…Lumea în care trăim…e lumea noastră, a canoanelor, a imaginilor, a reflexiei?!…

Am revăzut un film ”Molly”(1999), care mi-a întărit convingerea viziunii și perspectivei asupra lumii în care ”trăim” și ne-nvârtim!…

Dacă vrei să țipi, n-o faci niciodată, încorsetat fiind de imaginea afișată, dacă vrei să plângi, n-ai cum, trebuie să te arăți puternic, nicidecum slab, dacă esți supărat, la fel, n-ai cum să-ți țipi supărarea, trebuie s-o controlezi și strunești, c-așa sunt regulile nescrise, dacă  ești fericit, n-ai cum să-ți manifești prea mult starea, să dansezi, să țopăi, să fii tu însuți/însăți, e semn al ”necioplirii”…

Dacă…

Ne-am obișnuit, ce-i drept, să mergem cu capul în pământ din cauza a varii motive, uitând cât  de frumos  e albastrul cerului!..

Ne-o recomandă eroina filmului, o tânără de 28 ani autistă, care trece printr-un proces al ”normalității”, adaptându-se, apoi revenind în lumea și sfera cotidianului ei…

Vizionare plăcută!

http://youtu.be/kpAKXwMKVgM