Simplitatea și fericirea
De câte ori mi-am propus să-mi simplific viața! Să fiu mai puțin stresată, să uit de bani, timp și variate modalități de a-mi ”antrena” ritmul!
Să fac ordine în viața mea, la propriu și la figurat! Să renunț la ce-i prea mult! Da, fac referire și la lucruri…N-ați avut niciodată impresia că lucrurile ce le-aveți în preajmă vă sufocă?…Eu…da, berechet!…
”Oamenii își petrec jumătate din viață adunând lucruri, iar cealaltă jumătate încercând să scape de ele!…”
E instinctiv s-aduni, nu?…Și totuși, atât de stresant, aduni, aduni, ajungi în momentul când prezența lor îți repugnă, te sufocă și nu știi dacă să renunți sau nu!…
Din ce în ce mai multe persoane tind, încearcă-tacit sau nu- să aibă o viață ALTFEL! O viață mai simplă, fără dorința acerbă de-a consuma!
Se știe că în SUA, mișcarea ”vieții simple” , care a luat naștere la începutul anilor 80, a căpătat amploare, din dorința unei vieți mai echilibrate, mai puțin stresante.
Știm foarte bine că stresul are la bază ”consumerismul”(consumismul). Studii au evidențiat și argumentat asta. Da, ”consumerismul” (consumismul) poate intensifica stresul!
Da, revenirea la valorile familiale de modă veche, la o educație mai atentă, apropiată de firea și capacitățile individuale și ale echipei, la o mai bună gestionare a banilor, la o mai bună adaptare și capacitate la schimbare( schimbarea în bine – să mâncăm corect, să scăpăm de ”bunele intenții”), la o conștiință spirituală mai puternică.
În anul 2004, Institutul de Neuropsihiatrie de la University of California, în LOs Angeles(UCLA), numit acum Institutul Semel pentru Neuroștiințe și Comportamentul Uman, a organizat o conferință numită ”Sănătate mintală și viață simplă” – contracararea dorinței compulsive de a consuma. S-a specificat în cadrul conferinței că avem nevoie de simplitatea voluntară, ca” unealtă terapeutică”.
Dorința de simplitate e din ce în ce mai vizibilă, mai răspândită, se manifestă în toate domeniile. Adorăm mobilierul minimalist, adorăm spațiile neaglomerate, iubim tradițiile, obiectele ca odinioară.
În întreaga lume au început să apară mișcări ce susțin încetinirea ritmului vieții, drept reacție la ”epidemia vitezei”.
Mișcarea Slow Food, începută în Italia, în anul 1986, drept protest împotriva construirii unui restaurant McDonald ”S la Roma.
Manifestul Slow Food afirmă: ”Am devenit sclavii vitezei și ne-am lăsat cu toții infectați de același virus viclean: viața rapidă care ne distruge obiceiurile, ne invadează intimitatea căminului și ne obligă să mâncăm alimete de tip fast-food.”
Beneficiile unei vieți mai simple sunt multe și variate:
– mai puțin stres;
-o stare a sănătății mai bună;
– mai mult timp petrecut cu cei dragi;
-mai puțină risipă;
– mai mulți bani economisiți;
-mai multă atenție la mediul înconjurător;
-capacitatea de-a te bucura cu-adevărat de lucrurile deosebite.
Nimeni nu ne sugerează că trebuie s-ajungem la simplitatea comunităților AMISH, dar putem încerca confortul propriei simplități, așa cum ne sugerează inima, sufletul și cugetul.
În cadrul comunității AMISH sunt câteva exemple demne de tot respectul: familia ca aspect de prim interes, folosirea abilităților comune în interesul comunității, confecționarea obiectelor, nu cumpărarea lor.
Amish nu folosesc curentul electric, fiind de părere că firele electrice îi leagă de lumea exterioră, iar ispita ar putea duce la deteriorarea cotidianului lor.
O zi pe săptămână putem încerca fără tehnologie(computer, telefon, tabletă, TV), înlocuind asta cu jocurile, plimbările, conversațiile în familie, diverse activități care să aibă-n prim plan confortul familial.
