Cât de fericiți suntem și totuși,  nu prețuim ceea ce avem! VEDEM, auzim, avem trupuri armonioase pe care, de multe ori, le ”schilodim”, înmagazinând toate ”rebuturile” alimentare, adunând atâtea nefericiri și dureri, uitând că Dumnezeu ne-a lăsat pentru desăvârșire și calitate,  nu pentru  a cuantifica conjuncturi, situații, a vinde și cumpăra  ”suflete” mai mult sau mai puțin animate…

Recunosc,  nu mă gândesc de prea  multe ori cât de fericită sunt: suntem sănătoși, întregi la trup și la minte, suntem împreună, o familie care se bucură de avantajul sănătății! Doamne ajută!

…Dar astăzi, cuget din plin și mulțumesc din inimă lui Dumnezeu, pentru privilegiul de-a fi BINE!

De-altfel, majoritatea vedem această fericire ca fiind normalitatea, omițând alte aspecte!

Să ne bucurăm de viață, de sănătate și de integritate(fizică, psihică)!

… Și-mi vin în minte cuvintele unei mame, care-și dorește din rărunchii inimii să aibă  parte de aceste ”normalități” în familia ei….și Dorinel să vadă!

Doamne, e crunt să nu vezi, să nu te bucuri de culorile naturii, de curcubeul după ploaie, de schimbarea anotimpurilor, de privirea drăgăstoasă a celor dragi, de tot ce-i viu și colorat în jurul tău!…

E cazul lui Dorinel Tilica, în vârstă de 4 ani,  care la vârsta de 6 luni a fost diagnosticat cu  retinopatia prematurității, adică o dezlipire totală de retină.

Dorinel este un temerar, o dovadă vie a înțelepciunii unui puști,  care are atâta nevoie de comunitate, de ajutorul comunității! Strigătele din inima mamei lui Daniel au răzbit dincolo de ”zid”,  aplecându-și sufletul rănit și-ndurerat spre noi,  în dorința unui sprijin pentru puiul ei!…

Nu omiteți, nu vă poticniți, opriți-vă și cugetați, dragilor!

Împreună mutăm munții!

Indiferența duce la indiferență…să nu uităm asta!

Doamne ajută!