…Dincolo de cuvinte e privirea, dincolo de privire sunt bătăile inimii, dincolo de inimă e speranța… Astăzi, printr-un concurs de împrejurări, fără intenție, am stârnit polemici…N-am dorit asta, ci doar  mi-am spus  punctul de vedere! De ce? De ce? De ce nu acceptăm puncte de vedere, de  ce știm doar să reacționăm?!…Și asta într-un mod  mai puțin bun!… De ce nu putem fi pozitivi și urmărim la tot pasul ranchiuna?! De ce credem că lumea eplină doar de perverși și parșivi, de ce suntem atât de meschini…chiar cu noi înșine?!…De ce nu privim cu înțelegere și blândețe în ochii celorlalți, de ce vrem să fim doar cerniți?!…Când ne-am schimbat?!…Cineva mi-a răspuns că așa am fost dintotdeauna, dar eu, printre visele, norii și stelele mele, nu am reușit să văd! Că văd doar partea frumoasă a lucrurilor, că viața e anostă, că acest cotidian e umil și fără liniște, că noi suntem așa cum suntem…individualiști și egoiști…că un singur om nu poate schimba atitudinea, mentalitatea, viața celor mulți….

Suntem persoane reactive, supărăcioase, cu dor de intrigă, dar când ni se strecoară adevărul…mușcăm…Da, prin natura noastră, știința a dovedit-o, suntem mai mult reacție decât acțiune și dragoste!…

Sunt ușor dezamăgită! Da, dezamăgită de cei pe care-i susțin mai mult și caut să-i înțeleg, să le înțeleg trăirile,  caut să empatizez…poate prea mult!    Să fie timpul să mă gândesc la mine, fără conotații și nuanțe?!…

Bunătatea e înțelepciune sau  prostie?!

Dar continui să cred în a fi mai buni, mai curați!

Nu voi schimba atitudinea, voi milita pentru bine, bunătate și înțelegere!

O zi senină!