A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, o preafrumoasa fata, parca ar fi fost sora Albei ca Zapada, cu parul negru, ca abanosul, ochii verzi-albastri si gura, rosie ca focul intetit. Diferenta…? Ochii sai minunati, frumos migdalati, erau goi, fara povesti tesute, fara vazute, doar nevazute si vise, multe vise in capsoru-i minunat si-n inima aprinsa.

Asa s-a nascut sarmana fata, cu ochii stinsi, cu-o inima curata si-un spirit extraordinar!

Candva, un vrajitor ar fi spus parintilor ca exista sau va exista un leac pe lumea asta: trandafiul negru in miezul iernii, care sa-i atinga ochii si sa-i lumineze.

Da, da, rara avis, acest trandafir…Cat au incercat parintii, cat au cautata, in lung si-n lat, in toata lumea, de la rasarit la est, de la nord la sud, poate, poate s-o gasi aceasta floare…

Din pacate, trecut-au anii, frumoasa fata, Adoria era numele ei,  stralucind, nu alta, frumusetea ei vrajindu-te, iar povestea ei emotionandu-te pana la lacrimi.

Adoria crescuse si devenise un boboc de floare.

Ati crede ca era trista. Nicidecum, Adoria era veselia intruchipata, era prietena tuturor, toata lumea o iubea si iubea pe toata lumea, neavand in viata ei niciun resentiment fata de nimeni. Si-i vedea pe toti cu inima si spiritul, toti erau dupa inima si emotiile, sentimentele ei. Era imposibil sa n-o indragesti! fata asta iti schimba sufletul si inima!

Astfel, toti cei din jur, chiar si cei din departari, au facut un sfat si-au concluzionat ca trebuie sa continuie cautarile acelui trandafir negru.

Au cautat azi, maine, au revenit la ieri, reluand cautarile, nu s-a lasat nimeni invins. Au lucrat in comunitate si, impreuna, au apropiat cautarile. Pe culmi indepartate, au gasit un pustnic, care, la randul lui, auzise povestea Adoriei si voia s-o ajute. Avea nevoie pentru a da viata acestui trandafir negru – de care nimeni nu mai stiuse sa-l fi vazut vreodata – de multe ingrediente miraculoase: prietenia multor, multor persoane, pe timp nu indelungat, ci nestiut, atat de mult, de dragostea neconditionata, la fel, a multor cupluri, de pasiuni si maini aurite, de culorile sufletului, care sa contureze natura vie, astfel incat, natura sa contribuie la acest miracol, o continuitate a vietii si-o simbioza natura-fiinte umane.

Da, a fost nevoie de cativa ani sa puna la punct toate detaliile, dar au reusit, conform dictonului: “Unde-s multi, puterea creste!”

Trandafirul negru a prins viata, culoare, a inflorit, a imbobocit, intr-o vara colorata, in mijlocul unei poienite extraordinare, colorata in toate culorile curcubeului.

Viata a dat viata, sentimentele si emotiile la unison au dat viata!

Da, totul e posibil cand e dragote si prietenie neconditionate!

Adoria s-a bucurat de lumina zilei si-a contribuit si mai mult la cladirea si conturarea unei comunitati si-a pastrarii armoniei dintre natura si om.

Sanatate, iubire, armonie si prietenie, dragilor!