Cu câțiva  ani  buni în urmă, prin 2004, am văzut un film extraordinar, după o carte de Stephen King….la îndemnul soțului meu, fan acest autor. Filmul se numea The Shining. Ulterior, soțul meu, care voia să mă aducă cât mai mult în atmosfera personajelor acestui autor, Stephen King,  mi-a cumpărat romanul ”Carrie”, de la Editura Nemira. Să nu omit aceasta a fost conjunctura primei achiziții de la această editură. Am devenit un cumpărător constant, plăcându-mi ofertele acestei edituri, ideea de marketing, care mă surprindea plăcut de la copertele cărților achiziționate.

…Și astfel, am devenit un fan al cărților și-al filmelor de-acest gen.

… Dar să revin la acest roman – ”Carrie”. Sunt multe idei pro și contra personajului principal. O fată, aparent simplă, trecând neobservată, ba ”invidios” de ciudată, prin prezență, atitudine, vorbă și comportament.

Cam asta spun recenziile, ba se aspresc din ce în ce mai mult, blamând comportamente și întunecând mai mult atmosfera și personajul principal.

A fost prima carte horror pe care am citit-o, dar am simțit  compasiune, milă, sentimente diverse și frică,în cele din urmă,  față de Carrie. Nimic nu e întâmplător! Nimic nu se-ntâmplă, fără  ceva…!

Când am citit-o prima dată, am vazut-o într-un mod, am trăit alături de Carrie, de la stări de timiditate, vorbe puține, sentimente frustrante și frustrate, singurătate,  până la frică, putere, supremație.  Acea Carrie, timidă, singură, ciudată, care-și dorea atenție, prietenie, sentimente înălțătoare,  o viață normală, a devenit o mașină a morții, o unealtă a răului. Răul  duce la rău!  De ce?! Răutatea creează răutate, frica naște frică!  Acestea au fost sentimentele lui Carrie …așa cum am văzut-o prima dată cu ani în urmă….

Pentru a reintra în pielea personajului, a înțelege totul de la ”geneză” până la ”sfârșit”, am recitit zilele astea romanul.

E tot acolo, singură, matură, la fel ca mulți  adolescenți, pregătită pentru viață, neindentificându-se prin nimic, înafara dorinței de-a fi ca toți ceilalți, cu toți ceilalți, de a își trăi viața. De data asta, am văzut în faza inițială   ”Puterea Exemplului”….da, asta am văzut –  o Carrie care a dorit să treacă dincolo de” Purgatoriul” de la școală – umilințe zilnice din partea colegilor și ”Iadul” de acasă – fanatismul religios al mamei. Dar exteriorul –  tot ce se-ntâmpla în jurul ei,  a fost mai presus de dorința inițială, încât  disperarea a copleșit-o, devenind, prin puterea cu care era înzestrată – telekinezia – o răzbunătoare, o ucigașă fără scrupule.

Da, e un roman aspru, înfiorător, în America a fost interzis în școli la un moment dat.

E un horror care a cutremurat generații, dar a pus și semne de întrebare!

De fiecare dată când citesc acest roman, ceva mă înfioară, dar și-un strigăt mut împotriva sistemului de valori, care uneori nu jurizează corect, nu acordă șanse și lasă la voia liberului arbitru…Un roman psihologic de zile mari!

Felicitări, Stephen King, pentru inspirație! Felicitări, Nemira, într-adevăr, plăcerea lecturii!

Viața acestei adolescente ar fi avut alt făgaș, dacă cei din jur ar fi avut puțin din timpul lor să-i acorde, o clipă de prețuire, dacă s-ar fi trecut de sfera aparențelor….

Romanul ”Carrie” rămâne primul roman al lui Stepehn King care a creat stări, sentimente diverse, de la acceptare la negare, de la compasiune la spaimă; o terifiantă poveste despre o fată care-ar fi putut trăi altfel, care n-ar  fi adfus atâta durere, haosul pe Pământ.

Un roman de nota 10, un autor – promotor al romanelor del genere, o editură de milioane, Nemira – ”Plăcerea lecturii”!

Vă recomand cu căldură această editură, care respectă părerea cititorului, emoțiile și dorințele ”lecturale”.

Acest articol  scris cu pasiune  este dedicat concursului SUPERBLOG 2012.