Bunicii mei, mamaia si Bucu, au prins perioada celui de-al doilea razboi mondial. Povestesc conjuncturi si istorii de ti se face parul maciuca, de cruzimea rusilor si de raceala si eleganta vestimentara a nemtilor. Dar sunt, bineinteles, amintiri si mai putin macabre.

Care a reusit sa ascunda agoniseala de-o viata, a facut bine, dat fiind ca rusii nu iertau nimic, distrugeau totul, se comportau ca niste barbari ce erau…bunica mea ne-a povestit istorii de groaza, nu alta…cum se ascundeau si unde se ascundeau, pentru ca rusii sa nu le gaseasca, sa nu le transforme in sclavele lor. Mamaia se ascunde in covata unde scaldau mortii, acolo nu le venea in minte niciodata sa caute…

Ascundeau ce-aveau valoros in pamant si insemnau copacii. Dupa razboi, multi dintre cei care nu si-au insemnat locul, cautau ceea ce ascunsesera…sau si mai rau, dintre cei care ascunsesera, nemaifiind in viata, rudele orebecaiau dupa locurile unde simteau sau credeau ca ar putea fi.

Da, da, dupa razboi a fost iures total, fiecare cotrobaind la propriu, dupa ce agonisise. Ani la randul se mai facea cate o descoperire pretioasa, rude sau dintre cei care cumparau pamantul.

Bunicii mei, la vremea aceea, nu erau casatoriti, erau la familiile lor si, la randul lor, dezgropau agoniseala.

Imi amintesc cu drag povestea candelabrului cu brate de argint si verigi de aur. L-au ingropat separat, a fost descoperit de-un neamt ce n-a fost interesat de el si l-a returnat proprietarilor de drept, strabunicii mei. L-au ingropat iar si-a fost descoperit, de data asta, de 3 rusi, care s-au impuscat intre ei, nedorind sa-l imparta…a ajuns tot ingropat…

Dupa razboi, cand toate erau la pamant, a fost unul dintre lucrurile de care “s-a agatat” bunicul meu, pentru a repune pe picioare totul.  Da, razboiul ruinase tot! Nimic nu mai era in picioare!

Ruinase la propriu si la figurat, distrugand pentru mult timp puterea zambetului…transformat atunci in grimasa…

Anii au trecut, iar istoriile crude ale razboiului au devenit poveste, durerea estompandu-se si transformandu-se totul in amintire, binele reprezentand liantul dintre trecut, prezent si viitor.

Da, timpul le vindeca pe toate, ajutandu-ne sa mergem mai departe!

Daca n-ar interveni uitarea, lumea ar muri de durere, nu alta!

Sanatate, iubire, armonie si povesti frumoase!