Avea o viață minunată! Un soț iubitor, un copil minunat, lumină-n suflet și multă armonie, până-ntr-o zi, când soțul a anunțat-o că pleacă. Dragostea îl punea să dea bir cu fugiții dintr-o căsnicie de mai bine de 15 ani…

Am omis, voit(nu vă fie cu supărare!), două aspecte importante: locuiau în chirie,  într-un frumos duplex, n-aveau nevoie de casa lor(proprietate)  deocamdată, dată fiind natura serviciului lui, se mutau unde necesita job-ul; el lucra la o multinațională, ca director de imagine, funcție, mașină și cont frumos în bancă, două vacanțe pe an și multe weekend-uri de poveste…

EA renunțase la muncă, când rămăsese însărcinată; a avut o sarcină grea și trebuia să stea liniștită.

Ușor, ușor, îndatoririle de soție, mamă, gospodină, organizator de evenimente(cinele de serviciu se organizau acasă la ei, ea fiind mereu în priză, cină pentru aproximativ 10-15 persoane, șefi însoțiți de soții și alte doamne ”decorative”). Studiase Arte Plastice,  lucrase  ca profesor de desen; sculpta  și desena foarte frumos, dar rămăseseră  doar  un hobby,  scos din sertar timid, câteodată, când ziua i se părea a avea mai mult de 24 ore…

Anunțul a picat ca un trăsnet, o părăsea! Se înstrăinase de ea!

EA?!  Urma să părăsească duplex-ul,  era locuința de serviciu… a lui; el dăduse bir cu fugiții, renunțând la toate îndatoririle de până acum; deja își găsise un alt apartament de vis, alături de dragostea de-acum; uitase de familia lui!…

EL? Era doar un fugar îndrăgostit!

Ce-avea să facă acum?!  Unde să plece? Era singură, părinții decedaseră cu ani în urmă, n-avea frați, surori…erau doar ele două, ea și fetița ei.  Avea două prietene, dar cum puteau s-o ajute, aveau familiile lor, nu le era prea ușor, dimpotrivă!..Dar au ajutat-o, chiar ele, Ioana invitând-o  să locuiască în apartamentul lor cu 4 camere; stăteau acolo ea, soțul și cei doi copii;  au intervenit șicane, soțul, alcoolic, ursuz,  nefiind mulțumit că-n casa lor au poposit cele două străine, fițoasele… denumire dată anterior, când totul mergea strună…

EA a picat în depresie; fără bani (era în proces pentru pensia alimentară, fără loc de muncă; Doamne, cine o angaja acum?! avea atâta întrerupere în cartea de muncă!), locuind la una dintre prietene,  primind ajutorul bănesc al acestora, puținul care însemna mult; s-a internat la psihiatrie, au dus-o cu ambulanța, avea nevoie  nevoie de asistență medicală, pentru a nu face cine știe ce prostie. Ce a ținut-o-n viață? Fiica ei, relația lor, acest suflet cald, această inimă care-o urma-n tăcere, nepunând întrebări, ci doar fiind acolo mereu. Da, mereu acolo pentru mama! Și prietenele ei….

S-a reîntors acasă la prietena ei,  dar nu mai puteau zăbovi acolo, era un calvar! Nu puteau pretinde, deja făcuse mult prea mult Ioana. S-au mutat în garsoniera Viorelei,  cealaltă bună și devotată prietenă, divorțată cu-n copil.

Ziua, în timp ce aștepta, după pregătirea prânzului, singură printre amintiri, a început, la fel de timid ca acasă, doar ceva mai relaxată și stăpână pe sine, să sculpteze și să deseneze. Viorela avea un vechi șifonier, aproape distrus, dar care încă rezista cu stoicism. A început să-l pună la punct, să-l îmbrace, să-l tonifice, să-i dea viață…ceea ce-i lipsise ei mult timp!…însuflețea lemnul, dăruind, iubind, alinând, rotunjind într-un mod extraordinar orice colț al dulapului deja diferit…

Dulapul, măsuța de cafea, patul cu tăblie oblică au căpătat o altă față, distinsă, originală, devenind atracția multora. Vă întrebați cu ce unelte, nu? Un cuțit, acuarele, pânză, reciclabile….Da, se perindau mulți să vadă cum se ”plictisese” EA…

…Au trecut 5 ani de-atunci, EA este restaurator de mobilă din lemn masiv, pentru corporații din Olanda, Luxemburg, Marea Britanie. Este un restaurator cunoscut, o femeie care face artă, simte și modelează, după sufletul și inima ei; își alege clientela, simte clienții și nu face rabat de la calitate!

Viața a determinat-o să devină  selectivă, puternică, mai iubitoare și altruistă!  Ajută fără să clipească, dar nu iartă minciuna, prefăcătoria și parșivenia!

Încă gătește, în fiecare weekend, pentru pentru prietenele ei(asistentele ei de-acum) și-n fiecare sâmbătă și duminică din lună pentru fiica ei, studentă acum. Gătește cu dragoste, pasiune, așa cum sculptează și restaurează.

EL, fostul soț, amorezul fără inimă,  a vizitat-o cu ceva timp în urmă…fugise din altă relație…spre fosta nevastă, gândindu-se, că-n vâltoarea amintirilor, va fi iertat! Dar a omis că el o determinase să fie precaută și-o împinsese să devină cea de-acum, … spre selectivitate și multă înțelepciune…Îl iertase, dar nu-l putea primi înapoi…NICIODATĂ!

Îi era bine acum! Nu era singură! Avea pe cei dragi sufletului și inimii ei!

Cu ajutorul lui Dumnezeu și-a îngerilor trimiși de acesta, nu numai c-a răzbit, chiar a reușit!

Să semene dragoste și să dea un scop și-o noimă pasiunii ei!

Dumnezeu nu-ți dă când CERI,  doar când TREBUIE!

Acesta este firul poveștii ei! Sunt convinsă că multe/mulți dintre Dvs. vă regăsiți în această istorie de viață și ați răzbit, răzbiți,  printre picături de ploaie și curcubeul viu colorat!

Da, nu ne putem, nu vă puteți  lăsa învinși!

Viața a determinat-o să ia atitudine, de la copii mici, scutece,  da, carucioare de copii, amintiri, amintiri ce dor, dar au făcut-o mai puternică, cea de azi, plusul celei de ieri…și ca o recomandare separată: recomand carucioare  de copii Bebe-mic.ro.