…Sunt fermecată de istorie! Sunt fascinată de legende și implicațiile lor emoționale!…

Astăzi, voi reactualiza o poveste  de mult, mult timp apusă, dar care, prin farmecul  ei meridional și emoțional, atinge și răvășește încă inimi…

A fost, a existat o prințesă….îndrăgostită de propria ei imagine, de propriul ei suflet, de vocea și atitudinea ei…era însăși Afrodita înrudită cu Atena, era o splendoare, ce nu șovăia în fața nimănui, …ci doar în fața …fierarului… Ateros….Șovăia feciorelnic în fața pletelor negre ca abanosul și-a privirii fulgerătoare, ce nu prevestea nimic bun, doar încordare, duritate, un gol imens, ce nu părea a fi vreodată umplut…

Zi de duminică, zi de târg, zi de plimbare printre plebe, printre cei ce nu pot oferi nimic, nici măcar propria viață, ce nu le mai aparținea….

Printre fructul pasiunii, merele părguite, perele zemoase și parfumate, strugurii negri și intenși,  azi, se întâlniră privirile celor doi  – 2 titani ai implinirii….feminitate și masculinitate(yin-yang), două spirite libere încorsetate de reguli rigide și vieți categorisite…

Timp de câteva secunde, suficiente cât pentru o viață de om,  privirile se sorbiră…ceva se întâmplă, iar cei doi își atinseră inimile pe viață sau pentru eternitate…cuvintele au fost de prisos, un drum prea lung pentru o reușită lipsită de fatalitate.

Se vor reîntâlni, se vor echilibra cele două destine?!… Cine știe!…

Altă zi din calendar, aceleași priviri istovitoare, ce rostesc scurt și sec afirmații în viață/despre viață.

Alte zile se perindă prin fața privirilor ce continuă a se sorbi-n continuare, patima fiind nu doar liantul, ci și drumul spre iubire, absolut.

Într-o zi ca-n toate cele multe….trecute-n dor și jale,  mintea i-a fost cuprinsă frenetic de-un gând – când va avea prilejul, libertatea, să desăvârșească relația ce îi unește.

Și trebuia să poarte-un nume  acel cadou discret, ce nu și-l va permite niciodată să-l achiziționeze, acel inel, care-o va putea suprinde pozitiv, alături de broșa ce i-a tăiat respirația… văzând-o…

Când oare?!…Când chipul trandafiriu reușește să fure un zâmbet și să-l facă să vibreze de iubire, atunci inelul va sta pe degetul alesei sale, iar broșa va trona calm, acolo unde-i îi e locul.

Anii au trecut, iar puterea și fascinația cadoului reprezentativ există și  continuă să evolueze în mod la fel de fascinant…Cât de șubred e sufletul când iubește, cât de mult  ne definim?!…

Ani, zeci de ani, secole…au trecut, purtând istoria celor două jumătăți, despre care nu putem susține c-au fost fericiți până la adânci bătrâneți…istoria nu ne-a infirmat, dar nici nu ne-a confirmat…misterul dăinuie încă!…

De ce sunt aceste bijuterii speciale pentru mine?!… Datorită istoriei, încărcăturii emoționale, care-mi poartă pașii spre împlinire!

…Suntem în iarmaroc, noi doi, soț și soție, când am fost atrasă de-un ”magnet”….2 bijuterii, acele bijuterii care-au lansat iubirea, pasiunea, dragostea revoluționară, mitul nedeslușit…

…Da, știu  de ce -mi doresc acele bijuterii, de ce le râvnesc, simt, adulmec patima și pasiunea…două noțiuni ce  readuc  misterul în inimile și casele noastre…

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog Spring 2013.