”Fericirea e un colț de rai!” spunea un mare filozof… Nu trebuie să fii filozof pentru a ”decanta” fericirea…NU trebuie să fii psiholog pentru a promova, milita pentru fericire…Trebuie doar să împarți, să culegi, să solidarizezi cu clipa prielnică, să cochetezi puțin cu norocul, să parcurgi etape cu etape, să soluționezi simplu. Am înțeles – mai târziu ce-i drept – că fericirea nu ne-o facem doar noi însene/înșine, că fericirea pentru mulți  e deja o utopie, că fericirea e mai mult decât un bumerang, e diferența între  multe conjuncturi, stări și ființe…Teoretic, fericirea e  suma demersurilor proprii și-a voinței,  a interiorului armonizat cu exteriorul, dar practic, ceva lipsește pentru a concretiza fericirea în ”procentele” cotidianului. Da, cotidianul ne dictează fericirea și împlinește sau golește armonia dintre minte-suflet-inimă.

Dintotdeauna, de copil, mi-au plăcut Charlie Chaplin și gag-urile lui! De ceva timp, de câțiva ani, urmărindu-i privirea, deja familiară,  zâmbetul ”suspicios”, nu-mi mai provoacă hazul, ci-mi umple ochii de tristețe și   contemplare…dincolo de ape adânci și tulburi…Ochii, buzele/zâmbetul, mimica sunt ale unui căutător al fericirii,  dar nu  și descoperitor…Urmăresc gag-urile lui cu emoție, refuzând parcă să aprofundez prea mult intimitatea marelui Charlie, dar nu mă pot abține…De fiecare dată e altfel, misiunile, viziunea sunt diferite, mesajele sunt diverse, limbajul trupului notează emoții, trăiri contrastante și mă miră, dar mă atrage genialitatea cumului de note, nuanțe și caracteristici remarcate! E trist și-adevărat, dar Charlie mi-a ”arătat” și m-a ajutat să ”implementez”  fericirea ocazională, tristețea contemplativă, creativitatea din diferența celor două, amintite anterior… O sursă genială, un mim inedit, un OM desăvârșit prin structură(conținut și formă), un singuratic în mulțime…Ciudat, dar aici, conținutul fără formă nu are valoarea scontată, împreună făcându-se diferența!

– Charlie, viața e o furtună într-un pahar cu apă!…

…Paharul rămâne singura achiziție, amăgindu-ne cu pilde  – pahar pe jumătate plin, pahar pe jumătate gol, alegând starea, momentul acționării și schimbării atitudinii…

Nu toți putem fi mimi, dar toți putem mima și confecționa măști pe măsura figurilor noastre…

Angoasele sunt în casele noastre, temerile sunt ”alifiile” pentru ridurile ce ne strâmbă fețele, destinele și ne acaparează-n neantul numit cotidian…

Sănătate, armonie, iubire!

Angoasele