Visul și telefonul…
Am visat ceva, dar nu mi-amintesc acum… a sunat telefonul și m-am trezit, dar sum impresia celor din vis…dar ce-a fost?! nu-mi amitesc decât țârâitul telefonului, atât!…
Încă o noapte liniștită, un somn odihnitor…un alt vis, dra, dar, vai, sună telefonul iar…o fi în vis, o fi în realitate?!
Și totuși, mă trezesc…sunetuul soneriei telefonului s-a oprit brsuc. Nu realizez ce se-ntâmplă, dar dimineața e atât de minunată, încât nimic nu-mi poate umbri starea de bine.
Mă trezesc de-a binelea și pornesc la drum, va fi o zi plină și frumoasă! Câte mi-am propus!:)
E amurg, revin acasă. Vine seara, ne relaxăm, vine ora somnului, toți ne retragem, iar moș Ene, ca de-obicei, își face simțită prezența, de la mic la mare.
Visez, e frumos, e mult galben, e și puțin mov, dar se îndepărtează e sunetul, ce sunet e ăsta?!…e soneria nouă a telefonului…Doamne, mâine o voi schimba, nu-mi mai place! Nu se poate în fiecare noapte visele mele sunt cucerite! 🙁
Mă trezesc, încerc s-o fac cât mai calm, fără să existe repercusiuni asupra psihicului meu, încerc chiar un surâs, dar nu-mi prea iese, e mai mult o grimasă.
M-am trezit, ce-o fi fost?! Aceeași sonerie, azi, acum, o voi schimba. MI-a plăcut, chiar mi-a plăcut mult soneria, dar acum n-o mai vreau, n-o asociez corect, dimpotrivă: această sonerie îmi invadează nopțile, visele, mi le curmă, nu reușesc de câteva opți să-mi amitesc ce-am visat. Dar nu dsting dacă e soneria din vis sau e realitatea?!
Telefonul nu mai are baterie, deci, nu știu, realitatea e confuză. 🙂
Iar dimineață, iar amurg, iar seară, iar noapte, iar vise…de data asta nimic și nimeni nu mi-a mai curmat visul…nicio sonerie.
Asta a fost! Soneria din vis coincidea cu cea a telefonului din realitate, dar nu era telefonul. Empatia, da, minunat, da!
Totul a fost doar în vis, purtând amprenta realului, la nivel de sonerie! 🙂
Am revenit la soneria plăcută, dar nimic nu mi-a mai torturat visele!