Abonează-te la Newsletter și intră în Comunitatea Feminin+

Get new posts by email

Vreau o lume mai bună!…

Zilele astea, stresul cotidian și-a urmat cursul, conferindu-mi ”onorabil”, servindu-mi  nervi și mai multe întrebări/răspunsuri…

În sfârșit, pot argumenta, prin prisma mea, care-ar fi cele mai bune meserii pentru fete și pentru băieți, profesii care au o continuitate și acoperă nevoile – învățământ și sănătate.

Noi, femeile, de când cu emanciparea, am uitat să mai fim femei, am preluat atribuții, îndatoriri, am uitat să fim noi însene, menținând balanța cererii/ofertei sau între a pretinde și-a oferi.(Am mai amintit în articole despre femei și atenția noastră, pata de culoare în cotidian).

 

Să revin: unei fete/femeii,  soției, mamei de mai târziu i s-ar potrivi meseria de învățător sau profesor. A mentora e frumos, interesant, un scop nobil, dezvoltare personală și profesională continuă,  pregătire pentru viață(cea în cauză, copii), dar și timp pentru familie/cu familia, timp pentru copiii tăi, timp în care nu cauți să îndeplinești ”canoanele” , 7 la număr ale lui Napoleon. 🙂

Iubesc femeia cu principiile –  în ”event planner”, ”time management” – din sec. al XVIII-lea, având ca unic scop educarea copiilor,  grija familiei, organizarea seratelor, șezătorilor literare, organizarea ceaiului. Știu, veți sări iar la mine, n-am mai avea atâtea drepturi câte avem acum, n-am mai avea independența FALSĂ de acum, n-am mai avea vizibilitate, cariere și dorințe de-a ajunge în vârful piramidei!…La ce ne folosesc?! Da, stres mult, lipsa comunicării eficiente cu familia, orgoliu, mândrie, prejudecățile egalitățile între sexe…

Unui băiat i s-ar potrivi meseria de medic. Da, vorbim de tagma meritoasă, care duce profesia mai departe, conform jurământului lui Hipocrate, cu dăruire, inteligență, sentimente și emoții înălțătoare. Vorbim de echipă, vorbim de respect și profesionalism, vorbim de vocație și dragoste pentru oameni și știință.

Foto vechi 092

Da, o mare dilemă în ziua de azi: ce vor face copiii noștri?!… Pe bandă someri cu diplome, toți vrem ce-i mai bun pentru ei, dar nu toți au capacitatea să studieze și să urmeze, în mod real, o universitate, să exercite o profesie cu-adevărat, să contribuie la progres! Învățământul e în regres, știm bine asta! Nu mai evoluăm, ne prefacem că studiem, așteptările noastre sunt peste puteri, confundăm nevoile cu dorințele, creăm haosul și aducem schimbarea…Da, schimbarea în mai rău, nu are cum în bine, atunci când predomină falsitatea, răutatea, orgoliile, mândria și competiția prost înțeleasă! Asta e lumea în care cresc copiii noștri! Ăștia vor fi adulții de mai târziu, ”profesioniștii” de mâine! Rodul muncii noastre, a unui învățământ bolnav, în agonie, care nu știe cum să alunece mai mult și să adulmece siguranța nisipurilor mișcătoare.

Au dispărut școlile de meserii! Azi, puțini știu să mai bată un cui, să mai înșurubeze un bec, să mai repare ceva, în general…Nu mai avem cizmari, sticlari, nu mai avem meseriași. Acum meseriile sunt ”pe furate”, în Italia, în Spania, acolo e ucenicia, aici, acasă, în România,  se profesează…

Mă doare sufletul, dar sunt din ce în ce mai dezamăgită! Eu, o idealistă, o visătoare, o perseverentă și-o zâmbitoare 🙂

Militez pentru bine, exemplu, duc la îndeplinire cât pot de mult, având, bineînțeles, păcatele mele,  iar aceste principii, când le amintesc, sunt luate-n van, spunându-mi-se la ce bun?! Mi se reamintește de multe, prea multe ori, că naivitatea mea și încrederea în oameni nu-mi vor aduce nimic bun, dimpotrivă! Să nu-mi mai cresc așa copilul, că va avea mult de suferit în astă lume dură!

Să mă schimb cât mai am timp?! Asta să fie soluția?!

Nu, dragii mei, voi rămâne la fel, voi păstra, mă voi ghida după aceleași principii, nu vreau să fiu ALTFEL!

Voi milita pentru simplitate, frumos, bine, exemplu, voi rămâne-n lumea mea!

Falsitatea e coroana, lingușirea e sceptrul, răutatea și cruzimea sunt pilonii de rezistență!… Așa o fi?! Așa e din punctul celor care mă sfătuiesc mereu, dorindu-mi integrarea, drumul lin și viața mai simplă…Ăsta să fie drumul victoriei?!… Călcarea peste cadavre, competiția usturătoare, care-aduce dușmănii și singurătate…

 

Nu, nu, îmi voi educa copilul la fel ca și până acum, voi zâmbi și-i voi arăta că binele e ca-n povești și legende: învinge întotdeauna! …Că minciuna are picioare scurte, nu ocrotește, nu te ferește, ci te afundă! Că falsitatea e doar urmărirea imaginii, că trebuie să ne facem timp și s-avem ochii calzi și sufletul, mintea deschise  pentru a trece dincolo de  ”ambalaj”!

Viața înseamnă iubire, oameni, prietenie adevărată, emoții pozitive, natură, încredere, nu goana mereu după ceva și-ncă ceva, temeri, îndoieli și spaima că cei din jur caută momentul să te ”muște”!

 

Vă doresc zile, luni, ani, o viața liniștită!

Sănătate, iubire, armonie!

 

 

 

 

Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.