E școală și program școlar. Mai e puțin și vine vacanța!

Emoții, acalmie, o stare de neliniște, frenezie, dar și confuzie.

Mulți dintre noi, părinții, ar spune gata cu joaca, distracția, e școală,  e program draconic!

…Îmi vine-n minte o întrebare: ce-ai vrea să fie copilul tău când va fi mare?  Medic, astronaut, cercetător, preot, fotbalist, pianist?  Începe goana după necunoscutul de transformat! Așa se ajunge la un program încărcat al copilului. De luni până sâmbătă, tot felul de cursuri – luni balet, marți actorie, miercuri, vineri  șah și engleză, joi înot. Și asta pentru un singur copil!

Și totusi, ceva se pierde! Unde este joaca fără  griji a copilului? Cum se relaxează acești copii, cum zâmbesc, fără aportul părinților, necondiționat?!  Cum vor face când va fi necesar să stea sau să se descurce singuri? Nu, nu vor ști s-o facă! Pentru c-au fost învățați să ia atitudine mereu!

NU, nu sugerez sa renunțe la activitățile extrașcolare, dar nici nu trebuie exagerat! Cred c-ar  trebui să ne reamintim că aceste reguli sunt valabile pentru părinții relaxați, care vor o conduită sănătoasă!

Cunoști părinți care își duc copiii la unul, două cursuri, profitând, în rest,  de timpul liber și sănătos al copiilor?! Da, cred c-ar trebui să ne numărăm printre aceștia! Să exersăm joaca împreună, să descoperim și să dezvoltăm abilități, dar lăsând copiii să se joace, cunoscându-le limitele. Împreună, sună bine, nu? 🙂

BUCURĂ-TE CĂ-L/CĂ-I  VEZI!

Odată intrat pe ușă, nici nu se descalță bine că-ncepi: ” Ce-ai făcut azi la școală? Ce teme ai? Cum ai fost azi? ”sau ” Nu intra încălțat, c-am curățat toată ziua! Nu arunca ghiozdanul, tocmai am șters praful!”

Nu te supăra, dar cum își dă seama acest copil că-i iubit?!

Știu, ești obosit, șeful te scrutează din spatele ochelarilor, soțul/soția  mai că te ignoră, toți sunt grăbiți!

Și totuși, cât îți trebuie să fii prietenos?

Un zâmbet, o îmbrățisare la momentul oportun fac mai mult decât teoria matinală, discursul de seară și tot ceea ce-i spui și-i ceri/pretinzi zilnic!

COPILUL VREA SĂ FIE RESPECTAT!/COPIII VOR SĂ FIE RESPECTAȚI!

Nu uita să-ți tii promisiunea, nu-i minți, asigură-i că-i asculți, nu doar te preface, cooperează, implică-te, dragă părinte! Implicați-vă cu suflet, inimă și minte, dragi părinți!

E mai ușor: ”Te rog, încheie-te la șiret!” decât ”Încheie-te la șiret!”…Demonstrează-i/le, prin puterea exemplului!

PUNE-TE ÎN LOCUL LUI/LOR!

De multe ori, îi tratăm , fără să ținem cont de sentimentele lor. Greșim, ce-i drept!  Apar așa zisele conflicte între generații, consideră că le neglijăm dorințele, că nu au alternative, că nu abordează problemele cu seriozitate…Da, copiii devin dificili, când cred/consideră că-i ignorăm!

FOLOSEȘTE LAUDELE, SPECIFICÂND!

Nu uita să-i  lauzi, nu considera că-i firesc să-nțeleagă că ești mândru de ei, de atitudinea, de conjunctură, de conduită! Specifică-le, pentru ce i-ai  lăudat, dar fii atent, nu întrece limita laudelor! Să nu ajungă ca și ”Bună ziua!”

COMUNICĂ!

Comunicare și iar comunicare!

Implică-i în procesele vieții cotidiene, ale familiei.  Funcționați  și trăiți ca o echipă. Consultă-te cu ei. Cere-le părerea. Așa funcționeaza o echipă!

NU FI CICĂLITOR!

Doar pentru că sunt COPII, nu trebuie să le reamintești MEREU ce trebuie să facă și cum să facă!

Nu e nevoie să ridici tonul, să devii iritativ/ă sau să insiști! Faceți înțelegeri, pacturi și totul va funcționa mai bine!

NU UITA DE UMOR, FOLOSEȘTE-L!

În loc de cicăleală, amenințare, urlete, rigiditate, ieși din situații mai puțin calme, apelând la UMOR. Vei destinde ambele părți, iar copiii tăi vor aprecia această latură a ta! Se vor apropia mai mult de tine!

Vă recomand cartea lui John Burningham ” Ai prefera…?”

DAC-AI GREȘIT, CERE-Ți SCUZE!

Tu, ca părinte, ești conștient că nu ești perfect! Nu e o verigă slabă dacă recunoști asta, dimpotrivă, vor realiza că nu ești perfect!  …(Perfecțiunea este o utopie!) Facem din nou referire la puterea exemplului.

Vor ști când au greșit, jignit, să-și ceară scuze!

Saga regulilor nu se-ncheie aici!