Sunt atâtea plăceri simple ce-și așteaptă rândul!
Renunță la obiceiul și gândul că-ți trebuie bani mulți pentru a te simți bine!
-Poți face o plimbare într-un loc frumos, special;
-Te poți întâlni cu prietenii cu care nu te-ai văzut de ceva timp sau i-ai amânat de prea multe ori, motivând lipsa timpului;
– Citește o carte bună;
– Organizează o seară a șezătorilor în familie;
– Jocuri sunt berechet de jucat cu cei dragi;
– Dacă-ți place natura, grădinărește!
-Organizează o seară dansantă;
-Râzi ori de câte ori ai ocazia!
-Scrie istoria familiei, implicând și copiii, sunt fascinați de istorii de viață;
-Scrie scrisori;
-Ajută pe cineva mai puțin norocos decât tine;
-Implică-te în activități creative, recreative, etc.
Nu-ți mai complica viața și evită ”consumerismul” (consumism) și presiunea de-a consuma!!!
O seară liniștită, un somn lin și-o zi ce vine cât mai senină și simplă!
De atatea ori am incercat sa-mi fac ordine-n viata asa cum spui tu “la propriu si la figurat”,am reusit doar partial pentru ca m-am impiedicat din cauza “vitezei” cu care incerc sa fac lucruri acasa si la “GRADI”unde ar trebui sa fiu fericita cu copiii si totusi sunt stresata dar nu e numai vina mea,este si vina societatii care stagneaza,regreseaza si nu-si poate ajuta cetatenii sa duca o viata mai buna,mai relaxanta.Exista o competitie”negativa”intre colegi,facem lucruri doar pentru punctaje si diplome.Daca nu le faci cu drag nu esti fericit.Nu esti fericit cand ajungi sclavul bancilor,cand copilul creste,isi ia zborul si cunosti “sindromul cuibului gol”,cand parintii imbatranesc si tu, la randul tau batran, nu mai ai rabdare cu ei si te simti vinovat.Uneori mai gradinaresc,alteori mai citesc o carte,ma joc cu catelul,,scriu…si totusi…”fericirea ramane doar un cuvant din dictionar”.O VARA FRUMOASA,TUTUROR!
Da, așa e! …spun asta cu regret în suflet…
Bine ai punctat – competiția ”negativă”, goana după bani și imagine, lipsa comunicării adevărate, lipsa prietenilor adevărați… Da, nu cunoaștem fericirea!…Etimologic înțelegem, dar practic…e doar o noțiune informativă… Și asta tot din vina noastră, a tuturor! Ne-am înstrăinat de noi înșine/însene, suntem roboți și sclavi.
E un cerc vicios al lipsurilor( a răbdării, înțelegerii, concilianței)…
La fel, scriu, citesc, petrec cât mai mult timp cu al meu băiețel, am vrea mai mult timp și cu soțul, dar timpul alocat nouă, familiei, e din ce în ce mai puțin…muncă multă, zâmbete puține și stres cât încape… Da, trăim în secolul vitezei, suntem concurenți în joaca timpului, care nu ne iartă, dimpotrivă, ne arată reversul, suntem parte integrantă, dar suntem prea implicați pentru a alege ritmul benefic nouă, sufletului, inimii….
Am renunțat la job-ul full time, eram încorsetată, uitasem de mine,nu mai aveam timp, resurse fizice și psihice pentru acei dragi, eram ”prinsă” în acest angrenaj social, care mă istovea(fizic, psihic)…Avem nevoi, dar nu trebuie să devenim sclavii acestora! Am revenit la pasiuni, mi-am luat inima-n dinți și-am schimbat ”macazul”… Hehe, sunt multe de spus, multe în joc, dar sunt puțin mai liniștită acum, iar copilul meu mă vede, simte, privește ca atare – sunt mama, nu o persoană pe care o vede când și când, doar pentru a-i completa colecțiile de jocuri și jucării…
Încerc să-mi fac ordine în viață cât pot, în maniera lentă, care să nu-mi ”sugă” seva!…Nu spun c-am reușit, mai sunt multe, dar încerc!…
O vară minunată!