O seară numai bună pentru lectura pe banca din fața casei…Un semitort delicios, un fresh de portocale și kiwi, o carte romanțată…și tu! Ai trecut cu nonșalanță prin fața casei mele, nici n-ai clipit, nici nu m-ai zărit! 🙂 În schimb, câțiva pași mai sus, te-ai împiedicat și-ai căzut…ce durere! Eu îndurerată, tu suferind, eu profitând de momentul oportun, sărindu-ți în ajutor, cu bandaje, dezinfectante, priviri galeșe și provocatoare. Acum ori niciodată! Norocul mă părăsise cu mult timp în urmă, când, din ”atenție” excesivă, am alunecat rupându-mi incisivii..Ce priveliște, ce completare! 🙂 O duzină de idei și  întrebări îmi dădeau târcoale: unde, când, cum?…vom reuși să clarificăm misterul, să aducem în joc provocarea, zâmbetul, fiorii și cuvintele dulci?!…Nimic, nicio grimasă, niciun zâmbet, nimic nelalocul lui, dar în folosul meu! Nici nu existam pentru el! Ce-mi trebuia, ce-l provoca, ce-l întregea?  O atitudine, o îmbrățișare, cuvinte, mărturii și declarații?!… Nu, dar vai, ce-ar fi dacă???…

Fug repede în casă, asortez rochia cu șosetele și părul cu ghetele, sunt la modă, uzând stilul retro șic, o uzurpatoare a actualului trend, nu elegantul morbid.. Seducție, mit, frumusețe, super-puteri, totul bazându-se pe intuiție, care-mi spunea că este necesar imperios un parfum! 🙂 Parfumul trupului?!… Nu, parfumul care-mbie la visare, la provocări, la împletiri și hazard, la început și continuitate; parfumul începutului torid și-al continuității. O combinație de mosc și lemn dulce, dar degeaba!!!

Love at first  sight pentru mine, un recul pentru el, dezaprobare, neconcordanță și ”plenitudine„ în cotidianul alert!

Eu, parfumul,  tonalitatea, privirea hăituită, neconcordanța inimilor, nimic n-a produs scântei, nici măcar o sclipire… Tristă, confuză, mi-am propus să uit și să merg cu optimism înainte.

Mi-am canalizat trăirile și puterile pe crearea parfumului inimii mele, ce va fermeca, dezțeleni și descuia lăcașe fără scăpare…

Crearea unei note care să-mi aducă misterul în podul palmei, frumusețea și dulceața în cuvinte, freenzia în priviri, să-mia ducă aproape o iubire…Să fi fost” iubitorul de iubire”?! Să fi fost îndrăgostită de dragoste?!…NU cred!

Am ales, am consumat, am echilibrat, am eșuat, dar am produs, din  și cu pasiune, un parfum ce-ți topea simțurile și-ți mijea ochii a speranță!

…O seară senină de toamnă, pe banca din fața casei, cu o carte pe brațe, cu un fresh de portocale, am început să visez cu ochii deschiși, purtând istoria poveștilor mai departe… Un început, o continuitate și-un final fericit!

Am ridicat privirea, am zărit o față cunoscută ( de unde oare? ), strecurându-se din hățișurile vremurilor de odinioară…îl cunosc? da, figura-mi pare familiară, tresar chiar la vederea acelor ochi verzi și adânci..Da, te cunosc, nu mă cunoști, n-ai vrut asta!M-a privit stingher, mă știa, dar de unde?! Mă știa, simțeaa sta, dar și-o jenă teribil de penibilă îl urmărea. Cine era fata asta frumoasă, cu-n parfum amețitor, care i-a tăiat simțurile, i-a desferecat inima?! Moscul nuanțat, dar ușor modificată esența, mai elegantă, mai fluidă-n trăire și accent, l-a trecut printre amintiri…unde-s incisivii? spunea cu glas tare, amintindu-și de conjuncturi care nu-l stimulau, dar îi rețineau acum mai mult decât atenția.

– Gata, am înțeles! Nu aveai incisivi, iar moscul nu era punctul  tău forte, chiar dacă…., pe când acum  combinația perfectă este mosc și atitudine, mosc și frumusețe/iubire. Ce stupid, ce previzibil am fost, dar ce frumos! Soarta ne-a pregătit o surpriză, iar destinele noastre s-au împletit.  E atât de mult și totuși, atât de puțini!

Am câștigat o iubire, dreptul la iubirea necondiționată!

Suntem fericiți cu puținul dăruit! Suntem efriciți pentru că iubim! Suntem fericiți că iubirea ne-a găsit!

Sănătate, iubire, armonie!

Acest articol a fost încondeiat pentru SuperBlog 2013, octombrie.