mai ceva decat acum. Imi vine sa ma sinucid acuma, cand ma gandesc ce vremuri ma asteapta….
Da, normalitatea e la mare căutare! Sper din tot sufletul-optimismul meu, bată-l vina!-să nu ajungem la ”represalii” și să luăm atitudine, rămânând pașnici și solidari.
Revin: puterea exemplului, speranța, răbdarea și unitatea…soluțiile unui prezent normal, unui viitor pe măsură!
Toate bune!
O seară liniștită!