Teatru labirint…ad-hoc
In seara asta, mai mult decat oricand, am redevenit copil, interpretand si inventand povesti, jucandu-ne de-a “Baba oarba și povestea ALTFEL”.
M-am simtit eu insami, am exprimat, simțit și transmis dincolo de cuvinte, stare, emotie, placerea si frumusetea unui moment cu totul aparte.
Un rol? O stare?
Nu am jucat un rol, ci am dat cuvantul copilului din mine, am povestit cum traieste acest copil acum, care sunt extremele, limitele supravietuirii …dincolo de joaca si jocurile din cotidian, de pe scena mea…
A fost o experienta extraordinara, iar cei care mi-au calauzit pasii, la propriu, sunt minunati, pasionati si entuziaști.
Mi-a parut rau sa simt reticenta celor din jur, spectatorii/comunitatea, lipsa de atitudine poziiva in fata unui eveniment emotional ad-hoc, social, cultural. Dimpotrivă, de apreciat mai mult decat oricand, dat fiind ca dialogurile au fost de moment si inspiratia pe loc, continuă, fluidă, povestea fiind minunată, cu tâlc.
Astfel de momente sunt binevenite in cotidianul nostru liniar, ne contureaza asteptările, ne determină si motivează să creăm, să progresăm prin intermediul pasiunilor si visurilor noastre de zi cu zi.
Cotidianul nemțean, mai mult ca oricând, are nevoie de conjuncturi emoționale și emoționante, gen TEATRU LABIRINT,
de exemple și perpetuarea puterii exemplului, de gestică și cuvinte, de fapte și noțiuni, ce ne pot contura prezentul și defini viitorul…al nostru, ca și comunitate..:)
Felicitări, minunatei echipe din Povestesc Piatra Neamțul!
Felicitări, Sens Civic!:)
Foișorul din Parcul nemțean are încă atâtea povești de primit și oferit! 🙂
Dragilor, viața e o poveste!
Suntem în punctul în care TREBUIE să formăm comunități, să fim o echipă, să empatizăm, să visăm și să arătăm tuturor că ideile și idealurile n-au ucis pe nimeni, dimpotrivă! 🙂
Acești copii, prin ceea ce-au creat, ne arată că viitorul aparține celor care visează!
”Unde-s mulți, puterea crește!”