Era cat se poate de timida, era o aparitie suava, diafana si bine proportionata, dar nu frumoasa.  O aparitie bruna, cu parul lung si negru ca abanosul, cu sprancene dese, groase, arcuite, gene ca peria si hainele cernite.

Se apropia “Balul bobocilor”, evenimentul atat de asteptat de toti, mai ales de boboci si organizatori.

Iesea mereu in evidenta, dar nu cum si-ar fi dorit…era “Djuna”, purtand cozile grele pe umerii firavi, cu ochii calmi si  visatori, de culoarea cafelei proaspat macinate, in care, daca priveai, citeai nelinistea prezentului, freamatul trecutului si speranta viitorului.

Era un fum colorat care-ti putea tulbura prezenta, cu tacerea, atitudinea ei altfel si cartile pe care le purta mereu la piept. Cartea reprezenta mereu refugiul, dar si autopararea, in privinta atingerii accidentale. Era o ciuta, dar o iubitoare de oameni…in sinea ei! 🙂 Nu stia cum sa iubeasca, cum sa priveasca, cum si cat sa ofere, de frica imaginii atat de gresit percepute. Masca dupa masca, tacere dupa tacere, evitare si zumzet. Da, zumzetul personajelor din volumele prietene. 🙂 Conturul  si forma o dezavantajau, mai ales vara, cand manecile scurte, fustele si pantalonii scurti nu-i erau prietene! 🙂

Revenind la bal, si-ar fi dorit sa participe…dar cum?! Nu putea risca prezenta la un eveniment, unde totul s-ar fi putut transforma intr-un fiasco, trebuia sa faca ceva! Trebuia sa aleaga: ruperea tacerii, avalansa “norilor”. 🙂

A ales sa vorbeasca cu cea care mereu o intelegea si era acolo pentru ea, cu zambetul pe buze, bratele pregatite pentru imbratisare: mama.

Mama, mereu atenta, grijulie, iubitoare, inteleapta si boema, a gasit si solutia.

Pregatirea “Seherezadei”, asa îi spunea mama. Era colectionarul de vise, ce transpunea totul pe hartie, ce infrumuseta cotidianul casei cu povestile unui prezent, a unui viitor in forma si culori atat de frumos armonizate, astfel incat, era imposibil sa nu vizualizezi, sa nu prinzi momentul, sa nu ramai acolo, printre cuvinte si idei…

Mama care mereu a sustinut-o. Impreuna au construit si modelat increderea, speranta, frumusetea cuvantului si nu numai…:)

Mama, trecut-au anii și viața-i s-a scurs printre degete, mai abitir ca adierea vântului, primăvara! Dumnezeu s-o odihneasca-n pace!

Mama iubea ochii ciocolatii, parul aspru si negru ca abanosul, vocea melodioasa. Iubea diferenta! 🙂 Astazi, cu emotiile si inima mamei, ea simte si militează pentru “Djuna”, dincolo de imagine… In liceu, era poreclita Djuna si credea in stiintele oculte, povesti, istorii si biografii.

Azi, iubeste inca biografiile, povestile, istoriile si miracolele din cotidian!

A chemat ajutoare, a rasunat zona si-au venit “ursitoarele” pentru a pregati fizic si emotional “boțul negru”  al mamei…

Era un iures si-o zarva minunate! Clesti, foarfeci, rochii de seara in trend sau nu, incaltari comode sau nu, accesorii…da, asta era spaima emotionala, de-aici atata tacere…pilozitatea, suferinta tacuta a copilului ce nici macar nu-si soptise vreodata durerea…

Toti avem spaime, schelete in dulap…al ei era acesta si  nu-l destainuise nimanui –  mai putin mamei, care-i intuia miscarile si inima – evitand elegant, acoperind cu diplomatie, descoperind cu precizie in umbra si-n centrul Universului ei interior.

Bunele ursitoare stiau sa completeze puzzle-ul, sa inteleaga nedumerirea unui suflet de 15 ani; sa panseze si sa cureze “rana”, doar erau prietenele mamei sale! 🙂

Transformarea a fost uluitoare! Accesoriile i-au fost chezase toata viata, din acel moment, fara sa-i irite cotidianul, dimpotriva, militand pentru schimbarea lina si atat de semnificativa.

Nu va uita niciodata stralucirea ochilor, a podoabei capilare, dulceata zambetului, la simtirea si atingerea schimbarii miraculoase.

Mama îi facuse o rochie din doua, bijuteriile erau simple, din chihlimbar, mainile-i si picioarele, proaspat epilate, erau …dincolo de cuvinte, mai mult decat superbe…si-o esenta de trandafir ii inmiresma  trupul. 🙂

“- Coco Chanel (preferata ei de pe-atunci…era topita dupa biografia ei, inca mai e!) ar zambi complice.

“Frumoasa mea fiica!” au fost cuvintele mamei sale, cu zambetul dulce in coltul buzelor. 🙂

A meritat sa simta si sa doreasca schimbarea infatisarii sale!

N-a fost regina balului, dar n-a mai fost Djuna…

Astazi, in plina beatitudine, dezvaluita voua, aici,  povestea unei atingeri cu si din dragoste de si pentru oameni! 🙂

Sanatate, iubire, armonie!