Vinovată…
E sâmbătă seara, o după-amiază ploioasă, o plimbare-n oraș, noi locuind înafara acestuia, la aproximativ 10 km… Noi, adică eu și fiul meu, eu și umbra mea, el și umbra lui…
O zi petrecută-n liniște, fiu-mamă, mamă-fiu, o după-amiază agitată: sentimentul vinovăției își găsise loc în sufletul meu… prea mult plecată de-acasă sâmbăta(zi de șmotru și gătit, calcule de făcut…)… resentimente și neliniște, temeri și îndoieli, stres pe deplin și pe-ndelete!
Am ajuns acasă, am gătit repede, am pus casa-n ordine, am mai spălat ceva, privind în jur și-ntrebându-mă de ce??? de ce-am fost plecată atâta timp?! ar fi trebuit să fac toate astea și dacă-mi mai rămânea timp, ar fi trebuit să mergem să ne ”distrăm”!
…Dar am privit ochișorii fiului meu: obosit, dar împlinit și vesel! Zilele noastre sunt din ce în ce mai dese, de când am renunțat să fiu angajat cu normă-ntreagă, ”corporatistă” dedicată… Timpul ne aparține, îl fructificăm după bunul nostru plac… Nu mai avem ”monede” atât de multe de cheltuit, dimpotrivă, dar avem mai multă imaginație, mai multă simpatie, mai puțini nervi și mai multă deschidere spre ce-i în jurul nostru(în special natura).
Am revenit timid la vechi pasiuni: scrisul și activitățile cu cei mici…
Știu, e lumea nonșalantă a finanțelor, dacă nu înghiți, nu te pliezi, ești înghițit sau luat de val, dar îmi asum riscul!…A venit și vremea mea, așa cum o vreau, cum o jinduiam de ani! Să fac ce consider, ce-mi place! Nu spun da rețetarelor, nu închid ochii și mă visez pe Titanic, doar îmi fac curaj și pășesc încrezătoare, privind duios și fără regrete în ochii puștiului meu… Da, am ales bine! Este un critic extraordinar! Știți, copiii nu mint! …nu încă, dar în timp – cu sau fără acord – le vom ”inocula” dorința pentru diplomație(frumoasele minciuni ce nu ating, ci doar înțeapă), ”oportunitățile”, înclinarea balanței…
Lucrăm împreună și este minunat! Ne-nțelegem și suntem inovativi, creativi, avem forțe și rezerve de care nu știam să existe! Da, sunt vinovată în fața socialului, în fața celor din jur, care mă acuză și critică, dar nu-mi pasă!
…E bine să fii liber și mai bun cu tine însăți!…Să fiu liberă și mai bună cu mine însămi, cu al meu copil, mai înțelegătoare, mai docilă, mai înțeleaptă, mai ALTFEL!
Ce mămică frumoasă! 🙂
Din păcate, timpul nu prea ne e prieten …..
Mulțumesc, Simona! Anul ăsta împlinesc 40 ani și-mi doresc ca timpul să-mi fie unul dintre cei mai buni prieteni, tocmai pentru a-l fructifica pe măsură, cu multă înțelepciune și pasiune. Nu mai vreau nimic tern în viața noastră!
…Primii pași: am adoptat în vestimentație culorile vesele, zâmbesc mai mult, ne plimbăm mult, nu las grijile să-mi conducă viața, mă bucur mai des…
La mulți ani, Cristina! Să fii sănătoasă și împlinită! Ai o vârstă foarte frumoasă, pe care nu o arăți!
Da, exteriorul e ok, dar interiorul se resimte! Balanțele greu încercate au mai alterat ”fortăreața”, dar e ok…
Mulțumesc, la fel, Simona! Doamne ajută, draga mea! Toate bune și ție!