O seară întunecată de mai, când vântul șuiera fără milă printre copacii abia întorși la viață. Un climat propice altor și altor descoperiri…

Dintotdeauna am fost fascinată de vechi, imaginându-mi diverse  scenarii…O seară care  nu se putea încheia decât cu alte atracții  ale timpurilor de altădată.

De maxim interes,  am considerat  podul bunicilor, magnetul vacanțelor, mister și creativitate!

Erau aici lucruri de mult, mult timp, de la bunici, strabunici, stră străbunici în podul -parcă-fără capăt….

Căutând, căutând, privirile mi-au fost atrase de-un cufăr metalic sculptat, având ca blazon soarele și luna. Incitată, puțin înfricoșată, m-am îndreptat cu pași mărunți spre cufărul misterios…L-am deschis, dar am rămas surprinsă…pe cât de mare, pe atât de gol, conținând doar un pergament, un sfeșnic și-un inel superb din obsidian maro cu cristale cubic zirconia.

Fascinată de acel inel, l-am pus pe deget, am aprins sfeşnicul, am luat pergamentul, pentru a-l descifra şi-am vrut să ies…dar surprinzător, nu mă mai aflam tot în acelaşi loc…O adiere de parfum de mosc m-a făcut să-nţeleg că sunt în altă parte…o buclă a timpului…
Wow, ce determinase această întoarcere în timp?!…aprinderea sfeșnicului, s-ar părea și inelul pe deget! Cu inima cât un purice, dar și intrigată totodată, am mers mai departe…unde eram?! Într-un palat, în Franța, în palatul Chenonceau, pe care-l admirasem atât în imagini.
Plăcut surprinsă, emoționată, surprinsă, am mers mai departe, admirând tot ce mă-nconjura…ajunsă în fața unei oglinzi, nu ușor mi-a fost să mă abțin, scoțând un ușor țipăt…cine e?! cine eram?! O întruchipam pe frumoasa Diane de Poitiers, amanta regelui Franței, Henric al II-lea . Lângă noi o figură palidă, într-un costum alb, însuși regele.
-Diane, trebuie să rămâi în viață, draga mea! Ia acest inel și arată-l cui trebuie – acel cavaler te va apăra cu însuși viața lui. Evit-o pe regină, Caterina.
Ține minte, în cazul în care nu vei mai putea da înapoi,desfă piatra inelului și soarbe otrava. Dar până atunci, fugi cât mai departe de Caterina de Medici. Răzbunarea ei nu va fi ușoară!
-Nu uita: inelul te va salva! Inelul reprezintă dragostea mea pentru tine, colacul de salvare, liantul dintre noi. Datorită inelului de pe degetul tău, Caterina de Medici nu te poate atinge, ura ei  nu te poate atinge.

…Și-acum, te rog, urmează-mă la balul mascat. Poți să-mi stai alături!

O ultimă privire semeață și îmbujorată în oglindă îmi amintește-de fapt-cine sunt și pe cine trebuia să  încarnez.

O imagine blondă, cu bucle, o rochie de catifea neagră și-un guler prea înalt, încadrau frumoasa imagine. Frumosul inel dăruit de rege, strălucea pe degetul femeii. Natura umană alege, alege și iar alege!

…Ora nepotrivită, simțeam că ceva e în neregulă!

Frumoasă legendă, dragostea care dăinuie printre oamenii simpli! …iubire, pergament și cărți citite…

…Regele a deschis balul cu un dans…cu Diane de Poitiers…rumorile au răscolit sala, dar cei doi îndrăgostiți, transpuși în povestea lor de dragoste, mână-n mână , au uitat de existența celor mulți, savurând starea de spirit dintre ei, dragostea și inelul ce-i unea…reprezenta, în tăcere, inelul ei de logodnă…

Gongul a bătut prima dată orele 24:00…e de bine sau de rău?!

Trebuia să fug dincolo de Franța și Caterina  la a 3-a bătaie a gongului!

Ne-am privit cu dragostea celui care se va revedea după foarte mult timp și cu speranță în iubirea lor!

…Năucită, amorțită, cu o puternică durere de cap, am simțit pământul fugându-mi de sub picioare, trezindu-mă în speranță!

Din nou în pod, cu istorisiri de tot felul, mi-am privit inelul și-am realizat că fără acest accesoriu, îmi pierdeam  identitatea!

Trecut, prezent și viitor…lăsăm ”cădirea”  iubirilor în seama trecutului grandios și de legendă; un prezent incitant,  fascinant, cu plimbări între cele două lumi și savurarea iubirii rostite;  și, nu în cele din urmă, un viitor care impune idei și iar idei…

Acest articol a fost scris cu pasiune pentru SUPERBLOG 2012!