Toate mamele sunt magice?…
Copiii cred în magia mamelor până pe la aproximativ 11 ani…
Ce se-ntâmplă ulterior, mamele pierd din magie sau copiii își pierd încrederea în mame?!…
E plăcut să visezi alături de mama sau copilul tău, e plăcut să ”legi” ceea ce nu poate fi desfăcut-ntr-o viață de om, e dulce să știi că umărul celui/celei drag/i îți va fi mereu la îndemână, pe vreme bună sau mai puțin bună!
…E plăcut să știi că iubirea e necondiționată!
Îmi amintesc cu nostalgie de mama…Da, era magică, Dumnezeu s-o odihească-n pace! …Avea privirea senină, mâinile ”aurite”, meșteșugind pentru noi versuri, proză, povești și legende care ne-arătau lumea, o lume nebună, dar minunată, o lume de explorat!…Da, o combinație de vis – mâini aurite, minte lucidă, suflet curat și-o inimă nemaipomenită!…
Da, prin minunățiile cotidiene, reușea să ne pregătească pentru viață, dar să mențină totodată trează flacăra vie a imaginației, fiind o regină a creativității, a imaginației nedeslușite, magice…
Da, reușea ceea ce mulți alții nici măcar nu jinduiau a avea într-o viață de om! Asta pentru că avea o credință de nezdruncinat în noi, în iubirea dintre noi, în puterea imaginației, a exemplului și-a perseverenței…
Spunea cineva pe-un blog c-ar fi minunat, de bun augur dacă imaginația ar fi disciplină școlară… Da, ar fi superb, ar fi începutul schimbării, ar fi liantul ce nu există azi, ar fi PUTEREA celor neputincioși, dar visători, ar fi un drum al viselor care capătă parcurs sigur, ar fi viața însăși! Dar, sistemul nostru educațional, bătrân și bolnav, în agonie, nu se zbate pentru nimic, nicidecum pentru o zvâcnire, darămite pentru vindecare…E lung drumul cunoașterii, e și mai lung cel al recunoașterii, bătătorind cu asiduitate pe cel al persiflării, prefăcătoriei, nepăsării…
Mama, regina văzutelor imposibile, a viselor armonizate, prietena pasiunii, a dorințelor, prietena naturii, ființa cea mai umană – dacă pot spune așa – dintre toate cele cunoscute!…
Voi, dragele mele, v-ați păstrat magia, se armonizează cu cotidianul abrupt sau ambiguitatea vieții noastre, de zi cu zi, ne macină existența, ”rupându-ne” de realitatea dorită, jinduită?!…
Credeți în magie, în utilitatea ei și-n puterea acesteia pe termen lung?
Magia mamelor e ca atunci când îi cumperi copilului o jucărie pentru bebeluși sau un hot wheels și-n acea zi sunt zâmbitori, veseli și atât de minunați?!
Magica este aceasta iubire neconditionata care exista intre copil si mama. Iar magia vin din Dumnezeire. Dumnezeu cladeste in noi acel izvor de iubire ce nu va seca niciodata. Tot El ne da puterea sa iubim pe oricine si intr-un mod unic “izvoarele” ce rasar din noi. Frumos articol, plin de snsibilitate si esenta :).
Cineva îmi spunea astăzi un dicton: ” Credința unește, religia dezbină!”
Spiritualitatea(Divinitatea) ne arată drumul iubirii, dar nu ne dă busola! Asta da provocare, nu?!
Mulțumesc mult!
vine*
Frumos articol. Și emoționant. Și adevărat. Până la urmă mama este singura ființă care te iubește necondiționat. Nimeni nu o va mai face după aceea. Poate doar copii cât vor fi mici, până spre 9 ani, cum ai spus și tu. După aceea se produce ruptura. Nici nu vreau să mă gândesc la acel moment, deși încerc să mă pregătesc sufletește.
Noi credem în magie, credem în magia cuvintelor, în magia artei și mai ales în magia imaginației. Fetița mea are 8 ani și uneori îmi vine să o retrag de la școală, pentru că deși are o invățătoare extraordinară, sistemul și programa sunt de așa natură încât le înăbușă independența de gândire și le limitează perspectivele. Mai ales la matematică (eu terminând facultatea de matematică) programa este făcută parcă special să nu înțeleagă nimic. Nu se formează nici un fundament, totul este o învățare mecanică. Înainte de școală micuța mea credea că matematica este un joc plin de imaginație. De când a început școala urăște matematica.
Dispare magia, dar rămân liantul și prietenia. Împreună mutăm munții, nu?! Dacă în vocabularul nostru, al adulților, zi de zi ar fi cuvinte ca: NOI, ÎMPREUNĂ, IUBIRE, CREDINȚĂ, IUBIRE, ZÂMBET, SAVOARE, UMOR, IERTARE, EXEMPLU, totul ar decurge MAGIC…în continuare!
Când noi, părinții, nu suntem pozitivi cu noi înșine/însene, cu cei din jurul nostru, când dovedim și sădim ”toxicitate”, ce așteptări s-avem?! Culegi ce-ai sădit!
Continui să vă spun: cred în Puterea Exemplului, în iubirea pentru mine și aproapele meu.
Sănătate, iubire, armonie, dragii/dragele mei/mele!
Mulțumesc mult, Emilia!
eu tocmai ce am scris pe blog despre importanta creativitatii si a imaginatiei. si eu cred ca are o mare importanta dezvoltarea imaginatiei si folosirea acesteia ca un liant intre mama si copil iar mai tarziu intre copil si viata. frumos articolul tau. imi imaginez cat de extraordinara a fost mama ta.
Mulţumesc, Vavaly! Da, a fost un om deosebit!
Cât de frumos ai scris… Nu ştiu dacă am păstrat magia intactă, am nişte semne de întrebare, dar mai găsesc şi eu bagheta şi împrăştii nişte momente de vis prin familia mea. Mă străduiesc să le fac tot mai dese.
Mulțumesc, Irealia! Da, bagheta magică, dragă! …O caut și eu…
Semne de întrebare?! …Cine nu și le pune, are cu-adevărat probleme!…Viața e o întrebare, nu?! Zi de zi mă-ntreb…de multe ori întrebări retorice sau aștept răspunsuri ce nu vor veni…