….O frumoasă seară de decembrie!  Albul imaculat ce ma înconjura, îmi dădea un sentiment de nostalgie amestecat cu frenezie….se apropia Ajunul Crăciunului – împodobirea bradului,  Moș Crăciun, aroma îmbietoare a fursecurilor cu măr și scorțișoară,  iubire, înțelegere, căldură la propriu şi la figurat….

Iubeam, iubesc și voi iubi mereu Crăciunul! …dar şi acele zile, care au conturat şi completat CEVA în persoana mea, au produs o schimbare majoră…

… Aveam  aproape 17 ani, sora mea 12 ani şi câteva luni . Ne doream din tot sufletul să daruim mamei noastre “bijuterii Luxury Gifts” , mult râvnite, un dar din suflet, un dar de Crăciun.

Am surprins-o, fără să vrem, într-o zi, aplecându-și privirea caldă, albastră (minunaţii ochi albaştri-verzui),  pentru un moment, pe-un pandantiv, într-o vitrină. O bijuterie minusculă, o combinație de aur și topaz….piatra ei de preferată….Din acea zi, ne-am dorit să putem cumpăra acel pandantiv, trebuia doar să găsim resursele  financiare necesare.

De-a lungul anilor, am colecționat diverse, de la clasoare cu timbre, ”diverse” – mai ciudate, mai puțin ciudate, atât eu, cât şi sora mea; eram două “colecţionare” de vise.

Ne pregăteam trup şi suflet pentru marea achiziție!

Am organizat un mic magazin ambulant: de la timbre, colaje din hârtie glasse – erau la modă, reviste şi almanahuri mai vechi, benzi desenate, plăci de magnetofon, plăci  pentru picup, câte şi mai câte, pentru a obţine suma necesară. Confecţionam cutii pentru împachetat cadouri, diverse figurine-ornamente pentru brad, răvaşe viu colorate pentru masa de Crăciun.

Între mine şi sora mea e o diferenţă de vârstă de 4 ani şi 8 luni, eu fiind mai mare. În acea perioadă, printre atâtea cautări şi controverse în ale reuşitei, îndeplinirii planului şi achiziţionarea piesei multe dorite, am “şlefuit diamantul” prieteniei….Pe bune: aţi văzut de multe ori fraţi, care sunt şi prieteni foarte buni?!….Ei, noi în acea perioadă, prin puterea determinării şi-a legământului dincolo de cuvinte, am devenit şi cele mai bune prietene….

Mama – Dumnezeu s-o odihnească! – cunoscându-ne bine, a văzut şi simţit agitaţia ce nu ne dădea pace, stările, prezenţele noastre diferite, casa mereu plină de confecţii, dar a văzut şi schimbarea….a contribuit, completînd prin atitudine, la modelarea a ceea  ce prindea contur….prietenia de-o viaţă!

Zilele treceau, apropiindu-ne de scopul nostru – suma pentru bijuterie…

În dimineaţa Ajunului, fremătând, pe-o zi geroasa, dar minunată –  o zi aglomerată, oameni zâmbind la tot pasul, purtând pachete, care mai de care mai voluminoase şi viu colorate….hmmm, plăcut sentiment – ne-am îndreptat spre bijuterie, bucuroase, pentru marea achiziţie….

Dar am uitat să precizez un alt amănunt: piesa respectivă era unică, niciuna la fel…Când am văzut-o, am înteles că trebuia să fie a mamei noastre, dar daca era cumpărată de altcineva în tot acest răstimp?!

Ne-am luat inima în dinţi, ambele,  şi-am abordat-o pe doamna, şefa de magazin a Bijuteriei, expunându-i planul nostru. Am avut mari emoţii, dar se apropia marea sărbătoare, iar spiritul Craciunului se afla deja printre noi, împărţind bunătate şi-o stare de bine…. A fost de-acord cu planul nostru, doar pana-n orele 9.30 ale diminetii de Ajun;  trebuia să ajungem cu bănuţii până la ora stabilită…

Am luat bijuteria,  magnific împachetată și purtând sloganul blazonat  “cadouri de la LuxuryGifts.ro”, “mărturii” pentru o viață, am oferit doamnei o cutiuţă confecţionată de noi, pentru amabilitatea dumneaei şi ne-am îndreptat spre casă, mai mult decât încântate!

A sosit şi Ajunul Crăciunului, ziua tuturor prietenilor, ziua în care toţi – cu mic, cu mare – eram/suntem prieteni(păstrez încă acest sentiment)! Uitarăm  angoase, divergențe, diferențe, eram aşa cum ar trebui să fim mereu: buni, calzi, îngăduitori, liniştiţi sufleteşte….

A fost un ajun pe cinste, cu multe colinde şi colindători, un Crăciun minunat, exemplul dorit sa-l avem mereu!

Bradul frumos împodobit, încărcat cu fel de fel de confecţii, luminiţe şi bomboane, iar sub brad cutii, cutiuţe, lucrate cu sârg de cele două surori, …cutii care adăposteau vise(cele mai multe dintre cutii erau goale, dar completau atât de frumos bradul, atât de intim şi plăcut!)….în vârf, o cutiuţă roşie cu funde viu colorate, în care era pandantivul ….

Dar cel mai important: am înţeles darurile  de preţ în viaţă, înafară de sănătate – prietenia, iubirea şi înţelepciunea…..

Au trecut ani, a purtat mereu pandantivul alături de inimă,  a fost bijuteria de suflet, mai multe semnificaţii – trăiri, sentimente, emoţii…. Ştia –  cum am mai spus – ca punem ceva la cale, dar a considerat acea piatră, ca fiind liantul a ceea ce s-a produs atunci fetelor ei, nu numai iubirea frăţească, ci şi prietenia adevărată, dincolo de cuvinte….Asta a multumit-o şi ne-o repeta deseori, zâmbind: “Iubesc  şi mai mult piatra care v-a unit!”….

Au mai trecut ani, mama nu mai e printre noi, fizic, dar înţelepciunea, dragostea, puterea exemplului, vor dăinui mereu, prin noi!

Nu e Crăciun în care să nu ne amintim  şi să nu povestim istorioara bijuteriei de suflet!

Magia Ajunului,  a Crăciunului, magia sentimentelor dintre oameni….

Nu uita: oferind, vei primi!  Iubeşte necondiţionat!

Acest articol a fost scris cu pasiune pentru SUPERBLOG 2012!

Vă mulţumesc!